Europa nu mai poate aştepta: Franţa şi Germania trebuie să deschidă calea

 

Editorial publicat de vice-cancelarul german Sigmar Gabriel şi de ministrul francez al economiei Emmanuel Macron în mai multe cotidiene europene. Titlul este original, sublinierile şi link-urile aparţin Biziday.

De la o graniţă a Uniunii Europene, în Grecia, şi până la cealaltă, în Marea Britanie, idealul european este contestat. Nu este nici o surpriză, întrucât groaznica criză economică de acum câţiva ani a scos în evidenţă două slăbiciuni majore ale arhitecturii europene. Prima slăbiciune este sfârşitul convergenţei economice între ţările Uniunii Europene – şi, în special, a celor din zona Euro. Iar asta nu este o chestiune teoretică: şomajul în Europa este o realitate de zi cu zi pentru milioane de oameni, mai ale pentru tineri. Cea de-a doua este legată de tensiunile politice, în cadrul statelor membre, unde mişcările anti-europene sunt pe val, dar şi în cadrul Uniunii în sine. Cazurile Greciei şi Marii Britanii, în ciuda diferenţelor dintre ele, arată că interesul general al Europei şi interesul naţional sunt văzute ca depărtându-se din ce în ce mai mult.

În acest context şi la 10 ani după ce francezii au spus „nu” în cadrul referendumului pentru o Constituţie a Europei, acum este momentul să fie redeschisă dezbaterea politică şi economică şi să fie pusă la punct Zona Euro ca parte a unui acord pentru o Uniune în care toate statele membre să îşi găsească locul. În zilele următoare sperăm că va fi găsită o soluţie pentru problemele urgente legate de Grecia. Dar trebuie să gândim şi pe mai departe şi să facem propuneri pentru viitorul Europei ca un întreg.

How-to-fix-the-euroEuro a fost construit în urma unei înţelegeri franco-germane, dar şi a unui compromis tipic european. Asta dă Franţei şi Germaniei o responsabilitate deosebită de a îndrepta ceea ce acum nu funcţionează. La sfârşitul anilor ’80 am împărtăşit un proiect politic comun, care era bazat pe idealuri economice diferite. Germania se îndrepta spre unificare şi dorea înlocuirea vechiului sistem monetar european cu un regim fix de rate de schimb, construit după filozofia Băncii Centrale a Germaniei. La rândul ei, Franţa dorea să fixeze bine Germania în Europa şi să îmbunătăţească şansele Europei de a profita de globalizare. Aceste proiecte au fost folositoare pentru scopul larg al integrării europene, dar au trecut cu vedere defecte cruciale în arhitectura uniunii monetare, defecte care trebuie rezolvate, astfel încât euro să poată îndeplini promisiunile de prosperitate economică şi să împiedice alunecarea spre diviziune şi nemulţumire a Europei.

Pentru a face asta, trebuie lansată o uniune economică şi socială bazată pe un acord asupra unui nou proces de convergenţă, care să nu includă doar reforme structurale (muncă, afaceri, mediu) şi instituţionale (funcţionarea guvernanţei economice), ci şi convergenţa socială şi a taxelor acolo unde este nevoie (un salariu minim reglementat, dar nu obligatoriu egal, şi o impozitare armonizată a corporaţiilor). Asta ar întări fiecare economie, ar pune la punct un mediu de afaceri cu adevărat echitabil în toată zona euro, şi i-ar asigura pe europeni că diferenţele de taxe şi dumpingul social nu crează dezavantaje fiscale. Ne-ar apropia economiile, ar îmbunătăţi potenţialul economic al Uniuni Monetare şi ne-ar permite să stabilim în mod clar ce politici ar trebui centralizate şi coordonate în toate statele.

Această convergenţă între statele membre ar permite crearea unui buget preliminar al Zonei Euro, o trăsătură a oricărei uniuni monetare funcţionale. Cadrul fiscal curent, bazat pe reguli -deşi flexibil şi important în asigurarea unei discipline fiscale – nu asigură că totalul politicilor fiscale naţionale va duce la o poziţie fiscală adecvată a zonei euro ca întreg, nici la bine şi nici la greu. Pentru asta este nevoie de o resursă fiscală dincolo de bugetele naţionale, care ar îmbunătăţi capacitatea de a asigura o stabilizare automată şi ar permite Europei să extindă sau să restrângă politicile fiscale în funcţie de ciclul fiscal.

