Cere şi (poate) ţi se va da. Mic ghid de mărire a salariului

Publicat la data de de Moise

angajari-blog-front

Cei mai mulţi dintre angajaţi nu primesc măriri de salariu pentru că nu cer.

Acesta este motivul principal pentru care angajaţii muncesc ani de zile pe aceiaşi bani, iar teama de a cere o majorare a salariului s-a remarcat, îndeosebi, în ultimii cinci ani, de când a izbucnit criza economică. Bineînţeles că cererea pentru majorarea salariului trebuie să ţină cont de mai mulţi paşi de urmat, pentru fiecare angajat, astfel încât patronul să nu îl dea afară în şuturi sau să se trezească, apoi, că i se spune că la uşă e coadă de persoane ca el.

Să ceri un salariu mai mare într-o perioadă în care cele mai multe companii şi firme din România s-au confruntat cu criza economică şi au făcut reduceri de personal şi de cheltuieli, pare un vis pentru cei mai mulţi dintre angajaţi. Dar lucrurile nu stau chiar aşa, iar o discuţie cu patronul despre o eventuală majorare salarială ar putea să vă aducă bani în plus în buzunar, deşi aţi amânat momentul ani buni.

Cel mai frecvent motiv pentru care angajaţii nu primesc o mărire de salariu este acela că nu cer una, potrivit Business Insider.

Pentru cei mai mulţi dintre angajaţi, cererea unui salariu mai mare este un demers dificil şi inconfortabil. Aşa se face că cererile de majorări salariale în ultimii ani, mai ales de la debutul crizei economice, sunt tot mai rare. În plus, tot mai puţini patroni oferă, din proprie iniţiativă, creşteri salariale. Aşa că, fără o înştiinţare asupra dorinţei financiare a angajatului, patronul poate crede că acesta este mulţumit de felul în care este remunerat.

Totuşi, o eventuală discuţie cu şeful tău despre o majorare de salariu trebuie să ţină cont de mai mulţi factori, astfel încât să nu rămâi dezamăgit sau să regreţi pasul făcut.

Da, există riscul ca o cerere de acest fel să te ridice în top pe o eventuală listă de disponibilizări. Aşa că trebuie să îţi alegi cu atenţie momentul.

angajari-blog-1

Apoi, trebuie să îţi faci o proprie evaluare care să fie corectă. Atunci când deschizi discuţia cu şeful sau cu patronul NU aduce niciodată argumentul că un alt coleg câştigă mai mult decât tine.

Într-o companie, cheltuielile cu salariile sunt printre cele mai importante costuri şi patronul ştie că, odată majorat, salariul nu prea mai merge diminuat. Nu că nu s-ar putea, dar nemulţumirea provocată este foarte mare.

Pe de altă parte, trebuie să mai ştiţi că fiecare patron are un soi de planificare salarială. Fiecare angajat este evaluat şi, în general, patronul ştie cam până la ce performanţă poate ajunge acesta, într-un număr de ani. Astfel, în momentul în care te duci să îţi negociezi salariul, stai de vorbă cu un om care ştie cam ce o să faci în următorii ani şi cam până la ce sumă va trebui să îţi crească salariul. Dacă i se pare că cererea ta a luat-o înaintea programării sale, atunci majorarea de salariu îţi va fi refuzată.

Specialiştii în recrutare au făcut şi un plan de abordare a patronului sau a şefului care decide salariul tău. Potrivit hipo.ro, primul pas pe care trebuie să îl facă un angajat care doreşte o majorare de salariu este să stabilescă o întâlnire cu şeful lui, fără să îi comunice acestuia, din timp, despre ce este vorba.

Este foarte importantă locaţia unde are loc discuţia, căci trebuie să fie într-un cadru liniştit, unde să fiţi numai voi doi şi să nu fiţi presaţi de timp. Deci, discuţia nu trebuie să aibă loc în lift sau în pauza de masă, pe fugă.

O greşeală, în momentul în care ceri o mărire de salariu, este invocarea nevoilor tale – în niciun caz nu te plânge de cheltuieli şi rate la bancă. Vorbeşti de munca ta, în fond, nu ceri de pomană! Aceasta este, culmea, cea mai frecventă greşeală făcută în negocierea unui salariu.

