796 afișări

Noi, presa…

Moise Guran

UPDATE: O a doua întâlnire a celor doi va avea loc azi la B1TV, de la ora 20.00

Nu voi comenta prestaţia candidaţilor la dezbaterea directă. A fost o întâlnire ratată, din punct de vedere al interesului public şi îmi pare la fel de rău că cei doi nu s-au întâlnit la TVR, pe cât îmi pare rău că TVR n-a înţeles că e datoria sa să preia Realitatea, aşa cum au făcut-o B1, Antena 3, Digi şi RTV. Însumată, audienţa celor cinci posturi de ştiri a atins, după ora 21.00, cam 3,5 milioane de telespectatori, dintre care peste două milione în oraşele medii şi mari.

DAR!

Simt nevoia să aduc o critică dură breslei din care, îmi place sau nu, şi eu fac parte. Campaniile electorale separă naţiunea, o polarizează, se nasc pasiuni incredibile şi, de multe ori, nejustificate, toată lumea îşi pierde raţiunea şi mai toţi devenim, inexplicabil, soldaţi de o parte sau de alta a baricadei.

Şi dacă, până la un punct, acest lucru este de înţeles în lumea politică sau în societate, pentru noi jurnaliştii, este inadmisibil. Noi avem alegeri în fiecare zi, prezenţa seara în faţa televizorului este mai mare decât prezenţa la urne, iar telecomanda funcţionează ca o ştampilă de vot.

De aici şi tentaţia politicienilor de a pune mâna pe posturi precum Antena 3 şi RTV, de a transforma prestatorii de acolo în politicieni acoperiţi în jurnalişti.

Aceea este o presă de partid şi nu mai trebuie comentate prestaţiile protagoniştilor. Audienţa lor o reprezintă un public captiv, care da, acum este un public numeros, dar asta e conjunctura politică. Nu e deloc de mirare faptul că Victor Ponta, candidatul lor, se simte precum gâsca în apă la aceste posturi, sau că îşi permite să îi facă semn Corinei Drăgotescu (probabil să-l întrebe de icoana din buzunar), mustrând-o din ochi.

Sunt, însă, foarte dezamăgit de celelalte posturi. La B1, doar Sorina Matei ţine cât poate şi ea steagul sus. Alţi moderatori sunt, pur şi simplu, nepregătiţi, fac şuete televizate, evitând întrebări grele pentru candidaţi.

La Digi, marele Emil Hurezeanu, pentru care aveam toată admiraţia, face un blat călduţ cu Klaus Johannis, blocându-l şi pe mult mai incisivul Prelipceanu să facă un interviu cinstit, în interesul publicului. La fel ca şi mine, Preli are o mare admiraţie pentru Hurezeanu, dar noi, jurnaliştii, suntem datori să ne dărâmăm barierele, aşa cum, aseară, la Realitatea, a reuşit să o facă mult mai tânăra Denise Rifai. Toată stima pentru ea, chiar dacă intervenţia ei la Ponta l-a ajutat pe un Johannis inexistent pe teme economice!

Rareş Bogdan a jucat toată campania cu Klaus Johannis, reuşind să-l enerveze şi pe Cristoiu, dar aseară a făcut totuşi un serviciu publicului, preluând dezbaterea (pe tema votului în Diaspora), chiar dacă astfel tot pe Johannis l-a ajutat. Deşi a fost părtinitor toată campania, Rareş pare că a înţeles aseară importanţa presei ca vector imparţial în astfel de momente, reproşându-i Laviniei Şandru intrarea cu bocancii la Johannis.

Într-adevăr, Şandru a fost sub orice critică, nu numai aseară, toată campania – a jucat cu Udrea până la primul tur şi s-a repoziţionat cu Ponta după turul doi. Lavinia n-a reuşit niciodată să devină jurnalist, a rămas politician, nici măcar un politician acoperit în jurnalist, ci doar un politician cu emisiune la tv. Prezenţa ei pe Realitatea face mult rău acestui post. Nici Gabi Firea, acum purtător de cuvânt al lui Ponta, dar care este totuşi jurnalist la origine, n-ar fi intervenit atât de bădăran în dezbatere sub pretextul unei întrebări.

În fine, patronul de facto al postului, Cozmin Guşă, este la origine jurnalist, a devenit apoi politician, pentru a redeveni apoi patron-jurnalist. Ceea ce e cam dubios. Analizele lui Guşă sunt interesante, dar nu pot să nu-l suspectez că n-a acceptat acest joc complex cu Şandru la un capăt şi Rareş la alt capăt, pentru a-şi lăsa portiţe de negociere cu politicul, în orice variantă câştigătoare. Realitatea are, totuşi, înfiorătoare probleme financiare şi juridice.

În fine, postul public de televiziune, cel la care prestez şi eu, a fost măcinat de o contraproductivă luptă internă exact pentru emisiunea talk-show care avea să reflecte campania electorală. Asta i-a afectat consistenţa, audienţa, importanţa şi, în final, TVR n-a înţeles de ce ar trebui să spargă orice emisie pentru a prelua probabil singura întâlnire directă dintre cei doi candidaţi intraţi în turul doi. Nu am de făcut reproşuri de imparţialitate colegilor mei (cu excepţia invitaţiei ilegale făcute candidatului Ponta, la emisiunea Viaţa Satului).

Postul Public a ieşit în evidenţă în această campanie doar cu întrebarea pusă de Monica Ghiurco Elenei Udrea, cea vizând o eventuală relaţie intimă între aceasta şi Traian Băsescu. Şi chiar dacă nu mi-a plăcut să o văd pe Mona la protestele de la Cotroceni de după condamnarea lui Dan Voiculescu, întrebarea respectivă era una de interes public şi trebuia pusă. (Poate nu pe tonul Danei Grecu, totuşi.)

În final, TVR a găzduit şi interviuri călduţe, făcute în deplasare, cu Victor Ponta, TVR a fost cât a putut fi el de imparţial, dar nu a reuşit decât să devină incosistent. A reuşit să fie ignorat de toată lumea, în ciuda apelului public făcut de Stelian Tănase pe TVR1 către candidaţi pentru organizarea dezbaterii finale. Candidaţii l-au tratat cu ignore.

În concluzie, prin acest material încerc să atrag, tuturor colegilor, atenţia că polarizarea mediei româneşti şi partizanatul politic nu ne ajută pe noi ca societate. Candidaţii s-au perindat numai prin studiouri prietenoase, evitând întrebări necesare. Jucând cu candidaţii, nu mai putem juca cu publicul.

Ponta a reuşit astfel să ajungă înaintea votului final fără să dea explicaţii despre evoluţia încâlcită a economiei în cei doi ani de când conduce guvernul, iar Johannis fără să mă convingă că ştie ceva, orice, despre economie, sau că, măcar, ştie ceva despre Constituţie.

P.S. Şi-au făcut totuşi meseria jurnaliştii de la Gândul şi Hotnews, precum şi colegii mei de la Europa FM, dar media digitală şi radioul au un impact mult mai mic în serviciul cetăţeanului decât televiziunile.

P.P.S. Peste toţi şi toate, CNA-ul se poate şi desfiinţa după această campanie electorală. Această instituţie, de facto, nu a existat. Mi-a trimis însă mie o somaţie, din care am înţeles că CNA-ul a stat să numere intervenţiile telefonice, în direct, ale ascultătorilor şi a ajuns la concluzia că dacă lumea e mai nemulţumită de Ponta, eu n-aş fi făcut o dezbatere echilibrată.

De parcă aş putea să controlez aceste telefoane. Noaptea minţii!