Acest buget ar avea propriile venituri (de exemplu dintr-o taxă comună pe tranzacţiile financiare, precum şi o mică parte dintr-un impozit armonizat pe profit) şi ar asigura împrumuturile pe această bază.

Eurozone.svgUn buget la nivelul Zonei Euro nu ar trebui şi nu trebuie să fie construit în detrimentul disciplinei fiscale a fiecărei ţări. Dimpotrivă: aceasta ar trebuie să fie întărită prin stabilirea unui cadru legal pentru restructurarea ordonată şi legitimă a datoriilor suverane, dacă asta va fi necesar ca o ultima varianta de scăpare. Ar trebui să împiedice atât utilizarea greşită a împrumutului în caz de criză şi dăunătoarele accese de austeritate, când ţara se confruntă cu datorii pe care nu le poate plăti. În acelaşi timp, mecanismele de stabilitate europeană ar trebui reglementate de legile comunităţii şi transformate într-un adevărat Fond Monetar European.

Aceste schimbări ar crea o arhitectură a Zonei Euro care să se bazeze din ce în ce mai mult pe instituţii comune. Asta nu ar trebui să fie făcut în detrimentul flexibilităţii zonei euro de a acomoda diverse situaţii şi circumstanţe naţionale. Totuşi, pentru a asigura funcţionarea instituţiilor ei, Europa trebuie să îşi rezolve atât deficitul democratic, precum şi pe cel executiv. Asta înseamnă că noile puteri executive ale zonei euro trebuie să fie completate de reforme guvernamentale care să ducă la o mai puternică responsabilizare – de exemplu, la crearea unei grupări a Zonei Euro în cadrul Parlamentului European. Un „Comisar Euro” ar putea întruchipa această puternică focalizare a Zonei Euro asupra politicilor fiscale, dar şi asupra creşterii economice, investiţiilor şi creării de locuri de muncă.

Întărirea bazelor monedei euro nu este bună doar pentru Zona Euro. Nu poate fi izolată de o mai largă regândire a Uniunii Europene, mai ales pentru că trebuie să fim capabili să răspundem unor întrebări cheie: ce facem cu celelalte state membre? O Zonă Euro mai puternică ar trebui să fie nucleul unei Uniuni Europene mai puternice. Avem nevoie de o Uniune mai simplă şi mai eficientă, cu mai multă subsidiaritate şi o guvernare mai eficientă. Principala unealtă a integrării UE este piaţa unică; ar trebui, deci, să facem un nou pas înspre o piaţă internă mai bine integrată, cu o abordare orientată înspre sectoare cheie, ca energia şi economia digitală.

anti-EU-protest2O Europă care să funcţioneze mai bine ar avea nevoie şi de un sentiment mai puternic de apartenenţă la o comunitate. Legitimitatea instituţională apare datorită legăturilor mai strânse dintre cetăţeni. Aşadar, trebuie să întărim dorinţa de cooperare în cadrul societăţilor. De exemplu, acesta este motivul pentru care există un program Erasmus care permite oricărui european ce a atins vârsta de 18 ani să petreacă un semestru într-o altă ţară UE, pentru a studia sau pentru a face un stagiu de practică.

Construirea acestei noi arhitecturi este fundamentală nu doar pentru a oferi politici bune pe termen scurt, dar şi pentru a asigura stabilitatea economică şi politică a monedei euro şi a Uniunii pe termen lung. Trebuie să găsim şi să implementăm mijloace prin care interesul general al Europei să nu mai pară diferit de interesul naţional, al fiecărei ţări membre. Scopul nostru comun este să facem ca nicio ţară care vrea să îşi urmeze interesul naţional să nu se mai gândească să o facă fără Europa – sau în cadrul unei Uniuni mai mici. Putem atinge acest scop prin solidaritate şi diferenţiere. Franţa şi Germania au responsabilitatea de a deschide calea, pentru că Europa nu mai poate aştepta.

stiri verificate

Comentarii prin facebook

6 răspunsuri la Europa nu mai poate aştepta: Franţa şi Germania trebuie să deschidă calea