Vorbeşte-i despre rolul tău în firmă, scoate în evidenţă ce ştii să faci, experienţa ta şi fă-l să conştientizeze că l-ar costa mai mult să te înlocuiască.

angajari-blog-2

Totuşi, în niciun caz, dar în niciun caz, NU ameninţa că pleci la altă firmă. Dacă ai o altă ofertă, fă-l să afle asta înainte de a întâlnirea de negociere. Dar ţine cont de faptul că niciun patron inteligent nu investeşte într-un om pe care nu poate conta.

Vorbeşte-i despre perspectiva firmei şi despre rolul tău în creşterea ei. Lasă-l să-şi facă planuri cu tine şi arată-i ce ai mai vrea să faci!

Atenţie însă, creşterea salariului trebuie să ţină cont şi de specificul muncii! Dacă şeful simte că tu creşti profesional mai repede decât el şi că i-ai putea lua locul, mai bine pleci la altă firmă – evoluţia ta financiară este blocată. Dacă în domeniul tău există mulţi alţii care ţi-ar putea lua locul rapid, şansele de creştere a salariului sunt mici – în fond şi piaţa muncii funcţionează tot pe bază de cerere şi ofertă.

De aici şi necesitatea autoevaluării înainte de a lua decizia acestei negocieri.

Foarte important mai este de asemenea să ştii exact câţi bani vrei. Fiind totuşi o negociere, cere puţin mai mult decât vrei de fapt. Dar nu exagera! Patronului nu-i place să se târguiască, îi place doar să aibă impresia că el a avut ultimul cuvânt.

Potrivit unui studiu realizat de PricewaterhouseCoopers , anul acesta salariile din sectorul privat au crescut în medie cu 4,1 la sută. Cea mai mare majorare a fost în sectorul IT, de şapte procente, la polul opus fiind sectoarele bancar şi retail.

 

Comentarii prin facebook

25 răspunsuri la Cere şi (poate) ţi se va da. Mic ghid de mărire a salariului

  • Gigi
    August 9, 2016 la ora 10:57

    Cine iti poate negocia o crestere de salariu daca salariul este confidential si tu nu ai dat gir cuiva sa negocieze pt. tine si daca esti persoana autorizata iscir sa iti spuna ca in cazul unui control tu esti angajat al firmei si nu patesti nimic ca si cind ai conduce beat si omori pe cineva si tie nu iti ia carnetul si nici nu raspunzi ca raspunde firma ?????

    Răspunde
     
  • Crina Baciu
    Iunie 18, 2016 la ora 21:19

    Avand in vedere ca sursa acestui articol este business insider, evident ca o consider irelevanta. Piata romaneasca a muncii nu respecta nicio regula conventionala, totul se face ca la talcioc (cum altfel?). Cu siguranta piata muncii din Romania mai are cateva secole pana sa o ajunga din urma pe cea din Occident, din pacate. Cel mai mult ma deranjeaza ca numeroase companii de la noi pretind profesionalism, dar nu ofera in schimb nimic, nici macar salariu decent si nici relatii civilizate de munca. Si aici nu pot sa nu includ in capul liste agentia de turism New Concept Travel – American Express. Sigur ca este o companie privata, dar totul se bazeaza acolo pe simpatii personale si nu pe criterii profesionale!
    Exista spre exemplu o „sefa”, Cristina Ene, care conduce de facto absolut tot, ea taie si spanzura, umileste angajatii in cel mai abject mod posibil, si culmea, mai are si tupeul sa se pretinda a fi un model! In timp ce angajatii seriosi si muncitori nu sunt rasplatiti, ci tratati ca ultimele gunoaie, fara mariri salariale, fara ore suplimentare platite, persoane din anturajul Cristinei Ene primesc evaluari favorabile si mariri salariale pe masura. Este o rusine, un lucru nedemn de o firma care isi asociaza numele cu „American Express”

