În perspectiva unei noi guvernări Tăriceanu, să o înţelegem clar pe aia veche (2004-2008)

Publicat la data de de Moise

Tariceanu Ponta

de Moise Guran

Aşa cum anticipam, Victor Ponta s-a căţărat pe Tăriceanu pentru a primi un boost în turul doi. A anunţat că-l vrea de premier şi e de datoria mea să rezum, cât pot de scurt, cât pot de corect şi cât pot de acid, ce a însemnat pentru România guvernarea Tăriceanu.

Când a devenit premier în 2004, dl. Călin Popescu Tăriceanu avea lacune de înţelegere a economiei, comparabile doar cu cele pe care le avea, în 2012, Victor Ponta. E, mi se pare o boală a noastră a românilor, asta cu înţelegerea foarte denaturată a calificării la locul de muncă. Tăriceanu a evoluat şi el atât cât a putut, l-au mai ajutat şi ieşirile la un grătar stropit cu cabernet, alături de vecinul său Mugur Isărescu, dar în final a înţeles unele lucruri.

Pe altele, le înţelesese însă de la început… cum ar fi, de exemplu, legislaţia care nu îţi permitea să dai contracte de sute de milioane de euro unor băieţi buni de la partid, dar cam fără capital, săracii. Cei numiţi mai târziu regi ai asfaltului nu erau, pe atunci, decât un fel de boiernaşi, cel mult un soi de cnezi, care mai ciupeau bitum din staţia de asfalt ca să-şi scoată şpăguţele de la asfaltările locale.

Faptul că, în guvernarea Tăriceanu, România nu a făcut niciun kilometru de autostradă n-a fost o întâmplare şi nici incompetenţă n-a fost, cum aţi putea crede. Pur şi simplu, cei care erau setaţi să câştige contractele respective nu erau pregătiţi de ele. Nu se puteau nici măcar califica legal la licitaţiile mari, miliardele de la autostrăzi ar fi ajuns la firme străine, iar regii asfaltului de mai târziu n-ar mai fi devenit niciodată regi.

Aşa că perioada a excelat prin ceea ce românii au numit Marea BORDURIADĂ, care dincolo de faptul că a avut rolul de a masca, în privat, nişte şpăgi finanţate în final din bugetele primăriilor, au avut rolul de a pregăti firmele de asfaltări de partid pentru licitaţiile de mai târziu – Autostrada A2, culoarul patru Nădlac-Sibiu şi altele ce vor mai veni.

Domnul Tăriceanu a excelat în cheltuirea nesăbuită a banului public, profitând de o perioadă în care banii veneau din toate părţile, dar veneau pe credit, iar guvernul nu înţelegea de ce ar merge mai prost ţara, dacă cei 1,4 milioane de bugetari nu aveau şi ei bani de spart pe achiziţii de maşini, plasme, mobilier şi alte de acest fel.

Cetăţeanul asimilează, însă, perioada guvernării Tăriceanu cu una de prosperitate şi nu face nicio legătură între lipsa unor investiţii de calitate şi risipa de atunci şi buşitura economică de imediat după aceea. Într-un moment demn de antologia penibilului, când a venit criza, premierul Tăriceanu a declarat că aia e la americani şi pentru noi nu creează decât oportunităţi. Adică, cine dorea putea, vezi, să îşi ia apartamente în Manhattan că le scăzuse preţul, de la două milioane de dolari bucata, la doar 500 de mii.

Aş vrea, totuşi, să îi recunosc domnului Tăriceanu două merite, importante aş spune. Un gest de onestitate a fost acela de a susţine, până la capăt şi împotriva tuturor, că majorarea salariilor profesorilor cu 50% era o gogoriţă neacoperită de bani reali. Apoi, am apreciat şi faptul că guvernul Tăriceanu a redus planificat, în timp, contribuţiile, nu electoral, riscant şi dintr-odată, cum a făcut guvernul Ponta în această toamnă, înainte de alegeri.

În acea măsură a stat o parte a explicaţiei creşterii explozive a numărului de locuri de muncă, chiar dacă săracul Tăriceanu n-a prea beneficiat electoral de ea, căci n-a ştiut să o explice publicului larg, iar guvernul Boc a şi tăiat-o imediat ce a venit criza.

