afișări

Ok, Rus a demisionat… Acum să vorbim despre noi, cei enervaţi de Rus

de Moise Guran

Subiectul zilei de azi nu este demisia lui Rus, este de fapt ipocrizia… Teoretic, ea mai poate fi cunoscută uneori şi sub denumirea de politeţe şi, poate tocmai de aceea, deşi nimeni nu o recunoaşte, la români ipocrizia este cel mai des o virtute. Eroul zilei de azi şi, în acelaşi timp, victima propriei lipse de ipocrizie este într-adevăr ministrul Transporturilor, Ioan Rus.

Aşadar un Ioan Rus, cam grăbit la vorbă pentru un ardelean şi mai ales pentru un om ce nu prea face gesturi largi, ca să nu fie penibil şi, mai ales, ca să nu facă greşeli. Rus era candidatul perfect pentru o eventuală înlocuire a lui Victor Ponta într-un eventual viitor guvern PSD, dar azi, cu un deosebit talent şi multă dibăcie a spart nuci cu tesla, dacă mă înţelegeţi ce vreau să spun… Deci nu mai e.

Rus încerca să explice la Digi 24 cât de important este Masterplanul pentru Transport, căci el ar crea locuri de muncă în România, fapt ce i-ar putea determina pe românii plecaţi în străinătate să se întoarcă acasă.

Acum, eu sunt gata să bag mâna în foc că, după construcţia cu „nevasta curvă şi copiii golani”, n-a mai recepţionat nimeni nimic, s-au întunecat toate privirile şi, poate, o parte a telespectatorilor şi-a aruncat televizorul prin geamuri. Pe Rus nu-l ajută nici exprimarea frustă, de ardelean, şi nici eu n-am de gând să o fac, dar tare aş fi curios să ştiu câţi dintre taţii plecaţi la muncă în străinătate n-au avut măcar o dată un fior prin inimă cum că ochii care nu se văd se uită. Asta înseamnă stres, dublat de dor de casă, adică tot stres, de nesiguranţa zilei de mâine, adică tot stres… E valabilă şi reciproca, să ştiţi, căci de multe ori mama este cea care îşi găseşte mai repede de muncă în străinătate.

Încercând poate să rezoneze cu acei oameni, Ioan Rus le-a băgat furca în suflet, asta nu e scuzabil, de acord… dar eu aş merge mai departe şi aş întreba ce a fost mai grav în declaraţia lui Ioan Rus… partea cu nevasta curvă sau cea cu copiii care se golănesc? Amândouă, normal, o să ziceţi… dar nu-i aşa că mai urât a sunat aia cu nevasta curvă? Dar dacă Rus ar fi zis – copiii celor plecaţi la muncă în străinătate se îmbolnăvesc de dorul părinţilor, apoi îşi ascund sufletul după un scut emoţional care mai târziu se transformă în insensibilitate socială cu riscuri de a deveni infractori nemiloşi sau cine mai ştie ce golani? E că sună altfel?

Nu ştiu dacă exact asta a avut în vedere Ioan Rus şi sunt de acord că trebuia să demisioneze. A fost nepoliticos ce a spus, dar, dincolo de nepoliteţea lui, trebuie să recunoaştem şi noi toţi că revolta noastră maschează perfect interesul atât de mic pe care societatea românească îl are faţă de soarta unor copii care cresc fără părinţi. Şi revolta de azi are aşadar în ea o mare cantitate de ipocrizie.