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 3, 2014 la ora 08:18

    Rolul Comisiei Europene este de a PROPUNE legislatia, de a CONDUCE bugetul si de a STABILI relatiile externe. Vreau sa punctez ca ;egislatia se propune (deci nici o autoritate unitara in domeniu), doar la bani se conduce centralizat (adica se impun interesele celor mari asupra celor mici) si ambele pe seama, celei de la urma – relatiile externe (Although there has been a large degree of integration between European Union member states, foreign relations is still a largely inter-governmental matter, with the 28 members controlling their own relations to a large degree), adica dintre membrele „uniunii”. Eu prin unuficare inteleg relatii externe intre UE si alte tari, din afara UE (ca sa fiu foarte clar). Este clar ca nu s-a dorit nici o unificare – nu pentru ca nu s-a putut, nici macar nu s-a incercat. Hotie la drumul mare, cel mare pe cel mic – in rest gargara.
    Si in Canada, tara care a reusit cel mai bine sa administreze fenomenul social al migratiei (exploatind la maximum aceasta resursa), astazi rabufnesc „nationalismele” (probabil ca numai cei nascuti acolo se considera in drept sa ramiie, de suportul exceptional adus economiei de catre emigratie se uita sau nici macar nu se stie): „GO HOME!” se scrie pe ferestre si pe usi (pina una alta este vorba de magazine), iar guvernul trimite bugetari sa spele vopseaua, spunind timid in presa: „YOU ARE HOME”.
    Daca in Canada se intimpla asa ceva, realizez ce este in Europa, cind vad ce vad. Poate se va gasi careva sa spuna „lasa, ca-i vorba de musulmani”. Nu-i adevarat! De cind am venit simt asta si o simt continuu – nici o lege nu poate sterge sentimentele mocnite. O sa vina o vreme cind cu totii ne vom intoarce, fiecare, in tara lui si vom veni cu experientele noastre – va fi un soc pentru cei care mai cred baliverne despre ce-i afara.

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 3, 2014 la ora 07:37

    „Eu le-am spus copiilor mei ca as vrea ca ei sa plece acolo unde considera ca se pot implini mai bine … Alegerea lor a fost sa ramana in Romania” – de doua ori, foarte bine. Si mie mi s-a spus sa plec, din alte motive. A fost mai bine si totusi si acuma imi pare rau.
    Despre „Europa unita”, situatia nu s-a imbunatatit, din contra – se apropie pe zi ce trece de conditia fireasca: fiecare popot cu tarisoara lui. Cind José Manuel Durão Barroso, President of the European Commission a spus „Auf wiedersehen, goodbye, au revoir, adeus”, a stiut ca a scapat de un euroscepticism care a crescut mereu, de la inceput si culminind astazi cu proteste majore, in patru tari principale (Franta, Spania, Italia si Anglia), privind discriminarea (migratia/nationalismul) si brutalitati politenesti pentru „pastrarea ordinii”, totul pe fondul insuccesului economic si social al acestei tentative. Este foarte popular, chiar si la Bruxelles, („Noua Comisie Europeană (CE) a fost aprobată de Parlamentul European, dar nu înainte ca noul preşedinte al executivului european Jean-Claude Juncker să condamne austeritatea „excesivă“ şi să promită că va prezenta până la sfârşitul anului un plan concret de investiţii de 300 de miliarde de euro pentru stimularea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă”) ca „ultima sansa” sa fie … ultima. „The European Union (EU) unemployment rate was 10.1% in September 2014”, dar „In September 2014, the lowest rates were observed in Germany (7.6%), Austria (9.1%) and the Netherlands (9.8%), and the highest in Spain (53.7%), Greece (50.7% in July 2014), Italy (42.9%) and Croatia (41.8% in the third quarter 2014)” si „In September 2014, the youth unemployment rate5 was 21.6% in the EU and 23.3% in the euro area”.

    Răspunde
     
  • un turist
    Noiembrie 2, 2014 la ora 10:37

    De a cere o marire de salariu la ora actuala reprezinta un risc enorm si trebuie gindita foarte amanutit.In Germania cu toate ca este de lucru destul o cerere de marira a salariului reprezinta un curaj fff mare.In general aceasta cerere este refuzata din diferite motive.Trebuie sa fi enorm de bun si indispensabil sa ai curajul aceste. Anual se fac mariri de salariu pe diferite branche care sint de 1-2% pe durata de un an.Mai nou vei primi un premiu echivalent cu o marire de salariu dar la anul esti pe acelas loc si nu ai cistigat nimic. Cum cifra de someri este frezata peste tot de fiecare data se gaseste un inlocuitor pentru tine si cu asta esti santajat si tinut in cusca ta.Sindicatele mari lupta pentru marire de salariu si cu o marire de ex.5% se fac cuntracte mai indelungate de un an si tot acolo esti.Ca persoana singulara acel ***poate****este ca acul in carul de fin de a obtine ceva.Plus interprinderile mijlocii vorbesc de mai mult de 300 angajati se aranjeaza intre ele ca tu simplu angajat sa nu prea ai ocazia de a cistiga altundeva mai mult.Deci dupa mine o cerere de marire de salariu reprezinta un risc fff mare de a ajunge in ochii angajatorului ca ex. negativ care urmareste numai situatia financiara si nu si bunul mers al firmei!!!!!!!!!!