Vezi bine, liberal pur sânge, dar şi sânge cam fierbinte (adică se enervează repede, la ce v-aţi gândit?!), domnul Călin Anton Popescu Tăriceanu mai purta încă gena lui Rică Venturiano. Şi o mai are şi azi.

De aceea, nominalizarea lui Tăriceanu ca viitor premier, în cazul în care Victor Ponta devine preşedinte, mă face să zâmbesc. Cel puţin România va fi o ţară mai veselă, chiar dacă una plină de umor involuntar.

Comentarii prin facebook

106 răspunsuri la În perspectiva unei noi guvernări Tăriceanu, să o înţelegem clar pe aia veche (2004-2008)

  • Pingback: Ponta se agaţă inexplicabil de Tăriceanu | România curată
  • saba
    Noiembrie 10, 2014 la ora 02:52

    1

    Răspunde
     
  • Neantul Valah
    Noiembrie 8, 2014 la ora 03:26

    @claudiu,du te la somn

    Răspunde
     
  • and
    Noiembrie 8, 2014 la ora 01:47

    Puteti explica mai clar :
    ¨am apreciat şi faptul că guvernul Tăriceanu a redus planificat, în timp, contribuţiile, nu electoral, riscant şi dintr-odată, cum a făcut guvernul Ponta în această toamnă, înainte de alegeri. În acea măsură a stat o parte a explicaţiei creşterii explozive a numărului de locuri de muncă, chiar dacă săracul Tăriceanu n-a prea beneficiat electoral de ea, căci n-a ştiut să o explice publicului larg, iar guvernul Boc a şi tăiat-o imediat ce a venit criza.¨ Multumesc.

    Răspunde
     
  • Bucur
    Noiembrie 6, 2014 la ora 13:03

    Tariceanu sarpele PNL-ului strecurat in PSD . Vrea sa-si dea voturile lui Victor Ponta. Care voturi ? A celor care vor mariri de taxe, vanturate pe sub nasul alegatorilor cu o saptamana inainte de turul doi? Sau poate a celor care doresc taxa auto introdusa de el ; de care nu mai scapam nici astazi de ea. A da stiu ca taxa auto protejeaza producatorul auto autohton ,de fapt profiturile lui .Ne intereseaza foarte mult interesele producatorului dar nu ne intereseaza deloc interesele consumatorului roman si folosim ca motivatie locurile de munca a celor de acolo. Pe fundal adevaratul interes era cresterea vanzarilor dilerilor auto; cum ar fi parca Citroen …

    Răspunde
     
  • Time Team
    Noiembrie 6, 2014 la ora 11:20

    Domnul Tariceanu cand a fost intrebat in campanie daca ar fi interesat de postul de premier s-a prezentat jignit (aka ‘starea natiei’ cu Dragos Patraru)…de acum se intrezareste ca vom avea doi piloti la carma Romaniei.
    Dam timona pe volan :P.
    Ne pregatim pt viraj.

    Răspunde
     
  • Barbu
    Noiembrie 5, 2014 la ora 23:29

    Este de înţeles cum numărul doi îşi doreşte să ajungă numărul unu. Candidezi şi vezi ce şanse ai. Dar să fi numărul doi în stat, adică preşedintele senatului, şi să accepţi să devi numărul patru, adică premier, al unui guvern iluzoriu, pe care urmează să-l formezi, dacă cumva iese amicul care te lasă cu tot calabalâcul pe cap, ca să rezolvi în iarnă, ce a promis cu multă largheţe cineva în toamnă? Chiar nu are nici o noimă. Doar dacă şti că se va desfiinţa senatul şi rămâne parlamentul cu o singură cameră cum a stabilit poporul la referndumul din noiembrie 2009.

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 5, 2014 la ora 20:53

    Observ ca acesta este o tematica care atrage interesul, la modul cel mai serios. Cu implicatii multiple in societate si in economie. deci aici se poate detalia sistemul.
    Nu sunt inclinat spre comparatii intre tari (fiecare cu aspectele ei specifice) si nu o voi face nici acuma. Insa pentru a intelege ce este (si ce perobabil ca va fi) in Romania, probabil ca este foarte interesant sa observam ce se petrece in SUA. Congresul consta in Camera Reprezentantilor (435 locuri, mandat de 2 ani, corp legislativ financiar si federal) si Senat (100 locuri – 2 senatori de fiecare stat, mandat de 6 ani cu inlocuirea unei treimi la fiecare 2 ani, confirma si ratiifica decizii si legi). Senatul este vazut cu importanta mai mare avind rol consultativ si cu o functionare nepartinica. Toate hotaririle se iau cu majoritatea de doua treimi. Astazi s-au incheiat alegerile de “reimprospatare” a Senatului si republicanii au cistigat controlul si in aceasta camera (45 democrati, 3 independenti si 52 republicani) – in Camera Reprezentantilor au majoritatea de 233 fata de democrati cu 199 si 3 nedecise.
    > Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.
    > Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea supremă politică (legislativă, judiciară sau/și executivă) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau asupra lor înșiși.
    > Votul universal constă în aceea că dă posibilitatea fiecărui cetățean adult și cu discernământ de a-și exercita activ și pasiv dreptul de vot, adică de a-și alege reprezentanții.
    > Alegerea (votul) reprezintă desemnarea prin vot direct sau prin votul electorilor a persoanelor destinate a ocupa o funcție politică. Alegerea este un concept artistocratic, deoarece vizează desemnarea “celui mai bun” (aristo). Deși democrația poate (chiar ar trebui) să funcționeze fără alegeri, doar prin tragere la sorți sau decizia unanimă sau majoritară a întregului popor, în general, alegerile sunt considerate a fi principiul de bază al acestei forme de guvernământ.
    > Pluripartidismul sau pluralism politic = in politica democratică pluralismul, recunoaște diversitatea de interese și consideră că este imperativ ca membrii să se acomodeze diferențelor prin implicarea în negociere de bună-credință.
    Imi cer scuze pentru aceste reimprospatari, dar prefer sa le am in fata.
    In Canada, “bataliile” se poarta, in general, intre conservatori (inclinatii spre refacerea sociala) si liberali (inclinatii spre sprijinirea dezvoltarii economice) – eu ii prefer pe conservatori desi liberalii sunt cei care se opun demonstratiilor de forta. La americani, s-a remarcat si cu ocazia acestor alegeri, ca liberalii sunt mai pacifisti, spre deosebire de militarismul democratilor care insista pe “democratizarea” altor tari in scopul dominarii si suprematiei in lume – este evident de ce ii prefer pe republicani, chiar daca profitabilitatea este ceia ce le guverneaza deciziile. In general, Camera Deputatilor a fost controlata de o majoritate republicana. Astazi, republicanii au cucerit majoritatea si in Senat – ca niciodata, un partid controleaza intreg Congresul, care contrabalanseaza institutia prezidentiala. Le-au lipsit republicanilor 6 locuri, si au cistigat 7.
    Deci, poporul alege reprezentanti care voteaza legi – asta inseamna ca poporul a votat legea, desi, dpdv democratic, majoritatea poporului trebuie sa decida. Pluralismul politic “recunoaste” diversitate de interese care poate fi acomodata intre membrii, prin negociere de buna-credinta – in acest context inteleg ca vorbim de membrii unor partide (si stim ca exista o puzderie de popor care nu face parte din nici un partid), atunci despre interesele cui este vorba? Congresul balanseaza puterea Presedintelui (intr-o republica prezidentiala), dar in final Presedintele este puterea suprema si decide in numele poporului – adica Presedintele este autorizat de catre popor sa treaca peste interesele de orice fel (chiar si acelea negociate cu bun-simt) si sa actioneze spre binele poporului. Altfel spus, daca gresim cu totii, nimeni nu este vinovat, nici chiar presedintele. Abia aici percep esenta democratiei, si imi face sens “Obama has been humiliated, but he is no lame duck” in contextul victoriei republicanilor intr-un sistem democratic. Astazi 5 noiembrie, la 15:00 va vorbi Obama – nu ma astept la noutati. De fapt, pentru ce, un partid, ar dori suprematie absoluta intr-un sistem democratic? Gresesc daca spun: pentru as-i impune interesele de grup, chiar daca el, partidul, a fost ales de un electorat cu, probabil, alte interese?
    Din programul lui Ponta, am inteles ca, prin asocierea la guvernare a diversilor profesionisti/specialisti, indiferent de apartenenta politica, el, Ponta, va duce practic o politica de depolitizare a administratiei de stat. Mi s-aparut mereu foarte stupida ideia ca un Presedinte isi “pierde” apartenenta politica prin simpla retragere din partid in momentul in care a fost ales – un Presedinte nu a fost si nu va fi niciodata independent. Dar poate actiona independent atunci cind o face in interesul poporului – asa cum a facut Obama, nelasindu-si tara antrenata intr-un nou razboi. Practic, Obama nu a avut razboiul “sau” ca toti ceilalti presedinti, si asta nu trebuie uitat. Daca Ponta, asa cum spune si programul sau, va re-inroduce metoda unei economii planificate pe termen lung, care sa fie aprobat de catre popor si respectat de toate guvernarile, atunci cred ca este justificat sa vad o sansa reala pentru refacerea social-esonomica a Romaniei, odata cu demonstrarea inutilitatii existentei politicii pe plan intern. Vi se pare asta o dictatura? Daca da, atunci asta este dictatura poporului si nu am nimic contra ei.

    Răspunde
     
    1. Gheorghe
      Noiembrie 6, 2014 la ora 16:46

      Daca tu vezi ceva social-economic pozitiv pentru poporeni in actiunile lui ponta, atunci esti un cretin. Despre promisiuni nimic de digerat, ca de aia a ajuns unde este acum Romania. In groapa.

      Răspunde
       
      1. saba
        Noiembrie 10, 2014 la ora 02:48

        Cretinismele puteti sa vi le pastrati pentru dvs. Despre promisiuni, nimic nu incepe cu altceva decit cu promisiuni, ramine sa mai fie si respectate. Despre groapa, mai adaugati si alti contributori, poate nici poporenii nu sunt mai putin vinovati ca s-au lasat adusi in situatia existenta.

        Răspunde
         
  • Constantin
    Noiembrie 5, 2014 la ora 20:53

    In arhiva blogului acestuia se pot gasi analize ample si aprofundate cu privire la guvernarea d-lui Tariceanu, unele dintre cele mai bine argumentate la care s-a facut trimitere apartinand d-lui I Popescu. Ma indoiesc ca acum am putea privi dintr-un alt unghi faptele demult trecute, pentru a realiza analize mai obiective decat acelea cu privire la guvernarea Tariceanu. Concluzia tuturor analizelor cat de cat oneste a evidentiat faptul ca guvernul Tariceanu 2 a fost cel mai incompetent din istoria recenta a Romaniei. O reconsiderare a prestatiei sale si reincalzirea ciorbei ar putea aduce in dicutie buna-credinta a bucatarului. Revenirea d.lui Tariceanu in functia de prim-ministru confirma legile lui Murphy conform carora un dezastru nu vine niciodata singur.

