BIZIDAY: Miercuri, 12 noiembrie 2014

Publicat la data de de Biziday

Comentarii prin facebook

62 răspunsuri la BIZIDAY: Miercuri, 12 noiembrie 2014

  • claire millot
    Martie 2, 2015 la ora 16:33

    Foarte bine fàcut !

    Răspunde
     
  • Viorica
    Noiembrie 16, 2014 la ora 18:31

    Defileul Jiului, Transfagarasanul, Canalul s-au construit cu barbatii (mai ales cei din satele Moldovei) care veneau doar o data pe an (in concediu) acasa. Si se pleca de acasa tot pentru bani. Si eram copii, singuri cu mama un an intreg. Iarna ieseam sa facem partie (nu asteptam ajutoare), vara, in vacanta o ajutam pe mama. Am invatat, am iesit invingatori, puternici, harnici; pacat ca de acesta harnicie beneficiaza alte tari.
    Solutia? Sa-i sustinem pe acesti copii sa-si indeplineasca visele nu sa le plangem de mila. Sa luam exemplu de la pasarile cerului.

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 14, 2014 la ora 23:18

    Mi-a placut dialogul Stelian – AndreiM. Sufletistic si realistic, de ambele parti.
    “vorbeste-le parintilor, vorbeste-le copiilor, nu numai guvernantilor” – asa estem dar ar fi ca si cum ar vorbi la perete, trebuie altceva.
    “sa sensibilizese “poporul indoctrinat”… sa munceasca la canalul Bucuresti-Dunare. Sa invete ce inseamna injosirea” – mai bine zis: sa trezeasca umaqnismul din noi, sa ne determine sa ne cistigam dreptul la viata. Despre politicieni, nu as dori sa-i pedepsesc si nici sa-i injosesc, mai repede, i-as pune sa munceasca cot la cot cu noi, pentru ca ori n-au stiut ori au uitat.
    “acest sacrificiu include si copii care sufera acasa” – sacrificiu = “Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva”, in acest caz, nici patintii si nici copiii nu sacrifica nimic, cu totii pierd ireversibil.
    “ne multumim mereu cu ce avem… Nu consider ca ne sacrificam in nici un fel. Suntem multumiti de viata noastra si traim in fiecare zi astazi. Nu traim ca sa ne fie bine maine” – da, nici asta nu este un sacrificiu, este o renuntare voluntara combinata cu o trista resemnare in fata unei situatii dovedita mai puternica, foarte trist.
    Aici, in acest context poate fi inteleasa exact esenta egalitatii si libertatii, de care se face atita caz cind ni se vorbeste de … democratie. Pentru acesta ESENTA vrem sa votam, nu pentru a alege pe nu stiu cine. Domnu Guran si-a terminat o emisiune cu un “macar ati ales”, fara nici o .. vlaga. Deznadejdea este cel mai mare dusman, pentru ca are sansele cele mai mari de a cistga. Nu indemn la donchisotism, dar de ce supunere cind putem fi realisti – cei multi sunt puternici nu cei putini.

    Răspunde
     
    1. Stelian
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:57

      Pentru noi nu e trist deloc. Ba din contra, suntem fericiti. Asa cum niciodata n-am mai fost. Multumirea aduce fericire, nu visele. Tristete? Nicidecum. Bucurie permanenta. M-as bucura sa aibe toti bucuria noastra.

      Răspunde
       
      1. saba
        Noiembrie 15, 2014 la ora 02:26

        Probabil ca aveti dreptate, sunt bucurii si bucurii, asa cum sunt oameni si oameni.

        Răspunde
         
  • Stelian
    Noiembrie 14, 2014 la ora 01:19

    Moise multe felicitari ai primit. Ai fi primit si de la mine daca vorbeai ceva si pentru copii si pentru parinti, nu numai pentru guvernanti.
    Foarte bine ca ai facut reclama unui regizor si unui film romanesc. Foarte bine ca ai facut reclama unei formatii si unei melodii romanesti. Foarte bine ca prin asta le-ai atras atentia guvernantilor la dramele romanilor.
    Dar ma asteptam la mai mult.
    Ma asteptam sa le spui adevarul parintilor plecati si care au lasat copii in grija rudelor. Ma asteptam sa le spui ca orice vor sa faca cu banii castigati, nu se poate compara cu tragedia dorului de parinti, pe care copii o traiesc. Ma asteptam sa le deschizi ochii sa-si revada copii asa cum sunt. Singuri, sensibili, tristi. Ma asteptam sa-i chemi acasa, sau sa le spui sa-si ia copii cu ei. Nu stiu cum si ce sa le fi spus exact, n-am stat sa ma gandesc, dar ma asteptam sa ai un mesaj pentru ei, orice.
    Apoi ma asteptam sa ai un mesaj pentru copii. Frumoasa reclama, frumos filmul, frumoasa piesa muzicala, frumoase zambetele si starea din platou, dar copii cu parinti plecati la munca in strainatate care v-au urmarit emisiunea, credeti ca dupa emisiune se simteau mai bine? Nici pentru ei nu ai avut nici un mesaj de sustinere, de incurajare, ca nu sunt uitai si ca macar voi, niste straini, tot va ganditi la ei si ca societatea are nevoie de ei si ca are nevoie de ei educati si ca veti face ce puteti pentru a fi mai bine in tara, astfel ca parintii sa revina acasa. Eu inteleg ca speranta este ca aceste mesaje catre guvernanti, catre parinti si catre copii, sa vina din vizionarea filmului. Dar pana atunci? Te rog frumos din toata inima, cand mai faci asemenea emisiuni, vorbeste-le parintilor, vorbeste-le copiilor, nu numai guvernantilor care poate se fac ca nu aud. Parintii si copii precis vor auzi.
    Imi cer scuze daca am fost prea critic dar eu stiu ca nu pot critica un prost, dar ca un om intelept se bucura de o critica facuta cu suflet si la obiect.

