Nu putem privatiza Educaţia, dar ce-aţi zice să o liberalizăm?

another brick

de Moise Guran

Aștept cu înfrigurare și emoție noua lege a Educației și, până atunci, citesc primele sinteze în Adevărul.

Pe scurt, zice cam așa (parantezele reprezintă ce am înțeles eu) :

  • – întoarcerea clasei pregătitoare la grădiniță (a creat dificultăți în școlile deja arhipline, unde părinții plătesc pentru înscrierea pe pile, și a limitat posibilitatea extinderii numărului de locuri pe bani)
  • – examenul de capacitate din clasa a VIII-a la mai multe materii (extinde necesitatea pregătirilor particulare și la alte materii)
  • – examen de admitere la liceu, la care notele din gimnaziu au o pondere de 20%, capacitatea 30%, admiterea 50% (cum examenul se va da numai la liceele pentru care există cerere, trag eu concluzia, organizarea lui se internalizează, adică nu va mai fi unic, național, dar va fi cu posibilități evidente de cumpărat locuri, pentru că, nu-i așa, unde e cerere, rezultă și ofertă)
  • – este neclară treaba cu ora de religie
  • – scade rolul inspectoratelor în angajarea profesorilor, crește rolul școlii, dar nu citesc nimic despre rolul părinților, și asta pentru că…
  • – se aplică finanțarea pe elev (dar rămân neclare sursele de finanțare şi, mai ales, decizia redistribuirii lor)

Complicitatea dascălilor la şpăgile politrucilor…

Acum, să vă spun așa… În calitatea mea de părinte, eu susțin desființarea totală a inspectoratelor școlare, pentru că eu nu cred că educaţia se poate face cu forţa. E o iluzie, alimentată ipocrit, în esenţă bătălia pentru finanţare se duce pe două planuri – pentru salarii şi pentru şpăgi. Rolul în finanţare al comunităţii locale se reduce la licitaţii trucate, eventual pe bani europeni. Decizia în şcoală este politică, vine fie pe lina judeţ-primar-director-profesor fie pe linia minister-inspectorat-director-profesor. Elevii nu sunt niciunde în această schemă. Ei sunt doar pretext, fie pentru şpăgile unora, fie pentru salariile altora.

Altfel spus, pentru ca elevii să fie cu adevărat beneficiari ai bugetului pentru educație tot elevii (prin părinții lor, în calitate de contributori, și prin primăria locală, în calitate de alegători) trebuie să stabilească locul prioritar sau nu al școlii în alocarea banilor comunității şi ai bugetului de stat. Este adevărat că, la cât de sparte sunt comunitățile locale în România, tot părinții/comunitatea locală trebuie să decidă în ce sate și cu câți elevi rămân școli și în ce comune se comasează, pentru a putea aduce transport pentru copii dar și dascăli mai bine plătiți. Dar, încă o dată, credeţi că acolo unde părinţii nu sunt interesaţi de educaţie, şcoala este mai mult decât o clădire, este mai mult decât un pretext pentru şpăgi luate la licitaţii de renovare?

Din acest punct de vedere aș încuraja posibilitatea plăților suplimentare, pornind de la un standard minim dar fără limită superioară, către dascăli, plăți făcute de o comunitate locală care chiar vrea să își educe copiii. Dacă vrea. Dacă nu vrea, nimeni nu o poate obliga, nici Inspectoratul, nici Ministerul, nici Dumnezeu.

Dar de ce să nu-i încurajăm pe cei care vor să atragă profesori de calitate prin salarii mai mari? O să spuneți că, în acest caz, dascălii buni se vor îngrămădi la oraș, unde sunt mai mulți bani…. Pardon? Și acum e vreo diferență? Singura diferență este că la oraș se fac mai mulți bani din meditații private… Ceea ce ne aduce în mod inevitabil la sistemul (e într-adevăr un sistem, gândit, planificat, mârșav) actual prin care părinții sunt mânați ca oile către meditații private. Alina Mungiu n-a spus de nebună că DNA-ul trebuie să se ocupe de astaDNA-ul pentru că este vorba de corupție, una centralizată, corelată, între cei care fac programa, cei care fac subiectele de examen și cei care încasează din pregătirea particulară…

Inteligența nu mai este suficientă pentru a lua examene în România, sistemul este intenţionat conceput idiot, pentru a-i elimina pe cei care se deșteaptă cu adevărat studiind, iar nu tocind. Într-o țară în care școala e pilaf nici autodidact de succes nu poți fi, musai să înțelegi logica întortocheată a celor care fac subiectele, la fel ca la examenele de șoferie, despre care se spune că trebuie să ai logică de polițist ca să le treci. (asta era pe vremea mea, nu ştiu cum mai este acum)

Revenind la noua lege a Educaţiei … O să spuneți că ceea ce propun eu este mult prea revoluționar în campeanucomparație cu ceea ce poate accepta un minister anchilozat, niște sindicate ale dascălilor mult prea puternice pentru cât de firave sunt generațiile de copiii și, să nu ignorăm asta, pentru o generație de părinți mult mai preocupată de examene, diplome și bife fără valoare, decât de dezvoltarea intelectuală efectivă a copilului. DAR! Ia gândiți-vă cum ar fi dacă:

1. Am deschide larg poarta noilor generaţii de dascăli… Toate posturile de dascăli ar deveni libere, inamovibilitatea titularizării ar dispărea, iar școala (în fapt părinții și comunitatea locală) ar putea decide oricând scoaterea la concurs a oricărui post

2. Le-am ura dascălilor bun venit în capitalism… Toate salariile de dascăli ar putea fi majorate prin negociere directă între școală (comunitate) și respectivul dascăl. Parcă aş desfiinţa şi catedra aia de 18 ore pe săptămână.

3. Meditaţiile private ar fi liberalizate (adică neimpozitate), scoase la lumină, lăsând loc (în efect conjugat cu punctele anterioare) liberei concurenţe şi, deci, accesului tinerilor absolvenţi care acum nu au loc în şcoli din cauza veteranilor titulari. Şcoala n-ar mai fi astfel un loc de racolat clienţi.

3. Desfiinţarea inspectoratelor şcolare judeţene… Sunt, au fost şi vor rămâne pârghii politice infernale de control. A propus desfiinţarea lor şi comisia Miclea în 2006, dar mafia politică a fost mai puternică. Pot fi lejer înlocuite cu un control profesional de calitate ce ar funcţiona doar la nivel de minister, cu personal mult diminuat şi fără capacitatea de a influenţa numiri de directori, management şcolar, angajări de dascăli, şpăgi, ieşiri cu flori la vizitele politice, şpăgi… am mai zis şpăgi? Păi mai zic, că astea le ţin în viaţă.

4. Examene cu subiecte naţionale, organizate (ok, dacă aşa se doreşte) numai acolo unde nu se ocupă locurile.

Deci? Vi s-ar părea prea dificil de implementat o astfel de reformă?

Am scris aceste rânduri în calitate de părinte, nu de altceva. Şi eu am griji pentru al meu, dar cred că dacă nu vom reuşi să depăşim fiecare interesul personal, atunci vom continua să distrugem generaţie după generaţie, vom continua să ne schingiuim copiii, minţindu-ne că un rezultat bun la un examen idiot echivalează cu un certificat de calitate a educaţiei, ba chiar vom continua să aruncăm anatema asupra unor copii buni care nu s-au adaptat sau care n-au avut părinţi care să le plătească prin meditaţii private adaptarea la respectivul sistem, împingându-i în mod inevitabil şi iresponsabil către emigraţie, către şcoli bune de afară, neputincioşi şi învinşi de către un sistem educaţional care nu a ieşit niciodată din comunism.

De privatizat n-avem cum să-l privatizăm, pentru că esenţa lui trebuie să rămână una publică. Dar haideţi să-l liberalizăm! Să lăsăm valoarea să vină în Educaţie, să-i lăsăm pe cei ce vor şi pe cei ce pot să îl schimbe. Să plătim salarii mari, dar să le plătim pentru merite reale! E prea revoluţionar? Ce ziceţi?

 

stiri verificate
This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

36 răspunsuri la Nu putem privatiza Educaţia, dar ce-aţi zice să o liberalizăm?

  • Hilohi Costin-Mihnea
    Octombrie 12, 2015 la ora 09:48

    Vrem-nu vrem, treaba cu scoala este ca tine de … SCOALA! Iar, pana una-alta, de scoala se ocupa cei cu cunostinte specializate. N-are ce cauta elevul in functia de decizie, dupa cum n-are ce cauta nici parintele, nici primarul, nici ministrul si nici Parlamentul si nici … dl.Guran. Nu tine de democratie (vezi toate comentariile de mai sus), vrem-nu vrem. Asta nu inseamna ca fiecare partener social nu poate sa contribuie, in dreptul si interesul sau, la educatia publica; poate, dar potrivit competentei sale (si, uneori, singura competenta a imensei majoritati este plata impozitului si decizia de a-si trimite, sau nu, copilul la scoala; eu nu l-as trimite …). Acum – cine are intaia competenta? Sociologia pune datele sale (CE fel de oameni suntem, CE fel de oameni vrem sa devenim, ca societate) pe masa pedagogilor , acestia traseaza METODELE cele mai potrivite prin care se poate ajunge la scop, iar „infanteristii de linia intai” („cad-AV-rele didactice”) spun CE se poate face din CE se doreste, avand libertatea alegerii instrumentelor necesare potrivit FIECAREI SITUATII pe care o reprezinta o scoala (inclusiv relatia profesor-elev). Ei, acum – vrem sau nu vrem ?!? (Dl. Guran doreste asupra unei institutii complet putrede o operatie simultana pe orientare, administratie, statut didactic, etc … E bine ca-si doreste – poate, isi mai doreste sa afle si CE se poate, si CUM, si cu CINE, etc.). Numai de bine!

    Răspunde
     
  • Emil
    Iunie 8, 2015 la ora 01:56

    Eu cred ca la noi toti ne e sila de noi insine si ne consideram toti un produs (rezultat) ratat. Zic asta pentru ca nu aud pe nimeni sa-si doreasca sa se revina la cum a fost scoala „pe vremea noastra” desi ne simtim mari intelectuali cu o exprimare si gramatica foarte buna, cu idei din ce in ce mai creative si documentate. Reforma, reforma, reforma… cuvintele ultimelor decenii in educatie. Democratie, democratie, democratie… cuvintele ultimelor decenii in politica. Privatizare, privatizare, privatizare… Cuvintele ultimelor decenii in economie. Toate exagerat de prost intelese, facute numai pentru interesele momentane ale subiectilor in cauza. Cred ca asta de fapt lipseste sistemului de invatamant din Romanaia: STABILITATEA. Stabiliatea este sinonim cu echilibru, esential in toate domeniile stiintei si nu numai. Lipsa de stabilitate si consecventa a sistemul educational a facut invatamantul sa se afle pe acest trend descendent. Pot fi si norme proaste, pot si fi aberatii dar mai important e ca acestea sa dainuie peste ani fiindca ne adaptam… In alta ordine de idei nu va mai comparati cu alte natii, fiindca avem alt „bagaj” cultural si ce la altii functioneaza foarte bine, la noi poate sa nu functioneze deloc. Luati asiaticii de exemplu…