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 5, 2014 la ora 20:50

    Observ ca acesta este o tematica care atrage interesul, la modul cel mai serios. Cu implicatii multiple in societate si in economie. deci aici se poate detalia sistemul.
    Nu sunt inclinat spre comparatii intre tari (fiecare cu aspectele ei specifice) si nu o voi face nici acuma. Insa pentru a intelege ce este (si ce perobabil ca va fi) in Romania, probabil ca este foarte interesant sa observam ce se petrece in SUA. Congresul consta in Camera Reprezentantilor (435 locuri, mandat de 2 ani, corp legislativ financiar si federal) si Senat (100 locuri – 2 senatori de fiecare stat, mandat de 6 ani cu inlocuirea unei treimi la fiecare 2 ani, confirma si ratiifica decizii si legi). Senatul este vazut cu importanta mai mare avind rol consultativ si cu o functionare nepartinica. Toate hotaririle se iau cu majoritatea de doua treimi. Astazi s-au incheiat alegerile de „reimprospatare” a Senatului si republicanii au cistigat controlul si in aceasta camera (45 democrati, 3 independenti si 52 republicani) – in Camera Reprezentantilor au majoritatea de 233 fata de democrati cu 199 si 3 nedecise.
    > Democrația este un regim politic care se bazează pe voința poporului. Principiile de bază ale democrației sunt votul universal și suveranitatea națiunii. De esența democrației moderne ține respectarea drepturilor omului (egalitatea în fața legii, dreptul la opinie etc.), pluripartidismul, limitarea și separarea puterilor în stat.
    > Suveranitatea este dreptul exclusiv de a exercita autoritatea supremă politică (legislativă, judiciară sau/și executivă) asupra unei regiuni geografice, unui grup de oameni sau asupra lor înșiși.
    > Votul universal constă în aceea că dă posibilitatea fiecărui cetățean adult și cu discernământ de a-și exercita activ și pasiv dreptul de vot, adică de a-și alege reprezentanții.
    > Alegerea (votul) reprezintă desemnarea prin vot direct sau prin votul electorilor a persoanelor destinate a ocupa o funcție politică. Alegerea este un concept artistocratic, deoarece vizează desemnarea „celui mai bun” (aristo). Deși democrația poate (chiar ar trebui) să funcționeze fără alegeri, doar prin tragere la sorți sau decizia unanimă sau majoritară a întregului popor, în general, alegerile sunt considerate a fi principiul de bază al acestei forme de guvernământ.
    > Pluripartidismul sau pluralism politic = in politica democratică pluralismul, recunoaște diversitatea de interese și consideră că este imperativ ca membrii să se acomodeze diferențelor prin implicarea în negociere de bună-credință.
    Imi cer scuze pentru aceste reimprospatari, dar prefer sa le am in fata.
    In Canada, „bataliile” se poarta, in general, intre conservatori (inclinatii spre refacerea sociala) si liberali (inclinatii spre sprijinirea dezvoltarii economice) – eu ii prefer pe conservatori desi liberalii sunt cei care se opun demonstratiilor de forta. La americani, s-a remarcat si cu ocazia acestor alegeri, ca liberalii sunt mai pacifisti, spre deosebire de militarismul democratilor care insista pe „democratizarea” altor tari in scopul dominarii si suprematiei in lume – este evident de ce ii prefer pe republicani, chiar daca profitabilitatea este ceia ce le guverneaza deciziile. In general, Camera Deputatilor a fost controlata de o majoritate republicana. Astazi, republicanii au cucerit majoritatea si in Senat – ca niciodata, un partid controleaza intreg Congresul, care contrabalanseaza institutia prezidentiala. Le-au lipsit republicanilor 6 locuri, si au cistigat 7.
    Deci, poporul alege reprezentanti care voteaza legi – asta inseamna ca poporul a votat legea, desi, dpdv democratic, majoritatea poporului trebuie sa decida. Pluralismul politic „recunoaste” diversitate de interese care poate fi acomodata intre membrii, prin negociere de buna-credinta – in acest context inteleg ca vorbim de membrii unor partide (si stim ca exista o puzderie de popor care nu face parte din nici un partid), atunci despre interesele cui este vorba? Congresul balanseaza puterea Presedintelui (intr-o republica prezidentiala), dar in final Presedintele este puterea suprema si decide in numele poporului – adica Presedintele este autorizat de catre popor sa treaca peste interesele de orice fel (chiar si acelea negociate cu bun-simt) si sa actioneze spre binele poporului. Altfel spus, daca gresim cu totii, nimeni nu este vinovat, nici chiar presedintele. Abia aici percep esenta democratiei, si imi face sens „Obama has been humiliated, but he is no lame duck” in contextul victoriei republicanilor intr-un sistem democratic. Astazi 5 noiembrie, la 15:00 va vorbi Obama – nu ma astept la noutati. De fapt, pentru ce, un partid, ar dori suprematie absoluta intr-un sistem democratic? Gresesc daca spun: pentru as-i impune interesele de grup, chiar daca el, partidul, a fost ales de un electorat cu, probabil, alte interese?
    Din programul lui Ponta, am inteles ca, prin asocierea la guvernare a diversilor profesionisti/specialisti, indiferent de apartenenta politica, el, Ponta, va duce practic o politica de depolitizare a administratiei de stat. Mi s-aparut mereu foarte stupida ideia ca un Presedinte isi „pierde” apartenenta politica prin simpla retragere din partid in momentul in care a fost ales – un Presedinte nu a fost si nu va fi niciodata independent. Dar poate actiona independent atunci cind o face in interesul poporului – asa cum a facut Obama, nelasindu-si tara antrenata intr-un nou razboi. Practic, Obama nu a avut razboiul „sau” ca toti ceilalti presedinti, si asta nu trebuie uitat. Daca Ponta, asa cum spune si programul sau, va re-inroduce metoda unei economii planificate pe termen lung, care sa fie aprobat de catre popor si respectat de toate guvernarile, atunci cred ca este justificat sa vad o sansa reala pentru refacerea social-esonomica a Romaniei, odata cu demonstrarea inutilitatii existentei politicii pe plan intern. Vi se pare asta o dictatura? Daca da, atunci asta este dictatura poporului si nu am nimic contra ei.

    Răspunde
     
  • Gyo
    Noiembrie 5, 2014 la ora 20:35

    Eu nu incetez a ma minuna cat de putine lucruri isi amintesc oamenii din perioada Tariceanu, chiar oameni pregatiti. Nu le-a ramas in cap decat „Patriciu, Patriciu, Petrom si salarii bugetari + pensii”.
    UNU: guvernul Tariceanu a introdus cota unica de 16%, cea mai buna masura anti-evaziune fiscala, a scos poate milioane de joburi la suprafata si salarii la alb. Stiu ce spun, mi-amintesc perioada dinainte (Nastase) cand se impozitau salariile de la 23% la 43%, dar vad ca toata lumea a uitat ! (si implicit era o economie neagra in draci din cauza asta).
    DOI: economia globala functiona pe credit, tari occidentale deja dezvoltate spargeau bani inexistenti in prostie, iar voi ati fi vrut ca o tara ca Ro care mai avea inca o nevoie imensa de a se dezvolta sa nu o faca? sa stea sa manance parizer ca pana atunci, nu? foarte bine a facut ca a dat drumul consumului.
    TREI: marirea pensiilor si salariilor bugetarilor: bugetarii au primit in mare parte bonusuri si gratificatii pe criterii de eficienta, ceea ce s-a vazut instantaneu in felul cum lucrau, nu mai cereau spagi la tot pasul (ca pana atunci), politistii nu se mai faceau ca au uitat chitantierul la birou pentru amenzi si tot asa. A atras si oameni din privat in administratii publice, oameni eficienti. Iar pensionarii? Foarte bine ca le-a marit pensiile, era o jena totala dupa un guvern cica socialist care ii tinuse ca pe caini 4 ani.
    PATRU: A fost prim-ministru fix in perioada in care tb sa atinga targete foarte clare pentru a putea intra in UE. Nu pupam noi nici un UE daca era vreun incompetent prim-ministru.
    Sigur, n-a fost perfect dar si-a luat la scatoalce aiurea de m-am saturat eu. Printre penibilii de prim-ministri pe care i-am avut a fost cel mai bun. Pana acum.

    Răspunde
     
    1. Florin
      Noiembrie 6, 2014 la ora 09:32

      Dar mai ales sa nu uitam cateva lucruri foarte importante:
      1. in mandatul lui a crescut numarul angajatilor la stat cu aprox. 300.000 salariati
      2. cresterea economica din perioada respectiva se datoreaza in cea mai mare parte banilor trimisi de „capsunari” (undeva peste 7 mld. euro anual) bani care crescut consumul, serviciile si sectorul constructii.
      Nu a facut numic cu banii multi incasati din diferite taxe si impozite, nu s-a investit in infrastructura, in economie ci intr-un sistem de asistare sociala (o pre-pomana electorala) pentru a fi sigur ca la urmatoarele alegeri urma sa fie ales!

      Răspunde
       
  • titi
    Noiembrie 5, 2014 la ora 18:07

    as face un pariu :
    tariceanu-moliceanu-razgandeanu ( asa l-a numit insusi pacalici-din-carti ) se VA RETRAGE din cursa pentru postul de premier !

    Răspunde
     
  • Paulus
    Noiembrie 5, 2014 la ora 17:37

    Salutari tuturor,
    E foarte frumos si corect ce scrie Moise (vorba unui coleg de comentarii: sigur poate mai mult), dar care e solutia propusa de voi: Macovei, Udrea sau poate Iohanis! Brrrrr!

    Răspunde
     
    1. Dancu
      Noiembrie 6, 2014 la ora 10:20

      Solutia Macovei categoric este mai buna decat solutia Ponta.

      Răspunde
       
  • Sandu
    Noiembrie 5, 2014 la ora 16:13

    Moise, unul dintre lucrurile care tu zici ca au fost bune cred ca de fapt sta chiar invers treaba, daca ne aducem aminte, tot guvernul lui Tariceanu sustinea cresterea salarilor profesorilor in frunte cu ministrul invatamantului care ridica doua maini la vot. Dupa mine, era doar de imagine opozitia lui, ar fi ytrebuit sa demita imediat acel ministru.
    Si sa nu uitam ca dupa remanierea pt a scoate PDL-ul, a guvernat cu PSD din umbra si de aici rezulta cea mai mare parte a cheltuielilor, acestia nu sustineau pe gratis.
    Apreciez intentia ta Moise si in general ceea ce faci.
    Mult succes!

    Răspunde
     
  • Cris
    Noiembrie 5, 2014 la ora 16:04

    Asta e drama Romaniei – cu oricine am vota, ne trezim cu aceeasi tzepari la guvernare.

    Răspunde
     
  • Cris
    Noiembrie 5, 2014 la ora 16:01

    Guvernarea Taricenau a fost dezastruoasa pentru Romania, practic a aruncat tara in criza, in foamea care a urmat dupa 2008, cand au venit ticalosii lu’ Basescu la putere si au inceput cu crimele la pensii, salarii si cu taxele abuzive.

    Din punctul meu de vedere coabitarea cu Tariceanu este un act la fel de ticalos, din partea lui Ponta ca si coabitarea cu Basesecu. De Vadim nici nu mai vorbesc.

    Nu poti sa coabitezi cu niste lichele, de dragul guvernarii sau a conducerii tarii.

    Răspunde
     
  • zetu
    Noiembrie 5, 2014 la ora 15:02

    Din tot articolul de mai sus, bun de altfel, aflam cat de proasta a fost guvernarea PDL + PNL, guvernare pe care culmea, si aici lucrurile devin amuzante, domnul Moise Guran doreste s-o readuca la guvernare. Sa nu uitam ca Tariceanu a condus alianta DA. Dar astea sunt detalii pe care odata puse in context datele problemei se schimba radical. Apropo, domnule Guran, ati uitat sa adaugati ca in 2004 guvernul Nastase a lasat tara cu vreo 800.000 de bugetari ca domnul Tariceanu sa creasca acest numar pana la 1,3 milioane.

    Răspunde
     
  • Cris
    Noiembrie 5, 2014 la ora 14:06

    Tzoapa care ocupa functia de ministru al Finantelor a recunoscut ieri la Realitatea TV ca nu exista niciun draft de buget pentru 2015, ceea ce este foarte grav si arata nu numai lipsa de perspective si viziune a lui Victor Ponta ci si ingrijorare majora privind noile taxe si impozite care vor fi achitate de iobagi.

    Răspunde
     
  • sav viorica
    Noiembrie 5, 2014 la ora 14:06

    Nu stiu de ce, am convingerea ca acesti viteji de pe internet, vor lipsi cu desavirsire de la urnele de vot. Noi aici ne incarcam de incredere,ca „uite ce frumos se desteapta oamenii”, iar rezultatul votului este ca „ramine totul ca mai inainte.
    Sa dea Domnul sa ma insel

    Răspunde
     
  • Viorel
    Noiembrie 5, 2014 la ora 13:59

    Salut Moise!Fac apel la memeorie si imi aduc aminte ca in 2008 PSD-ul a refuzat sa faca o majoritate cu PNL-ul(dupa ce mai bine de doi ani il sprijinise in parlament pe fostul premier) pentruca Tariceanu acest (in)fante se agata ca inecatul de functia de premier.Din aceasta cauza PSD-ul alta sulfa obsedata de putere a facut majoritate cu PDL-ul.
    Pe cale de consecinta am avut parte de 4 ani nenorociti de scandaluri si de proasta guvernare.Acum, se pupa(ca o poanta) VV Ponta cu „MOLICEANU”.Inseamna ca le datoram cei 4 ani amintiti caci daca acum se poate (mai mult se doreste) atunci au complotat impotriva poporului care i-a votat.

    Răspunde
     
  • viorel nita
    Noiembrie 5, 2014 la ora 13:51

    Scurt articolul din pacate. Sigur poti mai mult Moise! Pot adauga ca Tariceanu a fost omul lui Patriciu, cel care mergea la mai multe capete, finantand PNL si PSD (deh, era dator ptr Petromidia). Acest fapt a dus la piedici in calea reformarii justitiei,teama principala a finantatorului petrolist si a mai marilor PSD.
    Putem adauga refuzul de a face anticipate imediat dupa castigarea alegerilor, cand au inceput sa apara marile gauri facute de Bomobel, cand pe fondul entuziasmului electoral manifestat prin alegerile parlamentare, PSD-ul putea fi dus sub 20 de procente.
    Comentarii am putea sa adaugam cu privire la guvernarea. Taricelul a guvernat intr-o perioada in care bugeta putere economica de 3,5 procente si se trezea cu 5 procente la sfarsitul anului, ba chiar a avut si bugetare 5 procente si s-a dus putin peste 7. Pe fondul euforiei generata de duduitul economiei, au inceput sa apara aberatii in cheltuirea banului public, cantitati uriase de bunuri, autoturisme, etc achizitionate la preturi umflate. Totul culminand cu Loganul de 70.000 euro ( pe asta n-au mai apucat sa-l faca). Incompetenta a fost atat de crasa incat a legat punctul de pensie de salariul brut, fsra sa gandeasca cineva daca vor avea bani si la anul. Surplusul de bani putea fi dat sub forma de prima sau alta denumire.
    Poti spune despre superbul finantist Vosganian care abia prin septembrie 2008 s-a prins ca planul de incasari nu prea se realizeaza, desi incepuse sa fie pe minus din martie. Lista poate continua,, dar fiind la volan ma opresc.
    Ca si tie si mie imi pasa ca tara copiilor nostri a incaput pe mana unor hoti – incompetenti, care inteleg sa guverneze doar pein amagire. Cresc veniturile categoriilor defavorizate sau inregimentate in sistemul bugetar, dau drumul la inflatie, secatuiesc tara 4-8 ani dupa care o predau pentru 4ani la niste fraieri care isi rup gatul taind cheltuielile si dezamagind poporul (vezi Constantinscu -Ciorbea si Base – Boc).
    Tragedia este ca poporul nu-si cunoaste istoria traita, ca poate fi indoctrinat si prostit asa usor. Daca Bucurestiul a ales Oprescu de doua ori si Ponta, nu mai am sperante de schimbari. Nu ca am avea alternative.
    In concluzie, am asteptari mai mari de la tine. Poate mai formezi inca o minte in plus. Asta este misinuea pe care ai ales-o.
    L

    Răspunde
     
    1. claudiu
      Noiembrie 6, 2014 la ora 13:21

      Pai tocmai intentia de a face anticipate ma face sa nu il votez pe Iohanis. Adica, pe de o parte il acuza pe Ponta de intentia de a acapara intreaga putere, dar pe de alta parte o organizeaza el insusi pentru propria-si alianta. Ipocrizie la maxim. Daca nu poti fi un mediator, un garant al functionarii justitiei si al respectarii legii cand mai ai doar 1 an si jumatate pana la urmatoarele alegeri parlamentare, atunci stai acasa domnule Iohanis. Cu chestia asta votul meu l-ai pierdut. Ne vedem in 2016 cand poate iti mai cizelezi strategia.

      Răspunde
       
      1. Corina
        Noiembrie 10, 2014 la ora 22:44

        De unde ai informatia ca Iohannis vrea anticipate?

        Răspunde
         
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase