afișări

Generalul Gabi, o altă galaxie română, în devenirea unui accident cosmic

de Moise Guran

Nouă oamenilor ne place să credem în destin, în soartă, în mâna nevăzută sau în Dumnezeu. Lipsa unei determinații supranaturale ne lasă atât de singuri și de neputincioși în fața hazardului, a accidentului, a istoriei. Și totuși, cel mai des, Istoria pare un șir nesfârșit de accidente, într-un joc absurd în care progresul naște în final colaps, dar finalul nu e niciodată final, iar colapsul se dovedește creator de oportunități, de evoluție și poate chiar de progres. Nu, nu vreau să expun o teorie anarhistă, dar uneori am și eu spaimele mele, mai mult sau mai puțin corelate cu evenimentele de zi cu zi prin care trece societatea noastră.

oprea

Zilele astea umblă niște zvonuri foarte puternice privind abandonarea bărcii PSD de către gruparea Ghiță-Ponta, pentru o trecere cu arme și bagaje la UNPR, un partid ce va prinde astfel greutate pe stânga, încercând să scape de balastul comunistoid al actualului partid de guvernare. Bineînțeles că în esență ar fi vorba doar de un rebranding, la fel cum a făcut Iliescu transformând FSN în FDSN, apoi în PDSR și în final în PSD.

Chiar dacă actuala vâjâiala lupească a haitei din Parlament, care încearcă să dea cu orice preț și pe ultima sută de metri o lovitură mortală luptei anticorupție, poate reduce PSD la un partid de 10-15 procente, fără un transfer de structuri și baroni, UNPR-ul lui Gabriel Oprea nu va putea cuceri din nou guvernarea în 2016. Probabil acesta era și planul dar ieșirea din decor a lui Victor Ponta (nu la operația din Turcia mă refer ci la o deja previzibilă schimbare a guvernului) crează exact oportunitatea colapsului pentru acest nou personaj central.

Gabriel Oprea are discuții separate cu președintele Klaus Iohannis, se declară apoi la ProTV protectorul ferm al Justiției, amenință cu ieșirea de la guvernare dar o preia interimar cât vreme un alt Victoraș își bagă piciorul în ghips. Ponta progresează inevitabil către colaps, iar Oprea (fost bodyguard al lui Cozma, un personaj destul de obscur cu rol până acum de banală proptea pentru orice guvernare, fie ea PDL sau PSD) se naște din acest colaps, devine emergent, se auto-prefigurează ca începutul de după un alt sfârșit. Dar nu numai colapsul unui PSD decimat în mod evident de scadența profundei corupții interne a permis asta. Să fie clar! Ascensiunea lui Oprea are loc pe fondul unei crize la fel de profundă a Dreptei, incoerentă, ea însăși nereformată și cu probleme grave de credibilitate, incapabilă să se poziționeze în mod real în Opoziție.

Aparent aceste evoluții din ceea ce numim politica mare nu au nicio legătură cu faptul că tineretul devine, fie ultras-legionar, fie marxist-ecologist, iar apoi cele două categorii de tineret beau o bere împreună și sparg o sticlă în capul unui polițist. Nooa! Erodarea încrederii în stat, în instituții și în politicienii care le reprezintă nu are nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în stradă, la o bere în Centrul Vechi? Aparent nu există determinații istorice, fascismul și comunismul au apărut accidental și din neantul cosmic, că na! s-au aliniat planetele. Dar cum dracu să nu te apuce frica în fața atâtor accidente planetare?
PS Ion Băieșu a scris o piesă genială despre Căutarea sensului pierdut. Eu mi-am propus să scriu pe blog un articol despre rostul istoric al unor personaje din trecut și din prezent, dar până la urmă am amânat proiectul până la perioada de vacanță căci presupune multă documentare și timp.