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 4, 2015 la ora 17:47

    „Alina Mungiu n-a spus de nebună…” _ Am rezolvat cu usurinta in jumatate din timpul regulamentar TOATE punctele, fara niicio pregatire speciala. Am apelat la un profesor evaluator care mi-a acordat, exigent, nota 8,50. Nu mai tin minte numarul anilor care au trecut de cand am sustinut examenul de Bacalaureat, dar ei s-su impletit in cununa mai multor decenii. Nu as lua de bun chiar tot ce spune d-na Mungiu, cum nici nu as lua de nebun. Urmeaza probabil ca domnia sa sa propuna DNA subiectele pentru examenul la Matematica. Daca cele pentru Romana sunt de la Profilul umanist; Filiera vocaţională – Profilul pedagogic, ma astept ca cele de Matematica sa fie pentru Profilul real; Filiera vocationala – Profilul matematica-informatica. Dupa aceea, doamna Mungiu poate arunca o privire asupra structurii si procedurilor, inclusiv asupra subiectelor de la examenul de Bacalaureat din Franta, spre exemplu. Ori din Germania, tot profil vocational. Dupa care, indraznesc sa-i propun d-nei Mungiu sa prezinte subiectele si altor institutii, precum DIICOT, ANI, Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Curtii Constitutionale si Comitetului Director al Asociatiei de Proprietari din imobilul in care locuieste (in Romania). Desigur, nu de nebuna. Dar, recomandarea mea modesta si cu tot respectul, este ca sa evite pe cat posibil, Doamne-fereste, sa se adreseze vreunui profesor de Limba romana de liceu, pentru ca se face de ras.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Iunie 5, 2015 la ora 09:53

      Eu am rezolvat modelul de subiect prezentat pe site-ul Ministerul Educatiei (pentru acelasi profil si, prin urmare, avand aceeasi dificultate cu cel [ne]rezolvat de d-na Mungiu). Observ, insa, ca el difera, desi este similar structurat, de cel prezentat de distinsa pofesoara. Am rugamintea, catre toti cei in masura sa ma ajute, sa posteze informatii cu privire la sursa subiectului prezentat de d-na Mungiu. Multumesc.
      PS Rugamintea este adresata pe acesta cale inclusiv d-nei Mungiu, indirect, intrucat nu frecventez blogul domniei sale. Multumesc inca o data.

      Răspunde
       
  • Claudia
    Iunie 4, 2015 la ora 11:18

    Propunerea dumneavoastra este de bun simt, dar este una de forma, de organizare. Problema sistemului este in principal una de continut. Pregatirea viitorilor dascali in facultati ar trebui sa se schimbe acestia sa fie capabili sa transmita informatiile intr-un mod atractiv. Avem in Europa exemple de sisteme deschise la a invata sa folosesti informatia disponibila, nu sa o memorezi neconditionat.Continutul fiecarei materii este exagerat de amanuntit, este incarcat de amanunte care ingreuneaza invatarea, care nu sunt necesare si in final elevii nu raman cu aproape nimic(ne pierdem in amanunte). Cred ca din pacate celor care elaboreaza manualele scolare le lipseste viziunea, puterea de sinteza si analiza de a intelege ce este necesar si ce este doar vanitate. Adica, fiecare profesor este indignat cand un copil nu pricepe materia predata de el, dar nu vor sa accepte ca ei sunt acolo pentru a-i invata pe copii, nu pentru a le demonstra superioritatea si inteligenta lor si ca unii copii chiar nu au un IQ mic,doar ca nu vor sa faca parte dintr-un sistem invechit.

    Răspunde
     
  • N!ck
    Iunie 3, 2015 la ora 10:32

    Domnul profesor Florian Colceag, presedinte al fundatiei IRSCA Gifted Education are foarte multe de spus in legatura cu reformarea invatamantului dar din pacate nu este ascultat.
    Domnul profesor Ioan Ursu, cel care are peste 20000 vizualizari la multe din lectiile lui de matematica de pe youtube nu a rezistat in acest sistem de invatamant.
    Pana si conceptul de „after school” implementat in 2011 s-a dovedit un esec in multe din scolile de stat.
    Scoala diferentiata pentru fiecare persoana este viitorul dar din pacate invatamantul public va fi foarte greu de schimbat…

    Răspunde
     
  • Bula N Escu
    Iunie 2, 2015 la ora 22:55

    Cugetand odata la un pahar am ajuns la concluzia ca invatamantul e cel mai important domeniu in progresul unei tari. Peste finante, sanatate, agricultura, etc. Toti oamenii care exceleaza in ultimele domenii amintite trebuiesc scoliti undeva.
    Din cauza asta invatamantul este cea mai puternica parghie in controlul unui popor. Prin nesfarsitele reforme ale invatamantului se vede foarte bine ce generatii au rezultat. Sa nu aud de prea-uzatii olimpici, care nu sunt decat exceptiile statistice; in rest invatamantul romanesc scoate monstri. Drept urmare a scazut calitatea tuturor serviciilor din tara asta, si nu doar din motive financiare.
    Este utopica o astfel de reforma, dar o utopie pentru care merita sa luptam. Mi-as recapata increderea in acest popor daca am reusi o astfel de reforma.

    Răspunde
     
  • Profesor
    Iunie 2, 2015 la ora 21:24

    Noua paradigma educationala ar trebui sa fie ‚Scoala diferentiata pentru fiecare persoana !’. Intr-o lume unde asaltul informatiei si al schimbarii este regula de baza, fiecare individ trebuie scolit conform potentialului propriu, pentru un beneficiu individual si social maxim. Acest lucru face sa paleasca alte concepte invechite, precum examene formale periodice, finantare pe elev, numar de elevi la clasa, curriculum scolar etc. Se pare ca Finlanda a ajuns la acest concept si vede ca pentru un beneficiu individual si social maxim scoala trebuie sa se adapteze pentru a duce fiecare individ la potentialul maxim si nu invers , a cere indivizilor sa se adapteze la o scoala standard !

    Răspunde
     
  • Catalin (CTL)
    Iunie 2, 2015 la ora 17:32

    Problema este ca diplomele au devenit scopul nu mijlocul. Ele aratau nivelul cunoasterii, ea fiind ceea ce conta. Acum diplomele sunt scopul nu cunoasterea. Angajatorii stiu asta si azi se uita la alte trasaturi decat diploma. Si de aceea nici elevii nu se mai chinuie sa invete. Dar asta nu inseamna ca ce invatam sau am putea invata in scoala nu e important. Ramane in continuare principalul loc in care acumulam abilitatile necesare. Angajatorii nu ca nu isi doresc ca diplomele sa nu mai conteze ci doare nu se pot baza pe ele ca indicator. La fel si parintii. Nu am auzit de parinti care sa se intereseze la care liceu se obtine mai usor diploma ci care e mai bun in a scoate ce e mai bun in copilul sau. Tot ce trebuie e ca sistemul sa se ridice la nivelul asteptarilor. Va face asta cand va exista concurenta cu adevarat. Indiferent ca toti vor la cel mai bun liceu celelalte stiu ca le vor ramane destui si lor asa ca nu e prea grav. Liceele ar trebui sa concureze pentru profesori si profesorii pentru licee. Nu doar parintii si copii lor.

    Răspunde
     
  • Ela
    Iunie 2, 2015 la ora 17:26

    am un copil destept, capabil, autodidact in anumite privinte, care e aproape de un examen important. dar oricat de istet ar fi, nu va lua note mari la acest examen DACA NU VA FACE MEDITATII SAPTAMANAL, cel putin un an inainte, la toate materiile necesare. de ce? e simplu. profesorii nu predau la clasa nici macar materia pt nota 5, darmite pt un 7 sau un 9. si atunci ce sanse are copilul meu fara meditatii? ZERO!! cati parinti isi permit meditatii? putini. asa ca restul copiilor inteligenti, capabili, onesti se pierd pe drum, ramanand in urma celor care isi permit meditatori particulari. asta e o crima la nivel national. si bataie de joc generalizata. despre inspectorate: sunt complet inutile, suprapopulate si ineficiente. inspectorii sunt purtatori de hartoage de doi lei si agenti politici si electorali. nu au niciun rost in sistemul de educatie. ei sunt unelte ale politrucilor din ministere si parghii politice asupra directorilor din teritoriu. totul e politica. oricat de incapabil si de incompetent ai fi, dara ai tenta/culoarea politica potrivita, fie cu carnet sau nu, esti perfect pt functia respectiva. mai ales ca acum concursurile pt inspectori/directori se fac sub supraveghere politica… asa ca totul e aranjat. sindicatele? pai liderii, centrali sau nu, au tradat idealurile pe care le sforaiau candva. au pactizat cu guvernul si tac malc. asa ca, nu mai avem mari sperante, fie ca suntem parinti sau profesori. SI AVEM IN FRUNTEA TARII O FAMILIE DE PROFESORI. ce ironie!

    Răspunde
     
  • Bogdan
    Iunie 2, 2015 la ora 12:47

    Marea eroare pe care o faceti Dvs Domnule Guran este ca va imaginati sistemul de invatamant ca pe un fel de societate comerciala .Un sistem de invatamant nu poate sub nici o forma sa functioneze dupa principiile societatilor comerciale ci dupa cele ale interesului public care nu este tot una cu interesul publicului si al economiei de piata care sunt schimbatoare.
    Este vital sa avem un sistem de invatamant UNITAR la nivel national si nu bazat pe succesele discutabile ale unor directori de scoala transformati in manageri cum i ati dori Dvs.

    Răspunde
     
  • Vlad
    Iunie 2, 2015 la ora 11:31

    Stiu ca in inspectorate e jale… mare!

    Dar nu cred ca o autoritate nationala ar insemna neaaparat mult mai putin personal, si nu ar costa neaaparat mai putin: sunt multe lucruri de facut. Nu uitati ca suntem in Romania, birocratia e masiva, si daca iti propui sa o scoti peste noapte, faci mai mult rau decat bine.

    Cat despre componenta politica, lipsa inspectoratului ar diminua intr-adevar rolul ei in alegerea directorilor, dar partidele locale si primaria tot ar avea un cuvant de spus.

    Răspunde
     
  • adrian
    Iunie 2, 2015 la ora 02:13

    Ar trebui ras tot sistemul din temelii si revizuite toate materiile ce le indeasa pe cap copiilor… scoala ar trebui sa ii invete sa gandeasca si mai putina cultura generala pentru ca cu aceasta cultura nu te poti hrani…mai putina teorie (atatea formule matematice pe care nu le folosesti mai apoi) scoaterea unor materii inutile…, consultarea pietei muncii si gasirea unor formule pentru ajutarea tinerilor si orientarea spre anumite meserii… nu toti pot fi studenti, incurajarea spre sport si incurajarea si dezvoltarea abilitatilor
    individuale ale copiilor.

    Răspunde
     
  • stefan
    Iunie 2, 2015 la ora 00:49

    Te chinui prea mult cum zice si Gogu sunt prea putini oameni informati/educati sa inteleaga democratia in Ro. ce ai scris tu pare un sistem ideal si extrem de usor de implementat dar nu uita ca esti in Romanica.

    Răspunde
     
  • alex
    Iunie 1, 2015 la ora 23:33

    Copii intra la scoala destepti-ii vezi dupa cum raspuns,si termina cu sentimentul ca sint prosti si incapabili, ca nu au un viitor, ca nu se vor descurca, ca ar dori sa iasa direct la pensie.
    Am o prietena cu 2 copii care a zis ca nu ii da la scoala, ca nu vrea sa ii mutileze prin aplicarea idioatelor de note care masoara un proces calitativ prin cantitate…
    Fiecare guvern face cate o lege a educatiei dupa cum ii convine…Mai poti avea incredere cand insusi ministru plagiat aproba legea educatiei?….

    Răspunde
     
  • Ioana
    Iunie 1, 2015 la ora 23:09

    Aceste masuri liberale propuse mi se par binevenite insa argumentul fiecareia mi se pare ca injoseste dascalul de azi.
    Da, ar trebui ca parintii sa decida ce fel de profesori sa le instruiasca odraslele insa cei ce vi se par ca ocupa catedra inutil nu sunt decat niste amarati care-si duc traiul de pe o zi pe alta. Dati-le salarii mai mari inainte sa-i schimbati. Ei sunt umiliti financiar si totodata social, e normal ca motivatia sa le fi scazut. De ce sa motivati doar tinerii? Acesti dascali nu merita? Ce anume va face sa credeti ca un tanar motivat financiar ar da mai mare randament decat un dascal cu experienta, motivat financiar? Eu nu mi-as da copilul pe mana unui novice, cu note mari la licenta. Experienta la catedra a unui dascal nu se compara cu tot avantul tineresc care ar face experimente pe copilul meu in primii lui ani de invatamant.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 1, 2015 la ora 22:34

    Domnilor, inainte de a pune sub semnul indoielii capacitatea profesionala a cadrelor didactice, ce-ati zice daca Educatia, Sisitemul de invatamant in totalitate, ar fi depolitizata? La inlocuirea din functii a directorilor de scoli, gradinite, crese, sunt schimbate pana si secretarele, iar in unele cazuri nici femeile de serviciu nu sunt sigure pe posturi. In invatamantul universitar, influenta politica este coplesitoare. In cel preuniversitar, primarii schimba directorii de institutii de invatamant in functie de simpatiile politice. In vederea cresterii calitatii unui produs (bun, ori serviciu, inclusiv educational) este necesara concurenta. Pentru a exista concurenta pe posturile didactice, este necesar ca acestea sa fie atractive. Acolo unde sunt atractive (din orice motiv: perspectiva carierei, venituri din surse formale sau informale etc.), calitatea serviciilor educationale este sporita. Masurile administrative sunt intotdeauna mai putin eficiente decat cele concurentiale, care stimuleaza competitia, iar calitatea este un efect al competitivitatii. Nu poti da ordin unui profesor sa predea cu pasiune.Interdictia pregatirii extrascolare, existenta in mediul universitar si preuniversitar deopotriva, duce la cresterea numarului de absolventi care culeg capsuni ori lucreaza in mediul privat extradidactic. Ce ati zice daca le-ar fi marite salariile profesorilor, spre exemplu?!Nu uitati ca procentul absolventilor de studii superioare in Romania este cel mai mic din UE, 12%.

    Răspunde
     
  • nutz
    Iunie 1, 2015 la ora 22:34

    problema e sistemul in mare. ar trebui ras si construit de la zero

    cum sa lucreze o invatatoare la clasa pregatitoare cu 28?

    cum sa lasi repetenti ca ramai fara copii, apoi fara ore, apoi fara job?

    cum sa reactionezi fata de parinti care vin peste tine in clasa sa caute copii pe care sa-i bata, si apoi te trezesti cu reclamatie la politie

    cum sa explici parintelui ca nu e logic sa nu stie cum citeste copilul sau

    cum sa-mi explic eu mie ca degeaba mucesc ca un rob intr-un domeniu pe care-l iubesc, pentru ca tot ala cu gradul I va avea mai multe puncte in caz de restrangere , tinand picioarele pe masa

    cum sa explic copilului meu, grupa mica la gradinita, ca nu e logic sa fie 27 de copii intr-o sala de 25mp goala (adaugati mobilierul)

    cum sa dau eu replica unui primar (acu vreo 15 ani) ca am venit la sat sa stau cand el imi zice nu-ti place, pleaca, maine vine altul ca la toti le e foame

    cum sa explic inspectorului ca atunci cand ma intreaba „vreti sa…” si eu raspund „nu vreau” nu e logic sa-mi spuna „mai ne vedem noi pe holuri la inspectorat”

    cum sa raspund unei bunici amarate care vine la mine cu o gaina ca nu vreau sa primesc chiar daca „ala a primit”

    domnule moise guran, sistemul e putred, trebuie aruncat si construit altul dar nu cred ca e plin de tineri capabili sa-l construiasca nou pentru ca si ei au fost educati de acelasi sistem (apropo, am 40)

    si ultima, cum sa explic elevilor ca nu se face o greva normala pentru ca 40% din colegi au de unde sa traiasca

    Răspunde
     
  • Marius Iulian
    Iunie 1, 2015 la ora 21:54

    5. multe familii nu au timpul necesar și nici suportul cognitiv și financiar pentru a putea acorda ajutorul ultranecesar copiilor în primii an de școală , astfel că în clasa a V a te trezești cu copii analfabeți trecuți datorită sistemului (nu ai copii la clasă se desfințează clasa , pierzi ore și implicit bani la salariul și așa destul de mic în comparație cu munca depusă – nu includ aici totți profesorii, dar pentru cei care vor aduce argumentări de genul : dar cât muncește domnule un profesor?? ei bine mai mult față de un muncitor , iar munca nu se face doar la clasă , unde este necesar un efort psihic destul de elaborat ci și acasă unde trebuie să pregătești fișele de lucru și materialele , ca să nu mai spunem de situații aberante solicitate frecvent de instituțiile superioare cu termen de predare ieri , în repetate rânduri sau în ziua comunicării…) astfel after school-ul este ultra necesar din două puncte de vedere : a) sunt mulți copii atât în zona rurală câ și urbană care nu au ce mânca , sunt copii care la ultima oră cer învoire deoarece le e foame acel lapte și corn fiind singura lui masă din acea zi , astfel o masă caldă este ultra necesară , iar aici cred că cel mai eficient este catering-ul , iar firma să fie aleasă de copii prin jurizarea ofertei culinare ;b) copii și-ar face temele la școală , ar înțelege mult mai bine ceea ce i s-a predat în acea zi , iar în același timp nu ar mai căra după el kg de caiete și cărți care pot rămâne la școală într-un vestiar .

    Răspunde
     
  • Marius Iulian
    Iunie 1, 2015 la ora 21:41

    O sinteză relativ decentă a reformării unui sistem cu probleme destul de serioase. totuși lipsesc unele puncte vitale ale realizării unei reforme cu adevărat eficiente :
    1. este necesară schimbarea programelor școlare din temelii (extrem de multă informație lipsită de valoare practică în viața de adult)
    2. trunchiul comun necesită schimbări majore care să coreleze necesitățile de piața muncii cu oferta școlară , astfel s-ar evita scoaterea pe bandă rulantă a diplomelor lipsite de valoare în câmpul muncii
    3. dotarea școlilor cu utilități necesare unei educații practice coroborate cu cea teoretică (copiii fac ore de matematică în spațiu, dar habar nu au cum arată multe din figurile geometrice, fac ore de geografie -istorie, dar nu au habar mulți dintre ei cum arată anumite forme de relief sau de ex. MArea Neagră domnule și unii nu o vor vedea toată viața lor, fac limbi străine dar nu au laboratoare dotate care să le permită ascultarea unui vorbitor nativ etc.. )
    4. bugetele școlilor sunt în multe localități aflate sub directa îndrumare (mai mult sau mai puțin voalat) a primăriilor, iar școala nu poate lua nici o decizie concretă a erijării acelor sume pentru cheltuirea lor în funcție de necesitățile cu adevărat reale ale unei școli lăsând loc acelor șpăgi menționate atât de des , iar în ceea ce privesc programele europene de ce nu se dau proiecte europene „la cheie” urmând ca școala doar să le deruleze ele având astfel aprobarea garantată ..

    Răspunde
     
  • Paul
    Iunie 1, 2015 la ora 20:35

    Apropo de meditatii private.
    Cine propune asa ceva s-a tampit de tot.
    Pai cine crede ca un copil poate invata mai mult de 8 ore pe zi-poate si numarul acesta e prea mare la o anumita varsta -.
    Dupa 8 ore de munca ca si adult esti frant si sa nu comparam efortul de memorare/intelegere care este mult mai mare, efort pe care trebuie sa il sustina un organism care nu a ajuns la maturitate.

    Răspunde
     
  • MS
    Iunie 1, 2015 la ora 20:34

    Domnule Moise, lucrez într-o educaţie dintr-asta liberalizată şi capitalistă: predau într-o şcoală privată intervaţională, în Bucureşti. Capitalismul n-a adus neapărat profesori buni, nivelul educaţiei e unul pe care nu mi l-aş dori pentru copiii mei. Salariile profesorilor români sunt cam pe la 500 de euro (mulţi faţă de şcoala publică, nu chiar aşa de mult dacă te gândeşti că proful stă la şcoală aproape 8 ore şi e plătit cam ca un începător într-o multinaţională), nu există normă didactică. Renunţarea la norma aia de 18 ore nu e neapărat un lucru bun; anul ăsta am avut 23 de ore de predare (fără să-mi fie plătite cele 5 ore suplimentare conform legii româneşti, care ar trebui să mi se aplice, deşi lucrez în şcoală internaţionlă) şi a fost cumplit de obositor (înainte de asta am lucrat ani buni în „capitalism”, într-un birou; şi niciodată, dar niciodată, după o zi de muncă de birou, nici măcar cea mai cumplită, n-am ieşit aşa de obosită cum ies după o zi de 7-8 ore cu 5 ore de predare). După o zi dintr-asta ar trebui să mă duc acasă să-mi pregătesc lecţiile de a doua zi sau să corectez lucrări, de parcă aş mai putea face ceva, orice. Îmi place că unii vor ca afterschoolul să-l facă tot proful de la clasă. Îmi vine să râd, de fapt. Amar. Şi a doua zi proful ăla, cu 5 ore de predare plus x ore de afterschool, să fie fresh şi cu orele pregătite, să facă frumos la oră, să nu se supere domnul părinte care vrea de fapt babysitting, nu şcoală, şi să-l dea afară.

    Răspunde
     
    1. Domnita
      Iunie 2, 2015 la ora 01:04

      MS, stiu exact despre ce vorbesti, pentru ca sunt in aceeasi situatie, la Constanta. Parinti foarte ocupati (diplomati sau oameni de afaceri) compenseaza absenta din viata copilului lor cu bani si pretind ca profesorii sa-l creasca pe cel mic si sa-l predea pachet frumos. Numai ca salariul (nu enorm, dar mai mare decat la stat) nu tine loc de odihna dupa 8 ore „in priza”, iar cand lucrezi cu varstele mici, consumul psihic e si mai mare. Propun, asadar, ca angajatorii sa fie obligati sa aiba mai multi profesori care sa isi imparta programul de 8 ore/zi, daca tot ofera pachetul cu masa calda si activitati de afterschool.

      Răspunde
       
    2. Vlad
      Iunie 2, 2015 la ora 11:41

      Mersi pentru comentariu, chiar ma intrebam cum e ca profesor intr-o scoala privata. Nu imi imaginam ceva foarte diferit, desi credeam ca sunteti platiti mai bine.

      Norma de ore, gradele si catedra sunt lucruri bune dupa mine, chiar si in sistemul public. Nu stiu exact cum se mai creste in grade acum (bani si fripturi probabil) dar nu e rau sa ai standarde de activitate si o normalizare a carierei unui profesor.

      Răspunde
       
      1. pro_fan
        Iunie 2, 2015 la ora 22:21

        atunci nu va mai comparati cu multinationalele: acolo se lucreaza si mai mult de 12ore/zi si in weekenduri si celelalte sarbatori legale si chiar efortul intelectual e mai mare, ca acolo problemele is mereu noi si implica riscuri, in timp ce lectiile profesorului is niste repetitii

        Răspunde
         
        1. Emil
          Iunie 8, 2015 la ora 01:39

          Da-mi voie sa ghicesc, lucrezi intr-o multinationala si numai tu lucrezi pe rupte iar toata lumea, restul lumii pierde vremea si se plictiseste. Uite, pentru tine cuvântul de azi este „egocentric” (de studiat).

          Răspunde
           
  • Paul
    Iunie 1, 2015 la ora 20:30

    In SUA pentru luarea de spaga pentru a trece sau a mari nota uni student sau elev la testele nationale se poate lua si 20 de ani de specializare in puscarie.
    Examenele importante sunt tip grila si nu sunt corectate de catre profesorii care predau.
    Se scoate din ecuatie astfel partea subiectiva a testului.
    Desi sistemul nu este perfect, cel putin acolo stii de ce faci o scoala si daca termini una de prestigiu esti aranjat.

    Răspunde
     
  • Sorin
    Iunie 1, 2015 la ora 19:31

    Problema este ca sunt prea multi elevi in clasa, ar trebui maxim 20.Afterscool sa-l faca tot profesorul de la clasa.
    Ai matematica o ora in care imi predai apoi faci inca o oracu mine temele, cu teoria care mi-ai predat-o.
    adica am 5 ore pe zi, adica 2 ore mate, 2 romana, 2 engleza , 2 chimie, 2 fizica.
    vin la 7 plec la 18 cu predare si teme facute si burtica plina, pe banii platiti de parinti prin contributiii la stat.
    Nu sa vina parintele de la servici, unde poate da cu matura si nu stie sa-i explice copilului teorema lui Pitagora, sau altceva. Dar important, nu are nici bani de meditatiii. Adica daca esti sarac nu primesti educatie pentru ca parintii nu au bani de meditatii. Adica educatia este pentru bogati, adica ne intoarcem iar la 1866.
    Cand te duci la mecanic iti repara masina, nu iti incaseaza banii apoi te trimite la meditatii, sau te cheama dupa program sa-ti termine masina de reparat.
    AAsa si cu profesorii, scopul lor este sa educe copiii, ii predai dupa care faci teme ca sa aprofundeze copilul apoi il notezi in catalog, nu-l chemi la meditatii, pentru ca tu nu ti-ai facut treaba la scoala, ora.
    Unde este egalitatea?
    Taxe platesc toti parintii, si saraci si bogati.
    Plus discriminare intre profesorii, ala de mate cu ala de sport, sau religie, sau chimie,romana engleza cu ala de geografie, sau economie.

    Răspunde
     
    1. Ion
      Iunie 2, 2015 la ora 20:39

      Bravo nene. Compari cadrul didactic cu mecanic auto, iar copilul cu autovehiculul.

      Vai de tine si de noi.

      Răspunde
       
  • Ciprian
    Iunie 1, 2015 la ora 18:43

    Eu aș face un sistem educațional pe model american, bazat pe dosar! Ceva mai perfect de atât nu poate exista! Aș desființa ideea de examen de capacitate și de BAC, sunt extrem de inutile oricum! (toată lumea tocește pentru notă, și după ce au ieșit din examen creierul de eliberează de stres și e practic ștearsă toată informația tocită atât amar de vreme!) 1-8 ar rămâne similar sistemului actual, un stagiu în care copilul acumulează cunoștințe generale, dar aș pune bazele creării dosarului din această perioadă, astfel încât copilul să fie observat către ce materii are afinități. Apoi în baza dosarului să se facă înscrierea la licee pe care aș încerca să le categorisesc puțin, dar în același timp toate să ofere posibilitatea de a-ți alege singur la ce ore vrei să participi, măcar clasele 10-12 (iar clasa a 9-a să rămână standard, un fel de spațiu tampon în care copilul să aibă posibilitatea să descopere ce vrea de la viață).

    Iar facultățile să facă admitere în baza acestui dosar de tip american, unde contează și notele, dar figurează și activitățile extracurriculare, nota la purtare, etc. Și dacă vor și alte examene, etc, treaba lor.

    Ceva de genul văd eu un sistem de educație eficient pentru o țară ca România (să fim serioși, sistem gen cele nordice nu intră în calcul pentru o țară cu o populație de x5 mai mare sau așa ceva)

    Răspunde
     
    1. Cosmin
      Iunie 1, 2015 la ora 22:28

      Prin examen se face trierea intre studentii cu cunostiinte si cei fara. Iei exemplul american prin prisma a ce ai vazut tu in filme? In Romania dar si in alte tari europene, la facultatile unde admiterea este cu dosar, nivelul studentilor este slab.

      Răspunde
       
    2. Vlad
      Iunie 2, 2015 la ora 11:37

      Dosarul e o idee foarte buna, dar ca un ultim pas in reformarea unui sistem educational vechi, o reforma bazata pe lucruri practice.

      Nu stiu multe despre asta, am facut scoala acum 15-20 de ani, dar serios, ce poate pune acum un elev la dosar? Ierbarul dintr-a 5a? Pe vremea mea, era singurul lucru practic pe care il faceam. In rest, la capacitate invatam pe de rost comentarii la limba romana…

      Răspunde
       
    3. Ratatouille
      Iunie 2, 2015 la ora 22:22

      Angajarile in invatamant se fac in mai multe etape. Unele sunt pe baza de dosar. Ce credeti ca se intampla ? Foarte multi profesori au devenit specialisti in fabricarea dosarelor. Credeti-ma sunt dosare impecabile! Ce profesor se ascunde in spatele unui dosar impecabil nu vreti sa stiti. Lucrez in sistem si stiu ce vorbesc. De aceea ideea unei concurente pe baza de dosar nu este potrivita pentru Romania. Nu as vrea sa vad elevi alergand dupa puncte si dupa tot felul de adeverinte care sa demonstreze ca au facut tot felul de lucruri pe care in realitate nu le-au facut. Stiu ca la americani este important sa ai in dosar tot felul de activitati de voluntariat. La noi se va ajunge la ceva de genul „Face tata rost de adeverinta cum ca am participat la nu stiu cate activitati de voluntariat”

      Răspunde
       
  • Andrei
    Iunie 1, 2015 la ora 18:24

    Buna Moise
    Da perfect de acord dar nu ar fi mai interesant de lansat un proiect la care sa venim toți cu propuneri si poate așa iese ceva.ce este cum ar trebui sa fie poate si privatizarea este o soluție de ce nu atât timp cat produsul final adică tânărul este bine educat Adaptat pieței si aduce valoare prin ceea ce a învățat.chiar in aceasta perioada avem o dezbatere pe acesta tema. Dă-mi o adresa de e mail si te țin la curent deoarece chiar sunt interesat si de opinia ta

    Răspunde
     
  • Gogu
    Iunie 1, 2015 la ora 17:55

    Mecanismele astea funcționează când ai de a face cu o societate cu un anumit nivel de educație. În România, oamenii nu înțeleg mecanismele simple ale democrației dar să funcționeze ca societate civilă care să se auto-organizeze. Moise tu vrei să ne nenorocești?!

    Răspunde
     
    1. Vlad
      Iunie 2, 2015 la ora 11:24

      Ai dreptate Gogule. „Liberalizarea” propusa aici e foarte elitista. Dezvoltarea scolilor private este o solutie mult mai realista si potrivita, decat reformarea unui sistem public in interesul celor cu bani.

      „pornind de la un standard minim dar fără limită superioară” – mi se pare o afirmatie periculoasa: suna bine in teorie, dar in practica exclude multe categorii de oameni.

      Si nu doar despre bani e vorba, ci si despre cultura civica / educatie. Sunt foarte multi copii cu parinti dezinteresati. Dar o scoala mai buna nu inseamna automat parinti mai interesati. Un sistem de invatamant public este obligat sa aiba grija de toti.

      Răspunde
       
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase