afișări

România și refugiații – o abordare pragmatică, pe alocuri cinică

 

de Moise Guran

Din capul locului vă spun că sunt sensibil la dramele umane, că urăsc imaginile cu copii morți și că îi urăsc și pe cei care le dau share pe internet sau pe cei care le dau la televizor. În lumea noastră e prea mare confuzie între telenovele și știri, între o interpretare lacrimogenă pe care o uiți după un sfert de oră și o realitate cruntă, șocantă, pe care tot după un sfert de oră o uiți, doar pentru că nu e aici, la tine. Totuși, cred că abordările politice ale crizei refugiaților trebuie să fie pragmatice și să urmărească interesul național.

refugiatisirieni

  1. Declarația președintelui privind acceptarea unei cote voluntare de 1700 de refugiați este ok. A anticipat corect faptul că Bruxelles-ul nu va avea de ales și va cere o majorare a cotei de refugiați stabilite în primăvară. Acceptarea unei cote voluntare permite României să se poziționeze acum alături de grupul Vișegrad privind respingerea cotelor obligatorii, dar aceasta nu este o poziție fermă ci o declarație de tipul vrem să negociem! Probabil în JAI nu se va găsi o soluție și va fi convocat un summit extraordinar, fapt ce va permite României să își nuanțeze poziția și să iasă din grupul lui Viktor Orban. Probabil la fel va face și Polonia (nu și Cehia).
  2. Un punct în minus pentru premierul Victor Ponta care a sugerat, ce zic eu, a spus-o cu subiect și predicat, faptul că Iohannis ar trebui să profite de această criză pentru a negocia intrarea României în Schengen. Și dacă acesta este adevărul, el nu trebuie spus de înălțimea scaunului de premier. Ponta nu e editorialist!
  3. Poziția fermă a fostului președinte Traian Băsescu, de a respinge cotele de refugiați este periculos de xenofobă, dar pentru președintele Klaus Iohannis este foarte utilă. Opoziția PSD este de fapt la putere, Opoziția PNL nu funcționează față de Iohannis ci față de PSD, așa că Iohannis chiar are nevoie de un opozant puternic, pentru a putea negocia mai bine la Comisia Europeană acceptarea unor cote de refugiați.
  4. Opinia publică din România este divizată, liderii (jurnaliști în special) fiind tentați, ca și mine să accepte o implicare a României în criza refugiaților, dar marea masă este la fel de speriată în 2015 de venirea sirienilor cum era și acum 6-700 de ani de năvălirile tătare. Apreciez mult luările de poziție ferme, chiar dure, ale Alinei Mungiu și Tudor Chirilă. Între aceste extreme, totuși, președintele Iohannis este dator să rămână rațional și să ia cea mai bună decizie pentru națiune, chiar dacă națiunea nu este de acord cu ea, chiar dacă liderii de opinie îl vor critica. Iohannis trebuie să unească aceste energii într-o sinergie (vorba predecesorului său Ion Iliescu), într-o rezultantă nu doar acceptabilă ci și utilă. România pierde anual câteva sute de mii de oameni din populația activă iar imigranții ar fi o adevărată minune pentru o țară ca a noastră. O să ziceți că nu vor la noi… Eh! Nu vor toți în Germania, asta e o lozincă scoasă în față de cei mai vocali… Poate nici noi nu îi vrem chiar pe toți ce vor în Germania, sau pe cei care refuză să fie amprentați și înregistrați. Vedeți… sunt multe de negociat. Vestul nu i-a triat pe imigranții români în funcție de educație și calificare? Pentru știința dvs, Siria are cam același nivel al educației publice ca și România.
  5. Să vă mai spun ce mai poate negocia România? De la deficitul bugetar și până la intrarea în Schengen, de la cheltuielile pentru înarmare și până la investițiile în infrastructură pe care le va face fondul ăla public, comunitar… hai că nu mi-ar ajunge un articol pentru asta.

Eu nu cred nici că acesta este finalul Uniunii Europene, nu cred că este nici măcar al spațiului Schengen, chiar dacă acordul poate fi suspendat punctual în perioada următoare. Nu mă sperie nici islamizarea Europei. Nu credința, oricare ar fi ea, este periculoasă. Religiozitatea fanatică este. Iar aceasta este asociată cu lipsa de educație și sărăcia. Terorismul e o boală ca oricare alta, avem servicii de informații pentru asta și da, la fel cum unii refugiați pot purta boli contagioase, la fel unii dintre ei pot fi contaminați de terorism. Medicii și spionii își vor face fiecare datoria, aceste situații trebuind ținute sub control, la fel.

Avem nevoie de un lider care să judece rațional toate aceste lucruri și să facă ce e mai bine pentru țară. Să vă amintesc că dacă n-ar fi fost criza URSS, apoi războiul din Iugoslavia sau 9/11, sau atâtea alte crize anterioare, n-am fi fost azi poate nici în NATO, nici în UE? Oricât de cinic ar suna, suntem o nație căreia îi face Dumnezeu drum pe răul altora. Capul sus!