  • Sergiu
    Iunie 8, 2015 la ora 15:20

    Cum spunea Tiberiu, generalitatea declaratiilor este suspecta.Sa traduc sau sa continui cate un citat ce imi pare ca ascunde pericole:
    1. „un salariu minim reglementat, dar nu obligatoriu egal, şi o impozitare armonizată a corporaţiilor” – adica, pentru Romania tot salar mic, dar preturi mai mari; cat priveste corporatiile, impozitarea lor este ca in Romania.
    2.”Această convergenţă între statele membre ar permite crearea unui buget preliminar Zonei Euro” la care ar contribui toti cetatenii Europei si de care ar beneficia doar cateva corporatii monopoliste.
    3.”Cadrul fiscal curent, bazat pe reguli -deşi flexibil şi important în asigurarea unei discipline fiscale” si care reguli se poate constata ca pot fi schimbate in functie de interesele unora, fara legatura cu bunastarea localnicilor.
    4.”Acest buget ar avea propriile venituri (de exemplu dintr-o taxă comună pe tranzacţiile financiare, precum şi o mică parte dintr-un impozit armonizat pe profit) şi ar asigura împrumuturile pe această bază” declararea unui profit minim spre zero nu va influenta acest buget, care va fi suplimentat din tranzactiile financiare executate de cetateni europeni.Bancile nu vor profita din acest lucru.Iar imprumuturile despre care se aminteste cine le va primi?
    5.”Un buget la nivelul Zonei Euro […] ar trebuie să fie întărită prin stabilirea unui cadru legal pentru restructurarea ordonată şi legal pentru restructurarea ordonată şi legitimă a datoriilor suverane” sa ne inapoieze sistemul energetic si

    Răspunde
     
  • Sergiu
    Iunie 8, 2015 la ora 15:20

    … sa ni se permita sa impozitam anumite redevente si rezolvam problema datoriilor suverane – daca se vrea asta.
    6. „Principala unealtă a integrării UE este piaţa unică” – unica, dar nu pentru catei.
    7.”O Europă care să funcţioneze mai bine ar avea nevoie şi de un sentiment mai puternic de apartenenţă la o comunitate” – asa ca sa-i scuipam pe cei care vin in UE, ca vin sa ia joburi daca nu cumva doar sa fure, sa blocam accesul afaceristilor care ar putea face concurenta si sa luam la schimb resursele celor intrati in UE, si toti vor simti mai puternic apartenenta la comunitate. Si sa nu uit: si sa facem legi egale in privinta vanzarii de terenuri, dar sa modificam doar conditiile, si asta e egalitate in fata legilor.
    8.”Trebuie să găsim şi să implementăm mijloace prin care interesul general al Europei să nu mai pară diferit de interesul naţional, al fiecărei ţări membre” – praf in ochi.
    Domnule Guran, ce concluzii trageti dumneavoastra din acest articol? Sau sensul sau este tot in scop de barometru?

    Răspunde
     
  • Tiberiu Aluas
    Iunie 5, 2015 la ora 11:58

    Buna Moise,
    Tot ce este prezentat in acest editorial reprezinta o viziune generica, o declaratie de intentie… Marele pacat al unui astfel de demers il reprezinta exact generalitatea sa.
    Sa ma explic, dac iei pasajul in care se pomeneste de convergenta sociala, salariu minim, etc, accentul este pus pe o egalizare a impozitelor, o „convergenta” a taxelor dar nu neaparat o egalizare a veniturilor!!!! (cand spun egalizare ma refer la o relativa egalizare in interiorul celorasi categorii)
    Hmmm, ce sa intelegem din asta? Ca o sa trebuiasca sa respectam o politica comuna, niste taxe comune daaar veniturile ….
    Pai cum se asteapta ei ca, de xemplu, noi romanii sa fim multumiti cu o astfel de uniune, in care platim preturi egale cu ei dar salariile sunt de 5-6 ori mai mici?
    Ba, in plus s-ar putea sa ne gasim si in situatia in care sa ne trezim la un moment dat ca deciziile pentru, sa zicem, o eventuala explatare a aurului la Rosia Montana, ca sa luam un subiect clar controversat, s-ar p=lua la Bruxelles, pentru „binele” uniunii? Sau daca pentru acelasi bine s-ar hotara ca nu mai avem nici un cuvant de spus asupra modului in care se distribuie gazele naturale?
    Sincer nu cred ca e chiar asa simplu si mai ales nu e simplu prin perspectiva faptului ca orice hotarare ar trebui sa fie negociata de un grup de negociatori…. Hmmm, din cine ar fi format acest grup? In cine avem incredere?