    Răspunde
     
    1. AndreiM
      Noiembrie 14, 2014 la ora 10:12

      D-le Stelian, ce sfaturi ar putea sa dea unui membru al familiei plecat la munca in afara si care castiga cat mine si sotia la un loc? Si nu face cine stie ce inventii, el cu studii medii, noi cu studii superioare? Ce sfaturi sa dai unui copil care si-a petrecut primii ani ai copilariei intr-un TIR? Au nevoie de ajutor profesionist psihologic, si nu vorbesc din presupuneri. Ar trebui cat mai multe emisiuni de genul acesta, sa sensibilizese “poporul indoctrinat”, sa inteleaga faptul ca acesti oameni nu sunt dusmanii poporului, ci oameni care le sustin supravietuirea. Iar pe politicienii de pana acum, fara exceptie, i-as pune sa munceasca la canalul Bucuresti-Dunare. Sa invete ce inseamna injosirea. Fara mila si fara compromisuri.

      Răspunde
       
      1. Stelian
        Noiembrie 14, 2014 la ora 14:28

        Putea sa le spuna chiar si ce spuneti dvs. Sa le fi spus “fratilor, copii vostrii au nevoie de consiliere psihologica, consiliere de care copii mai saraci decat ai vostrii dar cu parintii langa ei nu au nevoie”.
        Sa le vorbeasca despre economie, caci este emisiune economica si sa le spuna ca nu se stie in cati ani poate vor putea trai in Romania mai bine si ca ar fi bine sa se gandeasca mai mult la cum sa faca sa traiasca alaturi de copii, daca le e mila de ei. Si multe altele.
        Frumoasa emotia inspirationala din platou, dar nu pentru parintii plecati fara copii si mai ales nu pentru copii ramasi fara parinti acasa. Eu nu cred ca e cineva in Romania, care nu pricepe aceste drame, doar daca nu-l intereseaza deloc de ceilalti.
        Iar exemplul dvs cu soferii de camion, eu nu cred ca sunt multe familii cu ambii parinti soferi de camion. Unor parinti care castiga fiecare cat dvs si sotia la un loc, sa le spuna clar ca trebuie sa-si ia si copii cu ei, daca-i iubesc. Daca iubesc in schimb mai mult banii, nu prea are intradevar ce sa le spuna. Dar eu nu cred ca sunt foarte multi asa.

        Răspunde
         
        1. AndreiM
          Noiembrie 14, 2014 la ora 18:26

          Nu cred ca e vorba de iubit banii, ci de disperare . Oamenii acestia nu sunt creatori de opotunitati, ci prestatori de servicii. Si nu isi doresc sa traiasca din alocatia copiilor sau din alte ajutoare. Ei se duc acolo unde pot presta serviciile. Cei plecati pe TIR si-au luat copiii cu ei si ii cresc in masina, alta drama. Este o alta fata a acestei societati bolnave cronic. Ei au nevoie de prezentarea corecta a sitatiei lor si de insanatosirea acestei societati, nu de lozinci patriotarde. Este ceea ce putem face noi aici pentru a le demonstra ca sacrificiul lor nu este in zadar.

          Răspunde
           
          1. Stelian
            Noiembrie 14, 2014 la ora 20:13

            Sacrificiul lor il fac pentru ei si pentru familia lor, iar acest sacrificiu include si copii care sufera acasa. Ei nu fac un sacrificiu pentru altcineva, pentru tara. Nu stiu cati cunoasteti aceasta problema, dar eu traiesc in Anglia de 5 ani si in primul an eu am muncit aici iar sotia a stat acasa cu fetita, care avea numai o luna atunci cand am plecat. Prietenii si cunostintele mele plecati si ei in strainatate, sau au copii cu ei, sau unul din parinti a ramas acasa iar celalat trimite bani. Stiu un singur caz de copii lasati cu rudele acasa si cu parintii plecati la munca in strainatate. Ea munceste numai sezonier in Italia, iar el permanent in Spania. Dar muncesc asa numai pentru ca ei nu se prea inteleg. Ma gandesc ca o familie normala, cu soti care se iubesc, nu au de ce sa nu-si caute de munca impreuna, locuind impreuna. Iar in acest caz ei ar putea lua si copii cu ei. Nu vorbim aici de copii in ultimul an de liceu, sau aproape de varsta majoratului. Ci de copii care pot invata limba natural si se pot adapta in strainatate usor. Eu in momentul cand ni s-a nascut fiul aici, am renuntat la un job bine platit dar cu program lung si am optat pentru un job de 8 ore, 5 zile pe saptamana, numai tura de dimineata, iar sotia are un job numai de noapte, 3 zile pe saptamana, astfel incat sa putem ingrijii si de copii. Nu avem nici un ban pus deoparte, dar nu traim pentru asta. Traim mult mai bine decat am sperat vreodata, dar ne multumim mereu cu ce avem. Daca am fi lasat copii in grija bunicilor si am fi muncit amandoi pe meseria noastra, am fi strans multi bani. Dar ca sa avem copii langa noi, amandoi muncim ca simpli muncitori, chiar daca sotia are un masterat in psihologie, de erau intimidati cei cu care a dat interviul pentru job si eu am multe calificari. Nu consider ca ne sacrificam in nici un fel. Suntem multumiti de viata noastra si traim in fiecare zi astazi. Nu traim ca sa ne fie bine maine.

             
          2. AndreiM
            Noiembrie 15, 2014 la ora 01:05

            Tocmai de aceea nu-i cereti lui Moise mai mult decat poate oferi. In momentul in care soliciti sfaturi, automat ai nevoie de alternative. Numai cine trece prin experiente asemanatoare iti poate oferi. De accea eu astept de la un jurnalist informare cat se poate de impartiala. Asa cum nu pot concepe sa ma conduca cineva fara sa demonstereze cel putin calitati administrative. Din pacate, politicienii nostri sunt exceptia, vor sa fie acolo pentru ca altfel ar fi niste ratati.Sacrificiul nu este numai al celor plecati, este al intregii societati, pentru ca se pierde plus-valoarea pe care oamenii acestia ar putea-o oferi. Drama noastra cea mai mare a pornit in momentul distrugerii constiintei acestui popor, si anume nucleul societatii, satul romanesc. De atunci suntem in deriva. Pana nu se va reface acest izvor, nu va fi speranta. Sunt convins ca Moise priveste cu ingrijorare spre viitor, asa cum privesc si eu

             
          3. Stelian
            Noiembrie 15, 2014 la ora 01:26

            Pai daca nici lui Moise nu-i pot cere, atunci nu mai cer nimanui nimic.
            Eu l-as fi invitat pe baiatul din rolul principal in emisiune si l-as fi intrebat ce a simtit in rolul jucat. Cum ar fi pentru el viata, daca ar trai intradevar viata personajului interpretat.

             
  • Manu
    Noiembrie 14, 2014 la ora 00:12

    Domnule Moise, Felicitari.

    Răspunde
     
  • Alex
    Noiembrie 13, 2014 la ora 23:26

    Buna ziua.
    Din punctul meu de vedere problematica copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate este o consecinta a situatiei social economice cu care se confrunta tara noastra. Atunci cand discutam la solutii, stim cu totii ca o revenire in masa, intr-o perioada scurta de timp,a acestora in tara este utopica. Depinde in cea mai mare masura de oportunitati de angajare, sanse de dezvoltare profesionala, conditii de viata decente, mai scurt, capacitatea de a ne proiecta un viitor decent pentru noi ca si persoane si pentru cei din jurul nostru. Dar trebuie sa ne punem intrebarea: Ce trebuie noi sa facem aici, in tara pentru a face fata acestei problematici, a copiilor cu parintii plecati la munca in strainatate?
    Opinia mea este ca trebuie sa actionam pe doua directii:
    1. Sa dam dovada fiecare in spatiul sau personal si profesional ca nu doar propavaduim schimbarea ci o si facem, sa ne asumam riscurile sale. Nu se cere sacrificiu, poate mai multa verticalitate.
    2. Sa cream un sistem de protectie a copilului aflat in aceasta situatie. Mai specific sa alocam resurse financiare adecvate serviciilor destinate acestor copii si nu sa ne concentram asupra alocatiilor si altor beneficii care de cele mai multe ori care nu rezolva nici o problema ci doar creaza o dependenta. (A se vedea raportul resurselor financiare alocate din MMFPS serviciilor fata de beneficii de asistenta sociala).

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 14, 2014 la ora 23:53

      Este “o consecinta a situatiei social economice”, dar cu care se confrunta sistemul capitalist. Cite situatii de acest fel ati vazut in Romania de dupa 1944 si inainte? Aici in Ottawa sunt cartiere pline de familii destramate – face parte din cotidian, nu mai surprinde si deci nu se mai cauta solutii. In Romania, daca inca nu este acceptata aceasta situatie ca una normala, mai sunt sperante. Revenirea, despre care vorbiti, este utopica si in contextul raminerii in UE, dar sansa rominilor se pare ca sta in revolta celorlalte popoare – totusi Europa nu este USA sau Canada. Spun asta pentru ca mexicanii, chinezii, africanii, arabii imigreaza cu familiile, isi aduc rudele – mentalitatea (pentru ca se vorbeste mereu de mentalitate) aceasta nu tine de sistemul capitalist (nu are legatura nici cu comunismul – ca sa fiu clar, nu este nimic politic aici), tine de socializarea umanitatii care incepe cu familia. Il vad ca un pas ireversibil spre distrugerea umanitatii – tata, mama, frate, sora, saqmd vor ramine (daca vor mai ramine) niste termene fara semnificatie, si cu asta … pentru cine invatam, muncim si traim ?
      “Ce trebuie noi sa facem?” – oriunde, nu numai aici in tara – vedeti ca raul s-a molipsit din alte tari care au adus ideia de UE – este sa protejam familia protejind astfel copii si nu este vorba de finantare sau asistenta sociala (prea superficial si fara efect – in Canada se finanteaza/doneaza, se usureaza adoptiile, asistenta sociala este o profesie), este vorba de schimbarea sistemului.

      Răspunde
       
    2. Stelian
      Noiembrie 15, 2014 la ora 02:53

      “Sa cream un sistem”? Copii acestia au nevoie de parinti, de dragostea si de prezenta lor. Nici un sistem si nici un ban nu va tine loc de asa ceva. Copii celor n-au plecat la munca afara sunt mai saraci decat cei cu parintii plecati.

      Răspunde
       
  • cristi
    Noiembrie 13, 2014 la ora 21:21

    Felicitari Moise pentru emisiune si abordari.
    Ai putea sa aduci in emisiune cate un nene, nu neaparat ministru, mai degraba aghiotantii lor si luat la intrebari – intrebari pe care publicul sa ti le trimita cu o zi inainte. Ar fi interesant!
    Iohannis m-a dezamagit putin, chiar si asa va primi votul meu; voi vota probabil in diaspora si sa-i puna nenorocul sa nu o pot face ca-i mananc cu cravata lor rosie cu tot.
    De ce-ti scriu: as dori sa trimiti un mesaj celor varstnici si fara creier:
    CU PUTINII NEURONI RAMASI, GANDITI-VA CA NU VOTATI DOAR PENTRU 2 FIRMITURI IN PLUS LA PENSIE, CI VOTATI PENTRU COPII SI NEPOTII VOSTRI CARE SI-AU LASAT FAMILIILE SI CASELE SI MUNCESC ACUM PENTRU ALTII.
    De ce nu se intorc in tara: pentru ca nu au ce sa faca aici, pentru ca acolo unde sunt oamenii sunt respectati si respecta la randu-le sistemul, unul coerent si cat de cat corect. Pentru ca acolo politicienii fac si nu joaca pe tambal la TV, toata ziua, cei plecati voteaza majoritar impotriva comunistilor; ei au fost si vor fi mereu un INDICATOR al diferentei colosale intre o lume bipeda si una cimpazoida.
    cele bune!

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:00

      “pentru ca acolo unde sunt oamenii sunt respectati si respecta la randu-le sistemul” – nu m-am asteptat ca sunteti pe dinafara, acuma vad la tv revolte/manifestatii/proteste, si nu sunt africani sau orientali, sunt … europeni.

      Răspunde
       
  • Raluca
    Noiembrie 13, 2014 la ora 20:05

    Moise, ce sentimente frumoase reusesti sa nasti in oameni! Cred ca nicio alta seara nu putea fi mai inspirata sa faci emisiunea asta. Multe aprecieri din Brasov!

    Răspunde
     
  • Beatrice
    Noiembrie 13, 2014 la ora 19:58

    Moise, iti urmaresc emisiunile, atat pe cele de la radio cat si pe cele de seara si nu pot decat sa te felicit si sa regret in acelasi timp ca nu sunt mai multi oameni ca tine.Iti spun drept ca uneori ma tem pentru tine.Subiectele alese, fie ca este vorba de copii, de economie, de politicieni,cainii comunitari, etc. ne intereseaza pe toti, iar faptul ca intri in direct cu atat de multi oameni, ma face sa sper ca poate totusi se va schimba ceva…candva.Felicitari pentru tot ceea ce faci pentru noi.

    Răspunde
     
  • EDan
    Noiembrie 13, 2014 la ora 19:34

    M-a emotionat profund filmul. Felicitari,domnilor.

    Răspunde
     
  • Alin
    Noiembrie 13, 2014 la ora 18:32

    Excelenta emisiune! Multumesc, Moise!

    Răspunde
     
  • Paul
    Noiembrie 13, 2014 la ora 17:19

    Acuma ca Ponta o sa fie presedinte m-am mai ”linistit”, insa domnul presedinte Ponta nu trebuie sa uite ca in 2016 sunt alegeri.
    Basescu a avut noroc, dansul nu cred ca o sa aibe aceeasi soarta, de nu va fi bine.

    Răspunde
     
  • excelsior
    Noiembrie 13, 2014 la ora 16:10

    Am 4 copii, si desi am primit ceva oferte net superioare din punct de vedere al veniturilor in Vest, am ales sa-mi traiesc viata in sensul rostului ei fundamental ce implica si legaturile de dragoste familiale. Am ales dragostea pentru copiii mei in detrimentul unui cont bancar mai consistent. Asadar, Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru copiii mei si inteleg responsabilitate pe care o am fata de aceste daruri. Multumesc pentru emisiune!

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:08

      Domnu Stelian, asta se numeste sacrificiu! Si domnul @excelsior, va fi rasplatit cu linistea sufleteasca.

      Răspunde
       
    2. Stelian
      Noiembrie 15, 2014 la ora 02:46

      Saba cred ca intelegem foarte diferit termenul de sacrificiu. Eu nu consider un sacrificiu ca stii cum vrei sa-ti traiesti viata si sa o traiesti asa cum vrei. Asa putem vorbi ca noi toti facem sacrificii. In fiecare zi. Unii sacrifica banii pentru a avea aproape familia si dragostea lor, altii sacrifica dragostea familiei si a copiilor pentru bani, altii sacrifica vacanta la munte pentru una la mare si tot asa. Haideti sa vedem cum stau lucrurile. Sper ca ne va raspunde la intrebare.
      @excelsior, dvs considerati ca ati facut un sacrificiu?

      Răspunde
       
      1. saba
        Noiembrie 18, 2014 la ora 05:05

        Sacrificind, pierzi ceva in mod voluntar in favoarea unui alt cistig. @excelsior a renuntat la oferte in favoarea familiei.

        Răspunde
         
  • aurelian
    Noiembrie 13, 2014 la ora 15:32

    Salut dl. Guran!
    Maestre pe cine ai suparat in emisiunile trecute de nu ai mai putut comenta aseara legat de campania Romaniei electorala?
    Mult respect!

    Răspunde
     
  • Marius
    Noiembrie 13, 2014 la ora 15:03

    Daca toti care traim in Romania am fi exemplul care vrem sa-l vedem sau primim atunci nu ar mai trebui sa ne temem de nimic..schimbarea vine de la 1 om, in casa lui, in curtea lui, pe strada lui, in comunitatea lui si tot asa..din micro faci macro..nici un partid sau sistem nu va scoate individul in fata. Fiecare dintre noi putem sa facem fapte bune si sa le dam mai departe cu speranta ca atasam de ele si o lectie si altcineva va face la fel.

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:11

      Absolut.

      Răspunde
       
  • unul dintre cei multi
    Noiembrie 13, 2014 la ora 14:06

    la 21 de ani am plans la acel filmulet, parintii mei sunt plecati de cand aveam 14 ani, mai real decat acest film nu miam vazut vreodata exprimat dorul pentru parinti

    Răspunde
     
  • camy
    Noiembrie 13, 2014 la ora 13:51

    Domnule Guran va intreb de ce nu ati comentat nimic si nu erati asa de violent si critic cu Guvernul Boc _Basescu????care timp de 10 ani au facut prapad in aceasta tara????
    NU VEDETI CA SUNTETI de partea celor care au FURAT si si-au batut joc de aceasta tara?
    In 2 ani guvernul Ponta – a dat inapoi celor saraci ce a luat cu cinism Basescu!!! si prostiti oamenii ca Ponta este tot raul din tara asta , ca el a furat fabrici, a vandut Romania la straini, a retrocedat la unguri pamanturi si proprietati< a retrocedat centrul Timisoarei tiganilor din Germania, a construit fara noima stadioane in panta, gondola, etc.???

    Domnul Guran, Ponta fiind un tanar de 42 ani cred ca voi tinerii din aceasta generatie ar trebui sa fiti alaturi de el NU DE CEI CARE TIMP DE 10 ANI SI-AU BATUT JOC DE ROMANI si ROMANIA.

    E foarte usor sa dai din gura sis a critici in fiecare seara la TV – dar de ce nu va implicati si voi tinerii???

    Va urez success!!!!dar ar trebui sa inceteze razboiul Roman – Roman!

    Răspunde
     
    1. florin
      Noiembrie 13, 2014 la ora 18:35

      In primul rand, pentru ca in aceea poerioada nu aveam un primministru care seara retracta declaratiile facute dimineata. In alta ordine de idee, eu am fost angajat la patron iar in perioada de criza am fostb pus sa aleg, primesti mai putin la salariu sau pleci. Nu inteleg conceptul asta de angajat la stat, iar statul nu poate reduce cheltuielile in perioada de restrictie. Toata lumea se plange de dramele provocate bugetarilor cu credite, dar nimeni nu vorbeste de dramele celor care au pierdut locul de munca in domeniul privat. Dealtfel consider legislatia muncii din romania o discriminare crasa la adresa angajatilor la [privat si angajatilor la stat.

      Răspunde
       
    2. Dorel.
      Noiembrie 14, 2014 la ora 19:03

      Hai lasa ca se vede de la o posta ca esti PSD-ist si noi aici nu facem propaganda electorala nici pentru unii si nici pentru altii.

      Răspunde
       
  • anca n.
    Noiembrie 13, 2014 la ora 13:51

    Numarul celor plecati din Romania va ramine necunoscut mai ales ca multi au deja alta cetatenie (bunaoara intre Spania si Romania nu exista acord de dubla cetatenie, iar cei care devin cetateni spanioli trebuie sa renunte la cetatenia romana, chestiune mai traumatica decit pare la prima vedere). Ca traducator, intilnesc tot felul de oameni si stiu ca fiecare caz este doar un exemplu dintre altele, dar toate demonstreaza o stare de spirit:
    – Cind a venit criza, un roman care muncise ani in constructii a vrut sa reinceapa la Piatra Neamt si sa-si faca propia firma de renovari si constructii. Si-a luat cei 30 000 de euro economisiti si s-a apucat de autorizatii si licente… Toti banii s-au dus pe taxele de infiintare (plus spagile probabile). Omul a renuntat si a revenit in Spania.
    – Un inginer agronom, care se afla cu toata familia in Spania, a ajuns in somaj. Dar avea un teren, mostenire de la parinti, intr.-un sat prin Galati si si-a zis sa se ocupe de legumicultura in mod organizat, impreuna cu familia. S-a gindit la un proiect care putea fi finantat din fonduri europene (avea nevoie de 40 000 euro ca sa inceapa), dar – ce sa-i faci? – firma pe care o contactase ca sa scrie proiectul ii ceruse spaga de 50% din bugetul solicitat. Fara factura. Omul a renuntat si s-a intors in Spania la somajul pe care il intrerupsese.
    – Exista o multime de divorturi in urma separarii de facto a familiei: copiii ramin cu unul sau cu altul dintre parinti sau la bunici. In general insa, de indata ce pot, oamenii isi aduc copiii in strainatate. Si parintii. Copiii care cresc aici nu se mai intorc in Romania, care devine pentru ei o tara exotica. Nici cei care au parasit Romania ca tineri nu se vor mai intoarce, mai ales daca isi fac propia familie. Poate cel mai relevant mi se pare cazul unor parinti pe care i-am cunoscut in septembrie trecut, care si-au lasat copilul adolescent in grija matusii (care traieste in Spania cu proprii copii), practic i l-au increditat spre crestere si educare, ca sa termine scoala in Spania si sa ramina aici.
    Sunt sigura ca nu sunt cazuri izolate, ci tendinte, ca si migrarea romanilor din Spania catre alte tari europene, dar nu spre Romania.

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:24

      Tot ce spuneti este autentic. Am avut un prieten care s-a intors la Timisoara – a incercat, a deschis o firma comerciala si a falimentat din .. spaga. A murit de inima rea. Acestea nu sun motive, sunt fapte care justificaq cu virf si indesat dorinta de schimbare aq sistemului.
      In alta ordine de idei, cetatenia romana, aproape ca nu se mai redobindeste daca s-a renuntat de buna voie la ea. Dobindirea altei cetatenii nu este obligatorie, adica nu prea poate justifica renuntarea … fortata.

      Răspunde
       
  • Claudiu Milea
    Noiembrie 13, 2014 la ora 13:20

    Domnilor Sabin, Calin si Moise,
    Vreau sa va multumesc din suflet si sa va felicit pentru ca ati pus umar de la umar, fiecare cu ce se pricepe mai bine pentru a aduce acest film in fata noastra.

    Eu am 32 de ani si am si eu 2 baieti, dupa ’89 am trait, ca multi alti copii, mai multi ani fara tatal meu, acesta a fost nevoit sa mearga la munca in vest. Este foarte greu sa intelegi drama daca nu ai trait-o.

    Au fost ani intregi in care imi vedeam tatal doar de sarbatori si nu aveam posibilitatile de comunicare existente azi, skype, mail, minute ieftine sau gratuite cu strainatatea.

    Am inteles efortul si sacrificiul facut de tatal meu pentru a putea eu si sora mea sa ducem o viata decenta si a avea o educatie cat mai buna.

    Am inteles dar nu a fost usor, este cumplit de greu cand este ziua ta si primesti un cadou, vorbesti la telefon dar nu ai parte de o imbratisare, un sarut, cand primesti o bicicleta dar nu are cine sa te invete sa pedalezi, cand faci scoala de soferi cu un intructor si tatal tau nu este acolo sa-ti de-a cateva sfaturi.

    Imi iubesc tatal si nu-l conside pe el vinovat ci pe conducatorii acestei tari in ultimi 25 de ani, ei nu au fost instare sa faca astfel incat doi parinti muncitori sa poata sa ofere o viata si o educatie decenta copiilor lor la ei acasa!

    M-am regasit partial in acest film, filmul meu nu a fost atat de dramatic si greu. Acum am 2 baieti si datorita tatalui si mamei mele am o slujba bine platita si duc o viata decenta acasa, cel putin momentan. Daca lucrurile se vor schimba in rau… ma vad nevoit sa fac si eu sacrificiul sa-mi iau familia si sa plec in vest, nu plec fara copii, sub nici o forma, dar tot este un sacrificiu sa-ti lasi parinti, surori, nepoti si prieteni in urma si sa cauti alta casa…

    Răspunde
     
  • Adina Dedu
    Noiembrie 13, 2014 la ora 12:46

    Din Barcelona te urmarim in fiecare seara dar aseara a fost o seara speciala care pe noi ne-a ajutat sa luam o decizie. Ne intoarcem acasa.Dupa aproape 15 ani traiti in Barcelona unde am adus pe lume si doi copii ne-am hotarat sa-i aducem ACASA si sa le aratam cat de frumoasa este TARA LOR.Le-am dat nume romanesti, cetatenie romana iar sufrageria noastra este cabinet de Limba Romana togmai pentru a ne fi mai usor sa o luam de la capat. Va fi probabil greu sa intram in sistema dar imi este imposibil sa cred ca toti acesti romani care am razbit cu vicistitudinile strainatatii un vom reusi sa razbim in propia noastra tara.La vara ne vom intoarce definitiv ACASA.Iti multumim!

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:33

      Se pot spune multe si nimic. Sunteti o forta si sigur nu unica.

      Răspunde
       
  • Geangalău Anton
    Noiembrie 13, 2014 la ora 12:43

    Cei care reprezintă 60 de procente din cei care nu se duc la vot deși urnele se află la 50 m distanță, merită să fie pedepsiți de prostimea care votează în locul lor. Datorită lor vom trăi în continuare ca și până acum. Oare chiar asta își doresc? Iar dacă nu își doresc asta, ar trebui să roșească puțin la gândul că alții se deplasează sute sau mii de km. pentru a vota pierzând timp, bani sau zile de absență de la serviciu.

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 00:39

      Nu stiu despre ce vorbiti. Sunt doi de ales, nici unul mai breaz. Sunt pentru mers la vot dar “Datorită lor vom trăi în continuare ca și până acum”, cu ce va schimba votul ceva? Dupa vot, este cu totul altceva…

      Răspunde
       
  • Silviu D
    Noiembrie 13, 2014 la ora 12:23

    Va multumim din suflet pentru emisiune .Noi sintem de 20 de ani in Spania si ne vom intoarce deoarece speram ca tinerii nu pot fi corupti , iar timpurile actuale ne indica un progres la nivelul constiintei care mai devreme sau mai tirziu o sa se manifeste si la nivel politic…Inca o data BRAVO pentru emisiune

    Răspunde
     
  • Alexandru Botez
    Noiembrie 13, 2014 la ora 12:06

    O emisiune realista, serioasa si la obiect felicitari pentru seriozitatea ta si coloana vertebrala pe care o ai. Orice obstacole o sa mai intalnesti sa nu renunti la modul de a spune liber , clar , punctual si real informatia, pe intelesul cetateanului de rand , noi avem nevoie de acest lucru, avem nevoie de lideri si de oameni care i-au atitudine! In aceasta emisiune trista ca romanii sunt nevoieti, multi sa plece de nevoie si putini sunt aceea care pleaca de placere la munca in strainatate lasand in urma parinti si copii; vad trei romani care au luat atitudine spunand realitatea si tot odata , luand atitudine pentru schimbarea ei in mai bine. Bravo! Asta trebuie sa invete telespectatorii sa i-a atitudine in ceea ce-si doresc. Spun acest lucru pentru ca am prieteni plecati si putini intorsi, am prieteni plecati si deabia asteapta sa se intoarca inapoi in tara , daca ar gasi un viitor decent din punct de vedere a traiului de zi cu zi.De asta merg romanii din strainatate la vot pentru o schimbare in bine! Sunt un tanar de 29 ani , care am terminat 2 facultati, cu parintii bugetari si acum pensionati, am avut si am in continuare posibilitatea sa plec sa muncesc in strainatate , nu am facut-o, am ramas in tara pentru ca am avut sansa si norocul sa inteleg ca Romania este un munte de aur si posibilitati neexploatat si asa furata cum a fost in ultimii 25 de ani, Romania are puterea sa ofere multe doar trebuie noi sa ne dorim acest lucru alegandune lideri si manageri buni, fiind responsabili si luand atitudine. Generatia mea, ajutati de cei cu coloana vertebrala cu varste intre 40-60 de ani, are obligatia pentru strabuniicii si bunicii nostri care au luptat pentru tara viisand la vremuri pe care nu au mai reusit sa le apuce. Asa avem si noi obligatia sa luam atitudine, sa mergem la vot , sa fiim responsabili , sa muncim , sa ne ajutam, sa ne dorim o justitie independenta si corecta, sa fiim uniti , astfel vom face un viitor mai bun noua si viitoarelor generatii sa prinda o vreme unde hotia sa dispara si respectul sa domine, astfel vom avea o economie puternica, o viata mai buna si o Romanie cum ne-o dorim cu totii !!!

    Răspunde
     
  • Mira
    Noiembrie 13, 2014 la ora 11:54

    Felicitari, domnule Guran, pentru tema dezbatuta aseara in emisiunea Dumneavoastra, felicitari si domnilor artisti, pentru initiativa dumnealor de a transpune in arta aceasta tema atat de dureroasa pentru multi dintre romani. Oare cand vor intelege cei din clasa politica raul pe care ni l-au facut, prin inertia si apatia lor, impingandu-se sa ne facem un rost peste hotare, pentru ca ei au fost si sunt incapabili sa ne asigure multora dintre noi un trai de viata decent? Oare ei stiu cum este sa nu-ti vezi parintii imbatranind, nepotii crescand, cum este sa auzi la telefon ca un alt om drag a murit si tu n-ai putut sa ii fi alaturi in ultimele ceasuri ale vietii? Aceasta clasa politica care ar fi trebuit, prin masurile sale economice, sociale, politice etc, sa ne asigure locuri de munca si un nivel de trai decent, ne-au luat o parte din viata, pentru ca este incredibil de greu sa-ti lasi familia (parinti, frati, surori, nepoti) si prietenii in tara, ca sa pleci peste hotare, ca sa-i poti ajuta si pe ei, atat cat poti. Sunt foarte trista ca noi, romanii de peste hotare, a trebuit sa ne rupem de familie, ca sa ne putem face un rost, iar acum nu-i putem vizita pe cei dragi decat de maximum doua ori pe an, sunt trista ca desi muncim si sustinem economia Romaniei prin banii trimisi sau cheltuiti de noi in tara cand venim in concediu, cu toate acestea, tot noi suntem tratati cu dispret si, de parca asta nu era de ajuns, ni se contesta dreptul de vot sau suntem impiedicati sa votam. Parintii mei sunt oameni in varsta, probabil ca mult nu mai au de trait, si ma doare sufletul ca n-am apucat, de cand am plecat peste hotare, sa-i vad decat de doua ori pe an. Mie, si altor romani, in situatia mea, cine imi da inapoi timpul pe care nu l-am putut petrece cu dragii mei parinti? Cine? Mi-am vazut nepotul, facand primii pasi, in fotografii, imi amintesc ca am plans in ziua aceea, asa cum plang si acum cand scriu aceste randuri. De cate ori imi vizitam bunica,mama mamei, care era si ea originara din Caras Severin, plecam de la ea plangand, pentru ca nu stiam, daca la urmatoarea mea vizita, o voi mai gasi in viata. Ma doare sufletul ca, din cauza incompetentei clasei politice, am ajuns sa traim noi, romanii de peste hotare, asemenea drame sufletesti. Si sunt convinsa ca povestea mea este asemanatoare cu povestea altor romani, plecati peste hotare. Si nu este doar drama noastra a romanilor, plecati peste hotare, ci si drama familiilor noastre, care ne duc dorul si grija. Ma bucur ca niste artisti si un jurnalist respectabil, cum sunteti Dumneavoastra, domnule Guran, ati luat in serios si ati dezbatut aceasta drama din sufletele multora dintre noi. Va multumesc pentru acest lucru.

    Răspunde
     
  • dpnh
    Noiembrie 13, 2014 la ora 11:13

    LIKE!

    Răspunde
     
  • Spectator
    Noiembrie 13, 2014 la ora 11:13

    @Moise – acum sincer sa iti zic emisiunea ta e cea care ma face sa nu ma intorc in tara. Din pacate marea majoritate a reportajelor tale nu au un “happy end”. Ba chiar scot la suprafata un sistem corupt care nu da semne sa se schimbe.

    Am 28 de ani … si aproape 3 ani petrecuti prin strainatate. Daca ma intorc acasa … eu nu stiu sa dau spaga … nu sunt obisnuit sa pun un ban in buzunar la doctor sau la profesor. Imi e frica ca mor pe masa de operatie ca nu stiu sistemul, ca stau ca prostu la 10 cozi ca nu am dat spaga unde trebuie … sau ca copilul meu nu primeste educatia care trebuie pt ca pe langa fondul clasei mai trebuia ceva (“ca doar asa e in Balcani”).

    Sincer … momentan imi lipseste acel spirit de lupta necesar sa traiesc in Romania. Acasa esti respectat doar daca ai 3 ingrediente … Inteligenta, Tupeu si Nesimtire. Cu prima ma descurc foarte bine aici in strainatate … de celelalte doua nu am nevoie prea mult.

    Răspunde
     
  • V.D.TOT
    Noiembrie 13, 2014 la ora 11:01

    Mi-e teama Moise ! Pt. ca pt. astfel de emisiuni care distrug mitul celor aflati in disputa pt. fotoliul de presedinte , e posibil sa suferi …
    …. si ca tine si cei care vor emisiuni REALE !

    Răspunde
     
  • Adrian
    Noiembrie 13, 2014 la ora 10:43

    Geniala emisune.Felicitari!

    Răspunde
     
  • Iordana
    Noiembrie 13, 2014 la ora 10:40

    Felicitari!

    Răspunde
     
  • Daniela
    Noiembrie 13, 2014 la ora 10:40

    Bravo, Moise! Pus degetul pe rana.

    O alta realitate, tot a Diasporei, este aceea ca natalitatea romanilor a crescut.
    In Italia, numarul copiilor romani (cf. statisticilor) sunt majoritari in comunitatile scolastice, in raport cu alte nationalitati.

    Este o problema extrem de complexa si trebuie sa fie in vizorul nostru.

    Răspunde
     
  • Alin Popescu
    Noiembrie 13, 2014 la ora 10:12

    Bravo! Acestea sînt problemele reale despre care ar trebui să se discute în societatea românească.

    Răspunde
     
  • Eroul Bula
    Noiembrie 13, 2014 la ora 10:10

    Felicitari pentru emisiune !

    Răspunde
     
  • Cetateanul turmentat
    Noiembrie 13, 2014 la ora 09:52

    Sunt trecut nitel de jumatatea vietii si nu prea ma mai impresioneaza multe lucruri. Cu toate astea, am lacrimat vazand acest film. Va multumesc.
    Acum vin si eu cu o cerere (daca e posibil). Domnule Guran, va rog sa titrati in engleza intreaga aceasta emisiune (inclusiv textul piesei de la Voltaj). As dori sa o trimit si unor prieteni din afara care nu sunt romani. Cred ca ar fi foarte interesati sa o vada. Multumesc.

    Răspunde
     
  • radu
    Noiembrie 13, 2014 la ora 09:13

    Da,nenea Moise,ai pus degetul pe rană,căci România este deja în moarte clinică,iar oamenii disperați o părăsesc în fel și chip pierzându-și speranța.La sfârșitul sec.XIX și începutul sec.XX,moții și alți ardeleni emigrau în SUA pt. a face bani,căci marea majoritate s-au întors cu bani acasă,fiindcă aveau totuși o speranță de viitor pe propriile meleaguri,deși nu știau când or să scape de asuprirea austro-maghiară.Azi românii își lasă copii acasă și merg la lucru în zări streine,nu că s-ar întoarce ci ca să nu aibă o grijă în plus printre străini,să aibă libertate de mișcare ca să facă bani.Deci,după ce că românii nu mai fac copii,mai și emigrează,sărăcia și hoția e la ea acasă,mai vede cineva un viitor?…..să fim realiști,eu nu vreau să mai apuc pensia căci nu o să aibă cine să o producă.

    Răspunde
     
  • Mihai
    Noiembrie 13, 2014 la ora 09:09

    …aproape ca nu-mi gasesc cuvintele!Dar,cu tristete va spun ca nu e de ajuns pentru a trezi ceva in mintea rominilor,altii decit cei care va stiu deja.Citeodata,va urmaresc emisiunile si parca va vad pe un cal(sa nu zic mirtoaga!),implatosat si cu o lance lunga in mina,iar in spatele dumneavoastra,noi,cei ce va urmarim emisiunile,o armata de Sancho!Trei sferturi din viata de pina acum mi-am petrecut-o muncind afara,dar locuind in tara(nu am avut taria sa ma desprind de parinti,de Bucovina si sa plec definitiv.Slab,las…nu stiu) si,intr-un fel,sint si eu unul din cei 4 milioane de pribegi,caci asta sintem.Si nu mica mi-a fost mirarea,cind propria mea mama(care are 80,s-o tina Dumnezeu sanatoasa,si cu care vorbesc in fiecare seara la telefon),mi-a spus ca cei plecati n-ar trebui sa aiba drept la vot,ca nu mai stau in tara si ca nu-i mai intereseaza ce se intimpla aici,ca unul din candidati e neamt, nu e ortodox si ca a auzit ea ce-au facut nemtii in Rominia,cine o sa le taie pensiile,adica exact otravurile cu care sint inoculati de catre “unificator”!Exact aceeasi femeie care acum douazeci de ani ma povatuia,cu bunul ei simt de om care muncise 40 de ani,sa nu pun bani la Caritas,fiindca nu exista nimic cinstit pe lumea asta care sa-ti aduca un cistig de 8 ori in trei luni!!Ce sa mai zic…Va salut.

    Răspunde
     
  • Cristina
    Noiembrie 13, 2014 la ora 09:02

    Am plecat in strainatate cu sotul, intre timp am devenit si parinti, iar dupa 5 ani am hotarat sa lasam tot si sa venim acasa. Cata naivitate….
    Un an l-am petrecut incercand s-o luam de la capat aici, fara nici un succes intr-o tara care pur si simplu nu te mai vrea. Parca nici oamenii nu te mai vor inapoi…
    Acum plecam iar, pornind de la acelasi zero… dar cu certitudinea ca nu ne vom mai intoarce niciodata

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 15, 2014 la ora 02:17

      Asta este. Domnu Guran, se vede ca nu ati parasit Romania, nici dvs si nici invitatii dvs. Unul a pomenit de a fi realist saqu undeva pe la mijloc. Nu-i suficient. Doamna Cristina este singura care a pus problema corect.
      Desp[re ce vorbesc? “Cit de greu este sa o iei de la capat?” Nu-i tot una, daca pleci ca esti obligat, sau la mai bine, sau de aventura. Nu-i tot una nici ce s-a amintit in emisiune, daca pleci ca sa te intorci, sau te rasgindesti sau pleci definitv. Si pentru cei care vor sa se intoarca, atentie, daca au la cine si pentru cine. Deci, cit de greu este sa o iei de la capat? Si nu este vorba numai de virsta – spuneti ca media de virsta a celor care pleaca este 33 de ani. Este exact virsta la care am plecat eu. Am fost obligat sa o iau de la capat, dar “capatul” acesta era dupa 33 de ani pe care nici astazi nu am putut sa-i sterg (mi-ar fi fost mai usor) si nici asa nu mi-au ajutat cind m-a batut gindul sa ma intorc, Romania nu a fost contra (mi-am revazut cu dragoste aproape tot ce stiam si lasasem in urma), dar romanii nu m-au mai vrut – eram unul care vorbeste romaneste, nu un strain ci “UN STRAIN”. Probabil ca daca as fi fost un german, sau italian sau orice altceva, ar fi fost mai bine. Inainte de a pleca, in tinerete, am intilnit straini in Romania, si eu si prieteni de-ai mei. Nu am fost … umili in fata lor. Erau multi care faceau bisnita (pe vremea aceia, pe plaja, cu slapi sau ochelari de soare, mai tirziu, la Oravita, cu tot felul de chestii aduse de sirbi din Europa si de la ei), dar romanii erau mindri, faceau diferenta – erau laq ei acasa. Am revenit de citeva ori in tara, si de fiecare data ideia reintoaqrcerii mi-a fost spulberata.
      Acuma, cind o iei de la capat printre straini, o faci la egalitate (ei te considera strain si tu la fel, pe ei), cind o ei de la capat printre ai tai, care te considera strain, eu sunt handicapat – nu pot oferi tot ce se asteaptaq de la mine (nu vorbesc de latura materiala) si probabil ca cer si eu prea mult (cum sa nu cer unui roman sa fie roman cu tine?). Si am vazut la TVR exemple de romani care s-au intors (unii ministri aqltii numai cu diplome si aranjamente – deci nu mai erau “romani”)si s-au dat “mari”, veniti din culmile civilizatiei sa-si domine conationalii. Acestora le-a mers, ei s-au aranjat/acomodat cu superioritate si romanii i-au adoptat/acceptat cu umilinta/supunere. Eu nu am fost in stare sa sparg aceasta bariera, si am razbatut ca prin brinza printre straini oriunde si pe orice limba. Cit de greu este sa o iei de la capat?

      Răspunde
       
  • gafia laurentiu
    Noiembrie 13, 2014 la ora 08:47

    O editie de exceptie a emisiunii BiziDay.Bravo domnule Guran,luciditatea de a nu cadea in circul electoral ,ce are loc in aceste zile in tara eu personal o apreciez foarte mult!!
    Tema emisiunii e atit de importanta ptr Romania incit chiar nici nu ma intereseaza cine va fi presedintele Romaniei, ptr ca si de data asta trebue sa alege raul cel mai mic!
    Sunt plecat de aproape 14 ani din tara,momentan sun in Romania,imi iubesc tara si in nici un moment in cei 14 ani nu am renuntat se spun ca SUNT ROMAN,desi au fost momene cind am avut de pirdut din acest motiv!!
    Privesc oarecum detasat Circul electoral,am fost la vot si o sa merg si dumineca,si cum spuneam o sa aleg raul cel mai mic,dar din pacate in tara nu se va schimba aproape nimic dupa alegeri!!!
    Speranta me in schimbare vine de la oameni ca tine (imi permit sa iti spun asa ca suntem de aceiasi virsta,dar nu e o lipsa de respect)

    Răspunde
     
  • Tudor Constantin
    Noiembrie 13, 2014 la ora 05:38

    FELICITĂRI !

    Răspunde
     
  • Stefan
    Noiembrie 13, 2014 la ora 04:30

    Ma bucur ca in televiziunea asta si in societatea asta, in care nu prea vezi decat mocirla, mai exista si oameni cu inteligenta si luciditatea necesara sa ne mai arate si ceva frumos.

    Nu ne cunoastem dar va transmit ca aveti toata aprecierea mea, si emisiunea m-a impresionat atat de mult incat sa las chiar si un comentariu ca sa va spun ce simt. A fost printre cele mai bune pe care le-ati facut.

    Răspunde
     
  • Carolina
    Noiembrie 13, 2014 la ora 02:03

    Felicitari pentru emisiune! Ma bucur enorm de mult cand vad ca mai exista jurnalisti buni in Romania care-si fac meseria cu atata dedicatie si profesionalism!
    Felicitari celor doi artisti, pentru idee, pentru initiativa, pentru creativitate, pentru faptul ca sunt umani!

    Răspunde
     
  • Dan
    Noiembrie 13, 2014 la ora 00:40

    Felicitări domnule Moise pentru opinie, dar şi invitaţilor dumneavoastră care s-au aşeazat atât de util în slujba oamenilor.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Website
Comentariul*
 caractere rămase