7.557 afișări

În loc de bani, n-ar fi mai bune nişte garanţii?

BNR

de Moise Guran

Mi se pare că discuţia despre creditele în franci elveţieni este abil canalizată, nu-mi dau seama dacă de cei de la BNR sau de către parlamentarii mult doritori de voturi, către o soluţie de finanţare parţială de la bugetul statului.

Indiferent că este vorba de scăderea ratelor celor cu credite în franci prin deduceri ale impozitelor pe venituri, indiferent că s-a gândit cineva, cum m-am gândit şi eu anul trecut, că diferenţele ar putea fi susţinute prin deduceri din impozitul pe profitul băncilor, soluţia tot proastă este, pentru că, în final, plătesc cei care nu au credite în franci, sau nu au credite deloc.

Să ne amintim că nu există nimic gratis în lumea asta şi că orice ţi se pare, astăzi, gratis sau la ofertă, este plătit, pe altă parte, de tine sau de alţii.

Am aruncat o privire peste dobânzile celor rămaşi cu credite în franci elveţieni… Deşi acestea ar fi trebuit să scadă spre 2,5 %, dobândă efectivă, ele încă sunt astăzi la aproape 5%, în cele mai multe cazuri. Acum că a mai scăzut cursul, oamenii ar putea face refinanţările pe lei, pentru că dobânda la creditele în lei este chiar mai mică decât la cele în franci elveţieni. Găseşti, adică, credite cu ipoteca în lei, cu dobânzi efective cuprinse între 4 şi 5%.

Adevărata problemă a acestor oameni este, însă, cu cursa francitotul şi cu totul alta …

În cele mai multe cazuri, ei nu mai pot refinanţa pentru că valoarea ipotecii, valoarea casei pe care au cumpărat-o acum cinci-şase ani, sau a casei cu care şi-au girat creditul iniţial în franci, a scăzut foarte mult.

Dacă te duci la bancă şi spui că vrei să refinanţezi un credit de 100 000 de euro, cu o ipotecă pe o casă ce nu mai face azi decât 50 000 de euro, banca ridică din umeri… Cum, în cele mai multe cazuri, ei au de dat acum chiar mai mulţi bani decât au luat atunci, în urmă cu cinci-şase ani (pentru că soldul nu a scăzut, iar dacă a scăzut, creşterea de curs a anulat scăderea cursului), adevărata problemă a acestor oameni este că nu mai pot refinanţa în lei, din lipsa unei garanţii care să acopere valoarea noului credit.

Cred că lucrurile s-ar debloca mult mai repede, dacă statul, în loc să se arunce cu bani către aceşti oameni, ar oferi băncilor o parte din garanţie sub forma unor titluri de stat, aşa cum a procedat şi la programul Prima Casă.

Desigur, pentru asta, datornicii trebuie să se califice, adică trebuie să arate că au venituri şi că sunt serioşi, că nu vor lăsa statul să fie executat de bancă, nici chiar pentru jumătate din sumă.

Dar, dorinţa de a refinanţa un credit, zic eu, arată în primul rând că vrei să-l plăteşti, căci dacă voiai să dai o ţeapă, atunci chiar nu te mai interesa deloc cât e cursul francului.