    Tibi

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Iunie 5, 2015 la ora 12:23

      „…noi romanii sa fim multumiti cu o astfel de uniune, in care platim preturi egale cu ei dar salariile sunt de 5-6 ori mai mici?” _ Este posibil sa nu fi observat, dar asta se intampla si in prezent. Tine de ratiuni economice, mai precis de competitivitate pe o piata libera, bazata pe principii concurentiale. Mai exact, atunci cand productivitatea muncii in Romania va fi la fel de competitiva precum cea din Germania, bunaoara, veniturile salariale (recompensa pentru munca depusa) vor fi la fel de competitive. Forta de munca este o marfa care se bucura de aceeasi libertate de circulatie in interiorul UE precum capitalurile, sau marfurile. O integrare mai accentuata ofera conditii pentru accelerarea convergentei.

      Răspunde
       
      1. Tiberiu Aluas
        Iunie 5, 2015 la ora 14:49

        Sunt constient de acest lucru, insa am o mare problema cu resursele naturale…. Daca ati studia mai atent tarile europene cu resurse naturale (gaze, metale pretioase, petrol) majoritatea si-au dezvoltat mecanisme (ante UE) prin care sa se protejeze (sa isi protejeze cetatenii) de „jaf”. E foarte cunoscut cazul fondului suveran Norvegian insa cum aceasta nu e in UE nu discutam deocamdata de ea. Insa Franta de exemplu impune niste limite si restrictii foarte clar definite si gandite astfel incat sa favorizeze propriile firme/cetateni. In momentul de fata mai avem drept parghie redeventele si eventual impozite pe profituri „extraordinare” sa spunem, care pot fi folosite in cazul resurselor naturale, insa daca UE considera la un moment dat, in cadrul acestei foarte stranse uniuni care se preconizeaza, ca UE are nevoie de resurse si dau legi penrtu a usura accesul la ele cine o sa aiba de pierdut? Cei care detin resurse, adica evident cei mai putin dezvoltati…, pentru ca cei mai dezvoltati le-au utilizat deja intr-o mult mai mare masura… Asta e doar un exemplu…

        Răspunde
         
  • Constantin
    Iunie 4, 2015 la ora 23:02

    „Prima slăbiciune este sfârşitul convergenţei economice între ţările Uniunii Europene”_La ideea aceasta, sustinuta prin mesajul transmis pe parcursul intregului articol, s-a ajuns pentru ca Noua Europa, cea revenita la democratie dupa anii 1990, este ignorata de vestici.Tarile Uniunii Europene nu inseamna doar Europa de Vest; cu tarile din Est convergenta economica nu pare sa se fi incheiat. Dincolo de diferite abordari cu privire la conceptul de convergenta, despre care s-au scris numeroase lucrari inca din anii 1970, decalajul intre Est si Vest ramane urias. Inclusiv in UE, caci despre asta este vorba. Ignoranta si dispretul fata de statele estice produc efecte care se intorc impotriva celor care au crezut in posibilitatea existentei Europei cu trei viteze. UE poate exista la un nivel de integrare mai inalt, ori este altceva, o asociatie cultural-economica spre exemplu. Dar, in contextul unor politici unitare si integrate, Estul capata importanta in mod implicit, iar decalajul se reduce in mod natural. Dupa opinia mea, articolul este esentialmente un exemplu de aroganta din partea celor care decid in Europa Unita. Economia vestica ar fi putut exploata mult mai eficient resursele de crestere ale statelor din Est.Au ignorat, sau au tolerat coruptia, fiind mai concentrati asupra propriei bunastari. Uniformizarea conditiilor politice, economice si administrative ar putea duce la reducerea derapajelor(inclusiv a celor generate de coruptie), la stimularea ISD si la convergenta.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase