afișări

Autostrada care ne-a decapitat „Fruncea”

de Ovidiu Eftimie
yayÎn urmă cu vreo doi ani de zile l-am auzit pe jurnalistul și patriotul ardelean Rareș Bogdan plângându-se vehement de faptul că Transilvania este separată de restul României întrucât nu există, nici măcar acum, în secolul XXI, o legătură cu mai mult de două benzi între provincia istorică și Regat. Și, deși nu sunt un fan al omului, îi dau dreptate, nu există așa ceva. Mai mult, nu există nici o legătură de patru benzi măcar, între Moldova și Țara Românească, regiuni care au cel puțin jumătate de secol înaintea României Mari. Despre Moldova și Ardeal ce să mai vorbim? Dacă n-aş fi eu însumi din Braşov, aş putea crede că astea două provincii româneşti nu ştiu nici azi că au ajuns în aceeaşi ţară. Pe de altă parte, ca patriot braşovean, deci de mai mică anvergură, am resimțit cu durere articolul de pe Biziday în care se spunea că nu e necesară o autostradă Comarnic-Brașov. Deși toate argumentele erau valide, asta nu însemna pentru mine, ca om care și-a petrecut 33 de ani în frumosul oraș, decât că Brașovul va fi, în continuare, departe de București deși pe hârtie este, o Doamne, atât de aproape! 
autostrada-7-728x336
Dar asta e nimic față de sentimentele pe care le împărtăşesc cu oamenii care stau în Timișoara. Am mulți prieteni acolo. Pentru ei Bucureștiul este extrem de departe iar litoralul românesc nici nu există, poate fi la fel de bine şi bulgăresc. Pentru că, fiind o chestie la zeci de ore depărtare, nu prea ajung la el. La fel și cei din Arad, Oradea sau Cluj. Pentru ei Ungaria este mult mai aproape din aproape toate punctele de vedere, e mai aproape și cu o capitală de unde pot cumpăra chiftele de Ikea, e mai aproape și litoralul de la Balaton.
Nu toți avem mașini, dar știți cât face trenul de la Cluj la Brașov?  9 ore! Dar știți cât face de la București la Timișoara? 9 ore! Dar știți cât ar fi făcut Tudor Vladimirescu, călare, de pe Câmpia Libertății de la Padeș (județul Gorj) și până la București, dar fără să forțeze prea mult calul? 9 ore și asta era acum 200 de ani! Dacă îl forța putea face și șapte ore. Ok, corecție, teoretic între Bucrești și Timișoara exista un tren de noapte care pleca pe la 22.30 și ajungea la 7.02 fix în Gara de Nord din Timișoara. Deci opt ore și jumătate! Am fost de câteva ori cu el, a mers brici, exact opt ore și 32 de minute, în ciuda legendelor cu întârzierea trenurilor CFR. Anul trecut însă a avut loc un accident pe linie, a deraiat un tren pe rută, s-au început ceva lucrări, evident nu suntem japonezi să credem că lucrurile astea se rezolvă în trei luni, dar de atunci chiar și cel mai punctual tren din România are o întârziere cuprinsă 40 și 75 de minute. Evident, întârzierea nu este anunțată chiar dacă toată lumea știe de ea, dar CFR nu face un biznis cu bilete de tren ci cu banii primiți de la stat ca să emită bilete de tren.
Deci dacă nu ești pensionar ca să ai tot timpul din lume, călătoria cu trenul în România NU este o opțiune! Așa că, revenind la dragele noastre autostrăzi teoretice și la sentimentele de frustrare națională pe care noi ăștia din restul țării le avem, măreața autostradă care leagă România de Europa este, de fapt, o autostradă care leagă Vestul țării de occident, îndepărtându-l astfel și mult mai mult de Centru, de Est sau de Sud. M-am tot întrebat dacă nu cumva gorobeții ăștia de la putere cred că în felul ăsta vor câștiga mai multe voturi într-o zonă în care, natural, au mai puține voturi decât restul. Dă-i dracu pe ăia din Vâlcea, Gorj sau din Bacău, ăia ne votează oricum, iar pe bănățeni nu-i cumperi cu ulei, făină și o pungă de zahăr. Lor trebuie să le dai sentimentul că-s mai presus decât ailălalți, că-s mai europeni și că-s mai cu autostradă spre Vest! Bine, de acord, ne bucurăm pentru ei, că-s fruncea, dar fruncea cui, că de România Fruncea s-a cam separat.