    Răspunde
     
  • Constantin
    Noiembrie 2, 2014 la ora 08:08

    Articolul este inspirat dintr-un studiu facut in mod discutabil de catre cineva care a dispus de fondurile necesare. Imi aminteste de activitatile/actiunile si publicatiile aproape idioate ale AJOFM care toaca bani europeni. Dincolo de asta, ceea ce spune dl Moise mi se pare corect. Materialul este scris pentru situatia din Romania’ chiar daca blogul este frecventat si de persoane aflate in strainatate, unde situatia privind relatiile de munca difera considerabil. In patria noastra actionariatul se confunda cu managementul, iar directorul-patron trebuie sa stie si cata hartie igienica se cumpara/foloseste, ce sa mai vorbim despre salarii! Directorul HR nu face altceva decat sa tina legatura formal cu ITM. Contractele, de cand sindicatele practic au disparut, iar CM a devenit atat de permisiv cu angajatorii incat poate fi considerat abuziv, contin prevedri generale precum dreptul angajatului de a munci in ce conditii doreste patronul. Iar criza economica a facut ca aceste conditii sa fie tot mai dificile, incalcandu-se adesea legislatia si asa permisiva. Ghidul este NU pentru cum sa obtii marirea de salariu, ci pentru cum sa o ceri, pentru ca este momentul in care nivelul veniturilor in patria nostra sa creasca, justificarile economice fiind prezentate chiar in spatiul acestui blog. El are in vedere conditiile din Romania, cu o piata a fortei de munca inca rudimentara, cu angajati si angajatori lipsiti de cunostinte in domeniul relatiilor de munca si unde deciziile se iau emotional si mai putin rational, iar legea poate fi abuzata.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Noiembrie 2, 2014 la ora 07:35

    „N-as vrea ca peste cativa ani…” _ Dincolo de patriotismul local morometian ideea se aseamana cu „nu vreau ca fii mei sa plece din localitatea (oras, sat etc.) in care s-au nascut, ori sa se casatoreasca in afara comunitatii etc. ” . Astazi traim intr-un sat global, tara noastra face parte din Europa unita. Eu le-am spus copiilor mei ca as vrea ca ei sa plece acolo unde considera ca se pot implini mai bine, altfel as fi simtit ca sunt egoist si mi-as fi dorit mai mult bine pentru mine decat pentru copiii mei. Alegerea lor a fost sa ramana in Romania.

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 2, 2014 la ora 01:13

    Cere si ti se va da sau bate si ti se va deschide – peste tot este o chestie cu „poate” si depinde de societate si sistem.
    Dupa accidentul la initierea lansarii navetei spatiale (al firmei private Boeing), spuneam (29 oct.) ca este greu de crezut sa nu fi fost nici un ranit. Astazi se anunta ca a murit un pilot. Nici asta nu cred – un mort si nici un ranit (o zgirietura, un nas turtit, un par ars, ceva mai mult). Nimic despre componenta personalului/echipajului – este vorba de o echipa internationala ce pleaca la schimb. Destinatia , statia X.
    Intr-o tara ca America, unde „totul” este liber si „nimic” nu se ascunde. Uite, astazi a fost eliberat din Mexic un traficant de arme (un rezervist marines) cu comentarii de genul: ” let’s focus on positive, it’s an american hero, have greate parents..” Avind in vedere stilul american, as putea banui ca ducea niste pusti pentru vre-un sniper, sa netezeasca controlul american asupra Mexicului.
    Dar, ca un facut, media pomeneste (fara nici o legatura) ca se organizeaza calatorii turistice sau de agrement in spatiu (1.5 M dolari/bilet si au fost vindute de4ja 700 bilete). Probabil ca rusii n-au fost deacord cu asa ceva si asta ar explica, oarescum, privatizarea. Acuma asemenea accidente sunt de rau argur pentru business si nici bogatii (se estimeaza, mai recent, ca exista in lume 85 de bogati care cistiga 1/2 M/minut) nu par a fi incintati sa se afle ca fiul a pierit intr-un accident intr-un viaj spatial (un accident de masina pare mai popular) – nu mai au pe ce arunca banii, iahturi si vile pe insule private au deja. In orice caz, „let’s focus on positive”: testarea comportamentului uman in conditiile spatiului, la modul mai generalizat, este totusi, o tematica serioasa.

    Răspunde
     
  • saba
    Noiembrie 1, 2014 la ora 23:00

    „Cel mai frecvent motiv pentru care angajaţii nu primesc o mărire de salariu este acela că nu cer una, potrivit Business Insider” – gresit, este pentru ca nu stiu cum sa o ceara.
    „patronul poate crede că acesta este mulţumit de felul în care este remunerat” – gresit, majorarea se face periodic si este mentionata in contractul de angajare (cuantumul se negociaza cu supervisorul/managerul care cunoaste activitatea angajatului)
    „există riscul ca o cerere de acest fel să te ridice în top pe o eventuală listă de disponibilizări. Aşa că trebuie să îţi alegi cu atenţie momentul” – domnu Guran, nu stiu cum va descurcati cu angajatii dvs care se pare ca n-au contract. Fara sa ceara, singurul risc este sa primeasca in fiecare an (in urma interviului de evaluare) majorarea in marja contractata (de la minim la maxim) sau sa fie pusi pe liber fara interviu. Riscul (de care probabil ca vorbiti) apare daca angajatul se considera indreptatit de o majorare peste ce a semnat la angajare. In acest caz patronul ar putea fi interesat sa-l pastreze sau angajatul paraseste cu experienta cistigata.
    „în general, patronul ştie cam până la ce performanţă poate ajunge acesta, într-un număr de ani” – in primele 3 luni (plata orara) sau 6 luni (salariu lunar) nu performezi conform cerintelor esti liber, nu mai apuci anul. Alti angajati intr-un an avanseaza 2-3 pozitii. Ce poate sti patronul dinainte?
    „Specialiştii în recrutare au făcut..” si continua sa .. faca. Domnu Guran, din tot ce urmeaza, singurul lucru real este ca angajatul sa stie cit valoreaza pe piata, adica acolo de unde patronul isi va cauta, eventual, un inlocuitor pentru.

    Răspunde
     
  • Kor
    Noiembrie 1, 2014 la ora 20:26

    Depinde mult de firma. Si de patron. Acolo unde lucrez eu, patronul are anual intalniri tete-a-tete cu fiecare angajat, intimpul carora se discuta majorarile de salarii. E o chestiune organizata din timp, in care ti se poate propune o majorare, sau nu. In orice caz, ti se aduce la cunostiinta intentia de a-ti negocia salariul, daca ai argumente pro. In general, majorarea acopera inflatia. Daca vrei mai mult, poti cere, dar trebuie sa ai argumente solide. Asadar articolul e corect. Daca vrei, poti.

    Răspunde
     
  • Mediere penal
    Noiembrie 1, 2014 la ora 18:53

    Cred ca sfaturile sunt putin inaintea vremurilor noastre ! Cred ca inca se resimte suficient de tare criza pentru a pune in aplicare o negociere eficienta !

    Răspunde
     
  • adrian
    Noiembrie 1, 2014 la ora 15:21

    imi exprim parerea dpdv al angajatorului:in firmele mici iti cunosti patronul in cele mari se prea poate sa nu stii cine este si prin urmare nu prea ai cum sa urmezi pasii(demagogici) din articol…in general angajatii se pot clasifica in 4 categorii: a)buni b)utili c)de umplutura si d)de perspectiva…din acest punct de vedere singurii angajati care pot initia negocieri
    sunt cei din categoria d)…de restul are grija patronul :)…problema principala e ca ff putini angajti isi cunosc importanta in firma iar de cele mai multe ori se supraevalueaza!…evident subiectul e mult mai amplu si complex si cred ca nu se pot emite „retete ale succesului”
    concluzia mea la articol:superficial si demagogic…un sfat dle guran incearca sa tratezi doar subiectele pe care crezi(mare atentie aici) ca le stii ,altfel pe zi ce trece te apropii de perfectiunea demagogiei!

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 2, 2014 la ora 00:40

      „evident subiectul e mult mai amplu si complex” si totusi foarte simplu: pe o piata libera mergi dupa ureche, adica profitul 1/4 din an la firme mici sau profitul anual la firme mari. Functie de asta si variatiile de personal. Cit de bine iti cunosti patronul (?, te cunoaste el prin ierarhia lui si este deajuns), clasificari de angajati sau importanta in firma (?, neh) nu conteaza.

      Răspunde
       
  • un angajat
    Noiembrie 1, 2014 la ora 13:36

    Trebuie sa fim de acord cu articolul. Tocmai m-am intors din Cehia unde preturile sunt aprox la fel ca la noi, dar salariile cel putin duble.
    Iar cea mai buna marire intr-o firma o obții cand ai oferta din alta parte si le zici ca pleci. Abia atunci te evalueaza firma cel mai corect și iți ofera o marire consistenta (daca chiar meriti).

    Răspunde
     
    1. cezar
      Noiembrie 1, 2014 la ora 19:43

      In Praga puterea de cumparare e cam cu 80% mai mare ca in Bucuresti.

      Răspunde
       
      1. saba
        Noiembrie 2, 2014 la ora 00:22

        De ce destest comparatiile? Nu numai ca nu reflecta raportul de forte real, dar mai si descurajeaza. Sigur ca puterea de cumparare este legata de nivelul de trai. Sigur ca la un venit national brut egal, cehii (mai putin numerosi) vor avea pe cap de locuitor mai mult.
        Aspectul poate fi pus in discutie sub forma: cine-i mai aproape de torta, dar as forta, fara sa exagerez – nici o tara bogata nu vrea sa aiba ca vecina o tara prea saraca. Este ca si cu locuinta – in ce cartier, intre ce vecini imi aleg sa locuiesc.
        Nu cred ca efortul romanilor este mai mic decit cel al cehilor, rezultatele sunt diferite. Si asta pentru ca ei sunt sprijiniti mai mult sau furati mai putin. Sa mai spun si ca romanii sunt mai putin .. germanici decit cehii? Traditia, de multe ori reflecta vecinatatea. Nu poti neglija si nici sa te rusinezi de asta. Trebuie doar sa tii minte.

        Răspunde
         
  • marius
    Noiembrie 1, 2014 la ora 12:38

    E valabil pt firme mari , dar pt confecti , buticari ,etc unde salarile sant stas si antice ….

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 1, 2014 la ora 23:31

      Daca va referiti la salarii standardizate pe ramura industriala/economica, aveti dreptate – in comert (servicii direct cu clientul) in afara de salariu intervin si participarile legate de cointeresarea in vinzare – profesia asta nu-i pentru oricine, dar daca ti se potriveste esti facut… Va spun ca si eu am vindut, vreo 2 luni, fara odihna (ca bezmeticul), incepuse sa-mi fie rusine de mine si mila de cei pe care ii … fericeam. Rar sa mai prinzi asa banet. M-am lasat, cu parere de rau, dar nu sunt eu acela.

      Răspunde
       
  • TiberiuC
    Noiembrie 1, 2014 la ora 08:56

    La mine a functionat cererea de crestere anul acesta, am obtinut 20% net (da bonuri de masa + restul cash), ceea ce nu e putin ^^.Si asta, dupa 3 ani vechime in aceasta companie romaneasca. Intr-adevar Cris, de cele mai multe ori angajatului roman inca, si zic inca, nu se aplica aceste reguli.
    Ce am invatat dupa aproximativ 13 ani in „campul muncii”, este ca negocierea initiala a salariului este extrem de importanta… Greu, dar foarte greu vei obtine mariri de salariu dupa. Iar chestia cu sa fi performant si salariul va creste de la sine este si mai rara decat acceptarea de catre angajator a unei mariri la cerere.
    Asa ca, invatati-va sa va vindeti la inceput, evident daca aveti cu ce, si dupa aceea om vedea 😛 😛 😛

    Răspunde
     
    1. saba
      Noiembrie 1, 2014 la ora 23:16

      Mai intii, felicitari pentru cei 20%. Din chestia cu bonurile de masa, inteleg ca sunteti platit cu ora, altfel ar fi trebuit sa fie o avansare administrativa pe salariu. Bonuri, cadouri de sarbatori, echipament de protectie, bilete la meci, mese festive si alte aiureli, patronul le deconteaza 100% din taxe – nu da nimic din buzunar, este darnic pe taxele contribuabilor. Nici macar nu figureaza la pensie (sa nu spun in cazul calculului ajutorului de somaj).
      In rest, sunteti pe fix: la inceput te vinzi sau te lasi cumparat – cu asta mergi mai departe si la alte angajari!!!!!!!

      Răspunde
       
  • Cris
    Noiembrie 1, 2014 la ora 08:23

    Domnule Guran, din respect pentru dvs. sper ca nu sunteti la originea acestui articol de doi bani si ca acesta a fost scris, probabil, de un corporatist tampit de HR, dornic sa disemineze public teoriile care ii trec prin cap, atunci cand nu deschide gura.

    Situatia pietei muncii si a statutului de salariat in Romania e mult mai complexa si mai specifica ca sa functioneze ceva din ce scrie mai sus.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase