17.944 afișări

Hai să vedem cine dă francul pe lei…

de Moise Guran

blog_1

Guvernul a făcut un proiect de lege şi îl va trimite în perioada următoare Parlamentului pentru aprobare, în încercarea de a oferi o soluţie în războiul valutelor. Mă refer la protestele celor care au credite în valute străine care s-au apreciat foarte tare faţă de leul românesc. Proiectul are acordul Asociaţiei Române a Băncilor, fapt care în prima faza pe mine m-a mirat, căci, la prima vedere, el sună al naibii de bine pentru cei cu credite în franci elveţieni, de exemplu … După care am făcut o simulare şi nu m-am mai mirat.

În esenţă, statul a decis, în sfârşit, să se implice, prin acordarea unor garanţii băncilor care au dat credite în valută, pentru a le permite celor care se plâng de creşterea ratelor o refinanţare excepţională în lei. Este excepţională pentru că statul propune şi băncile par să accepte o recalculare a creditului, la un curs cu 15% mai mic decât cel actual.

blog_2Nu este vorba, însă, de toate creditele în euro, franci şi dolari, ci doar de cele pe care un debitor le-a luat la un curs de schimb care a crescut între timp cu cel puţin 50%. Asta înseamnă că vor beneficia de acest proiect toţi cei care au luat, de exemplu, un credit în euro pe vremea când euro era trei lei şi ceva, sau un credit în dolari pe vremea când dolarul era mai mic de trei lei, căci azi este patru lei şi, cel mai important, cei care au luat credite în franci elveţieni pe vremea când francul era, de asemenea, mai mic de trei lei. Cam toată suflarea ce şi-a cumpărat casă cu credit în valută înainte de criză din 2008 se încadrează.

Spun că şi-a cumpărat casă, pentru că aceasta este o a doua condiţie, creditul să fi fost unul imobiliar, garantat cu ipotecă, iar nu unul de nevoi personale. O a treia condiţie, deasemenea foarte importantă, care trebuie cumulativ îndeplinită, este ca debitorul să nu aibă un venit mai mare de 3000 de lei, iar rata la bancă să fie mai mare de 25 la sută din venitul omului.

blog_3Ei bine, pentru toţi aceştia, statul oferă posibilitatea, iar băncile sunt de acord să dea refinanţare în lei la o valoare a cursului mai mică cu 15 la sută, dar cu dobânzile de la lei, nu de la franci, euro sau dolari. Firesc!

Şi de aici încep problemele… De exemplu, pentru cei cu credite în franci asta înseamnă o reducere a cursului de la 4,1 lei, cât este astăzi, la 3,5 lei, valoare chiar mai mică decât o avea francul la momentul şocului de la începutul acestui an.

Şi, cu toate acestea, vă spun sincer că nu ştiu câţi dintre cei ce se consideră victime ale francului elveţian vor accesa această facilitate. Asta, pentru că dobânzile la lei pe care le vor plăti sunt cu un procent şi ceva mai mari decât cele la franci. Asta, în vreme ce diferenţa de curs de 15% la sold se împarte pe câţi ani mai ai de plată. De exemplu, dacă mai ai 15 ani de plată, îţi scade rata cu 1% datorită trecerii pe lei, dar îţi creşte cu 1,2% datorită dobânzii. Dacă mai ai, însă, 25 de ani, îţi creşte la fel, dar îţi scade cu doar 0,6% din sold pe an. Şi soldul e mare, că până acum ai plătit mai mult dobânzi.

Şi poate vi se pare puţin, dar, uite, un cetăţean care mai are de plătit 80 de mii de franci, în cazul conversiei, scapă de spaima că i-ar putea creşte din nou cursul, dar va plăti o rată lunară mai mare cam cu 200 de lei decât plăteşte acum, când francul este la cer.

blog_4

De aia erau băncile de acord să recalculeze la un curs mai mic cu 15%. Dar, haideţi să o luăm şi altfel, căci, sincer să vă spun, mie mi se pare corectă o astfel de lege.

Amărâţii cu credite în lei nu plătesc dobânzi la lei? Cum ar fi faţă de ei, cei care n-au riscat să ia credite în monedă străină, acceptând pentru asta dobânzi mai mari, ca statul să vină acum şi să le spună că ăilalţi au fost de două ori deştepţi, o dată că au riscat şi, a doua oară, că au fost salvaţi, plătind la lei dobânzi de valută?

Dar, încă o dată… sunt tare curios să văd câţi dintre cei care ies în stradă acum şi se plâng de faptul că nu mai suportă creşterea cursului, vor accepta această ofertă a statului român. Până la urmă, ea evidenţiază mai bine cine a plătit mai mult… cei cu credite în lei, sau cei cu credite în valută?