Cum mi-am petrecut jumătatea (plină a) vieții…

Publicat la data de de Moise

10347174_750714288302954_5061185202809858250_n
de Moise Guran

Adept ferm al planificării, mi-am propus, cândva, să trăiesc 80 de ani… Nu știu dacă sunt mulți sau puțini, dar de atâta am nevoie pentru ce cred eu că am de făcut în această viață. Nici Germania nu cred că și-a propus să bată Brazilia cu 7-1, cred doar că și-a propus să o bată, să se califice, să joace finala și, eventual, să devină Campioană Mondială.

Fiecare dintre noi are propriul campionat, unul în care, deseori, avem impresia că luptăm contra Braziliei, dar, de fapt, suntem într-o permanentă concurență cu noi înșine. Eu, cel de azi, trebuie să fiu mai bun decât eu, cel de ieri, pentru simplul motiv că, altfel, s-ar putea să am regretul unei zile pierdute, al unui meci nul, în cel mai bun caz, al unei retrogradări, în cel mai rău caz.

Noi, cei care lucrăm la știri, urâm probabil cel mai mult în viață – o să râdeți – să devenim știrea… Mie mi s-a întâmplat o singură dată, demult, pe când reporter fiind, m-au alergat cu răngile niste gealați. Colegii s-au simțit datori să dea o știre și m-am simțit cel mai nefericit om de pe pământ. Tentația naturală de a te plânge, de a te victimiza, nu există și nu funcționează în cazul jurnaliștilor. Ei spun, ei cred, ei relatează…. bla, bla, bla… Probabil sunt influențat prea mult de cartea pe care o citesc acum și de apusul stoicilor din timpul Împăratului Iulian…

Oricum… ceea ce contează este că nu urăsc nimic mai mult decât propria-mi zi de naștere… De fapt, n-o urăsc, e o zi ca oricare alta, dar nici nu-mi place să fiu în centrul atenției, să-mi ureze oamenii lucruri… cumva mă simt la fel ca atunci când am fost știrea, biata victimă a unui atac cu răngi asupra unor jurnaliști care relatau de la fața locului… Exagerez, desigur.

Îmi planific cu grijă evadările. Anul trecut mi-am schimbat data nașterii pe facebook și, pentru că nu m-au sunat decât apropiații, m-am simțit evadat. Anul ăsta, mi-am propus să mă ascund la căpătul pământului. Care desigur, poate fi oriunde, atâta timp cât pământul e rotund, dar mi-ar fi fost jenă să-mi închid telefonul pur și simplu, așa că trebuia să mă oblige un regulament să fac asta. Și așa am găsit regulamentul Aviației Civile.

Dacă te urci într-un avion (să zicem TAP) care pleacă la cinci dimineața, ora României, de la București și stai cinci ore cu telefonul închis până la Lisabona, nu-ți poate reproșa nimeni nimic. Apoi mai ai un autobuz, două trenuri și un taxi, până în Lagos, probabil cel mai ieftin paradis de la cel mai apropiat căpăt al lumii…(vechi, de fapt, capătul Europei). 800 de euro – biletele de avion dus-întors pentru trei persoane, 700 de euro – cazarea pentru șase nopți, 70 de euro – trenuri/autobuze, 1 euro – o bere, 1 euro – O istorie a Bizanțului (ebook, evident), iar restul e plăcerea izolării, apoi plăcerea ieșirii din izolare pentru a cunoaște oameni noi, echipa de fotbal a Germaniei, o piscină comunitară într-un complex de apartamente cățărat hăt-sus pe o faleză de pe malul mării și dislexia evidentă cu care scriu acest text, ca efect probabil al relaxarii.

Urmăresc un pescăruș nătâng care aterizează pe acoperișul clădirii vecine. Se uită la mine și croncăne derutat… nu sunt de-al casei, abia am venit, dar am de gând să fac baie în piscină la șapte dimineața, să dorm, apoi, încă două ore istovit, să citesc și să cucăi între pasaje, dezamăgit deja de puținele informații noi din Istoria pe care mi-am ales-o pentru această vacanță, să-mi fac singur cafeaua cu mult, mult, lapte (avantajul apartamentelor, față de hoteluri, e că ai și bucătărie), iar apoi să rătăcesc cu fi-miu și cu nevastă-mea prin orașelul ăsta neverosimil de curat, neverosimil de liniștit, în care totul pare a fi, de fapt, neverosimil, suprarealist, încetinit… habar-n-am…

Aseară eram cu ai mei într-un mercado să ne luam și noi apă, cafea, zahăr, d-astea… la un moment dat, unu-zero pentru Germania… ieșim să căutam un restaurant, că începu meciul și noi… găsim o bombă… nu ne oprim aici, dar văd fața speriată a unei doamne de vro’ 60 de ani privind un televizor pe care nemții dădeau al doilea gol… Mă uit și eu… pe ecran scrie tot unu-zero… draci!… mă dau mai aproape, că nu văd bine fără ochelari… scrie patru, nu unu! Patru-zero, în cinci minute, cât am făcut din mercado până în bomba asta… schimb bomba, poate mă trezesc… mă întâmpină un portughez cu mustăți de ungur și mă întreabă dacă nu vreau gulaș… cinci-zero – ei, pe dracu! e clar că visez… ce să caute un ungur cu gulașul lui în Portugalia și cum să ia Brazilia, acasă, cinci goluri în 30 de minute?… Nu e ungur, dar nevastă-sa e lituaniancă… ne-o prezintă… nu se supără că nu vrem gulaș, dar vrem fripturi portugheze, cum să nu… și vin? Și vin, dar mai întâi o bere, că mor de sete, până face doamna fripturile…

Da’ voi portughezii țineți cu brazilienii, nu? Pai da, zice mustăciosu’, dar parcă ne și bucurăm că nemții îi bat pe ei mai rău decât ne-au bătut pe noi (4-0 în Grupe)… Paradoxul este că am văzut câteva balcoane la care steagul Braziliei era arborat lângă cel al Portugaliei, dar stațiunea e plină de nemți care se bucură liniștit, ori pentru că sunt familiști, ori pentru că sunt și ei conștienți că portughezii țin cu brazilienii.

Am scris acest post ca să vă mulțumesc vouă, celor care v-ați gândit la mine, în timp ce eu mă ascundeam. M-am simțit obligat și de aia a ieșit așa incoerent… uite, primul semn de bătrânețe, să faci chestii pentru că te simți obligat…

Moise SuperBook

Tot încerc să mă gândesc că am trecut de jumătatea vieții (planificate), că ar trebui să îmi treacă ceva esențial, fundamental, marcant prin cap… și, când colo, mie îmi fuge gândul tot la berea aia pe care scrie (ironie a subconstientului oniric?) SuperBock… pe bune? Manipulare ieftină…

Asta e criza bărbatului de 40 de ani? Zâmbesc și îi spun și neveste-mii că, de fapt, celebra criză se referă la bere, nu la altceva… Râde de mine și-mi zice că, în cazul ăsta, eu am intrat demult în criza asta…

Hai, că mai am cinci zile și mă trezesc... în fond, e doar prima zi din restul vieții… fie ea ajunsă și la jumătate.

Comentarii prin facebook

65 răspunsuri la Cum mi-am petrecut jumătatea (plină a) vieții…

  • Daniel Necula
    August 15, 2014 la ora 22:34

    …te iubim asa cum esti, …ascuns, sincer, si cu o gindire,…aproape totdeauna NON-HORMONALA, adica, cind apreciezi ceva nu o faci cu sentiment ci cu logica si argument.
    LA MULTI ANI !!! frumosi si buni…

    Răspunde
     
  • Anita
    Iulie 28, 2014 la ora 23:04

    La multi ani Moise Guran si vacanta placuta !La 40 de ani te incearca desigur strangerea de inima ca ai intrat in ” partea a doua a vietii”, despre care nu stii cat d elunga va fi. Gandeste-te insa ca sunt categorii de persoane mult mai dezavantajate: . Iata aici un exemplu http://nazone.ro/2014/07/30-de-ani-de-casatorie.html

    Răspunde
     
  • ianus
    Iulie 16, 2014 la ora 19:43

    Am recitit de curand cateva lucrari de Ioan Budai Deleanu si nu am gasit cuvantul ‘RROM’ ci numai celalalt….stiti voi care.Va fi acuzat de rasism ?? Daca e vreun specialist sa ne ilumineze….

    Răspunde
     
  • unul
    Iulie 16, 2014 la ora 16:57

    Salut Moise

    Si eu tot 40 acum 2-3 saptamani, si eu tot pe acolo am fugit – nu am ajuns pana in Lagos, ne-am oprit in Portimao pe Plaia da Rocha.

    Ce nu ai spus: SuperBock e o bere excelenta. Noroc si La multi ani!

    Răspunde
     
  • Elderberry
    Iulie 16, 2014 la ora 12:08

    Moiseeee, unde esti? Abia astept sa iti aud parerile despre recentele evenimente/accidente in care au fost implicati dl. Ponta si doamna Petrescu…

    Răspunde
     
  • Falco
    Iulie 15, 2014 la ora 23:57

    Unde esti Moise, e incredibil cum se prezinta un ministru de finate la sustinerea unei legi pe care vrea sa o promulge presedintele.

    https://www.youtube.com/watch?v=UnrKk43PBgI

    Toti vrem reducerea CAS doar ca astia habar nu au din ce sa umple gaura is istare sa mareasca cota unica la 25% pt a o acoperi si apoi o sa se laude ca ei au redus CAS cu 5% .

    Voinea a luat o tapa de -11 miliarde la supraaccizarea benzinei, cred ca pina in toamna inca 2-3 masuri la fel de bune si suntem pe chituci.

    Răspunde
     
  • Horia
    Iulie 15, 2014 la ora 13:37

    La multi ani Moise 🙂 Sper sa continui ceea ce faci in acelasi mod. Iti doresc numai bine si sper sa ai in continuare aceeasi energie si motivatie.

    Răspunde
     
  • Cris
    Iulie 15, 2014 la ora 13:32

    Concediul placut, dle. Guran. Va asteptam inapoi cu forte proaspete si cu munitie suficienta pentru groparii Romaniei.

    Răspunde
     
  • AndreiM
    Iulie 15, 2014 la ora 10:43

    D-le tree4me, se pare ca Moise se joaca iar cu comentariile si dispar subit. Din ultimul (care are legatura cu discutia noastra) am retinut ceva de plictiseala, ipocrizie si vinovatie. O sa incerc sa aduc ceva lamuriri suplimentare. In locul expresiei “dela toti dupa putinta tutror dupa nevoi” prefer “egalitate in sanse”. Dar nu inseamna ca toti suntem egali. Ce am avea nevoie pentru indeplinirea acestei dorinte? Cred ca acelasi mediu de dezvoltare. Asta ar insemna ca generatiile viitoare sa se dezvolte intr-un mediu controlat, unde sa se faca evaluari periodice si fiecare sa isi gaseasca locul in functie de aptitudini. Este pregatita vreo societate de asa ceva? Eu cred ca nu . Au incercat spartanii si au ramas in istorie.
    Si acum cateva considerente personale. Nu cred in argumente de genul bine si rau, cred ca suntem pe aici pentru a trai niste lectii de viata. Aceste lectii sunt insusite prin experiente de viata. Inclusiv viata si moartea sunt parte a acestor experimente. Aceste experimente sunt validate prin existenta unor procese de constiinta. Nu cred eficacitatea regulilor exterioare impuse (sunt facute pentru ceilalti, cei care le fac nu le respecta), singurele reguli dupa care ma ghidez sunt generate de catre propria constiinta. Se spune ca destinul iti deschide cai atunci cand esti pregatit pentru a accepta o noua experienta. Am inceput sa scriu pe acest blog (este singurul si nu din lipsa de timp care este un motiv important) pentru ca asa am simtit. Am dorit sa aflu alte pareri, poate sa imi validez opiniile. Si am obtinut mult mai mult, discutam despre alte reguli sociale, o societate cat mai buna. Din acest punct de vedere d-vstra puteti pune o bifa pe un todo. Cred in democratia participativa si in puterea de reglare a propriei constiinte. Iar sentimente precum vinovatia sau ipocrizia sunt semnale ale constiintei ca ceva nu este in regula. Iar fiecare isi traieste propriile experiente unde il indruma pasii. Cu responsabilitate. Din aceste motive sper ca Moise sa dea dovada de intelepciune in moderarea comentariior

    Răspunde
     
    1. Stelian
      Iulie 15, 2014 la ora 12:04

      Pana sa ma intalnesc cu Dumnezeu gandeam cam la fel. Aveam o singura intrebare fara raspuns. Pentru ce? Pentru ce avem toate aceste exeriente? Care este finalitatea lor? Mi se parea o viata fara sens, ca dupa toate aceste experiente pe care un om le are pana la 80 de ani sa zicem, tot ce am acumulat sa dispara odata cu noi. Stiu putemscrie carti. Dar niciodata o carte, sau o mie de carti, nu va tine locul unui om care a acumulat si a invatat din experientele vietii atat de multe. E ca si cum m-as stradui sa fac un calculator din ce in ce mai performant si cu mai multa informatie stocata si atunci cand reusesc ce mi-am propus, sa-l distrug iremediabil. Nu gaseam nici un sens acestei vieti.

      Răspunde
       
      1. un turist
        Iulie 16, 2014 la ora 01:07

        Stelian:::Intilnirea d-voastra cu D-zeu este pusa sub umbra multor semne de intrebare. Mai degraba va intilniti cu Diavolul in lumea aceasta si asta la fiecare colt de strada. In ccea ce priveste acapararea de cunostiinte a unui om sint deacord cu d-voastra fiind din cauza virstei sau a experientei dobindita pe parcursul a ex. 80 ani. Dar nu putem sa ne gindim sa traim o vesnicie ca nu mai avem loc si ne mincam ca canibalii unul pe altul.Sintem si noi toti indiferent cit traim numai o parte a acestui pamint cu menirea sa ducem mai departe tot ce stim invatind pe cei care ramin in urma.La ora actuala daca ai ajuns la pensie esti o greutate pentru stat si daca devi bolnav au si cei apropiati de suferit.Deci totul este bine rinduit ca la o anumita virsta sa spunem ADIO acestei lumi unul mai repede altul mai tirziu. Omul este construit sau pus intr-un sistem unde nu este niciodata multumit cu ce are. Intr-un fel ne putem socoti animale fara scrupule–Vezi politicienii care ne conduc–.Pina la urma cel de sus stie ce face.

        Răspunde
         
        1. Stelian
          Iulie 16, 2014 la ora 12:07

          Da sigur. Toate lucrurile pot fi puse sub multe semne de intrebare. Chiar si ce vedem de multe ori punem sub semnul intrebarii. Dar totusi pot observa care este cel putin curios. Daca as fi spus „imi iubesc nevasta”, n-ati fi facut aceeasi remarca. Si totusi ambele mele afirmatii sunt despre mine si despre ce simt eu. Imi iubesc sotia pentru ca m-am intalnit cu ea, pentru ca ii aud glasul, pentru ca imi place ce spune. Asa Îl iubesc si pe Dumnezeu. Pentru ca m-a convins de existenta Lui, pentru ca stiu si imi place ce spune. Deci numai altii au nevoie de dovezi, pentru mine lucririle sunt clare. Dar nu inteleg de ce altii au nevoie de dovezi ca m-am intalnit cu Dumnezeu, sau ca-mi iubesc sotia, cand relatia noastra tine numai de noi… 🙂

          Răspunde
           
          1. AndreiM
            Iulie 16, 2014 la ora 12:44

            De aceea eu evit sa dau un nume, mai ales ca sub „umbrela” lui s-au intamplat si se intampla multe lucruri neplacute. Dar intr-adevar tine de experienta si experimentarea intima si personala si eu il numesc pur si simplu constiinta. Nu are nimic de-a face cu exaltarea.

             
        2. Stelian
          Iulie 16, 2014 la ora 13:24

          Nu m-am gandit niciodata ca ar trebui sa traim vesnic pe aceasta planeta. Nedumerirea mea era de ce sa acumulam atata informatie si emotiu. Mi se pareau fara rost, pana cand Dumnezeu m-a lamurit pentru ce le acumulam. Pot spune ca El ne-a trimis la „scoala”. Planeta este ca un mare internat, iar scoala este viata, la sfarsitul careia suntem declarati admisi sau respinsi. Atunci suntem doar declarati admisi sau respinsi, dar putem sti cu siguranta din timpul vietii care va fi rezultatul. 🙂

          Răspunde
           
        3. Kristina
          Iulie 16, 2014 la ora 22:23

          si totusi mai sunt oameni norocosi,
          oameni multumiti cu ce au,
          oameni care nasc copii din dragoste,
          oameni foarte fericiti.
          care stiu sa se bucure de viata.

          citesc commenturi aprox.15_20 min.zilnic
          si pe alte bloguri,uneori ma intristez cand vad atata brutalitate in exprimare,atata frustrare.
          simplitatea e cheia,trebuie doar sa vrem bucuria aceea marunta,fireasca.

          Răspunde
           
  • un turist
    Iulie 14, 2014 la ora 10:43

    Tocmai am venit din vacanta unde am implinit 60 deci COPILE Moise numai bine si vacanta placuta. Relaxeaza-te si cu noi idei iarasi pe teren. Multa liniste cu toata familia.

    Răspunde
     
  • sinocicu senorica
    Iulie 11, 2014 la ora 13:08

    La mulți și împliniți ani, d-le Moise Guran!

    Răspunde
     
  • sinocicu
    Iulie 11, 2014 la ora 13:07

    La mulți și împliniți ani, domnule Moise!

    Răspunde
     
  • Nineta
    Iulie 11, 2014 la ora 09:09

    Cineva spunea ca viața începe ca 40 de ani – pana atunci faci cercetare !!! Deci bine ai venit printre noi domnule Moise !

    Răspunde
     
  • ovidiu
    Iulie 10, 2014 la ora 23:03

    La multi ani!
    Keep walking!

    Răspunde
     
  • George
    Iulie 10, 2014 la ora 16:30

    Tocmai cand aveam nevoie de Moise sa-i explice lui Basescu ca scaderea CAS nu e o masura „de stanga”, Moise e plecat…
    Tov Presedinte, este o masura de dreapta !!!
    Razboiul pornit de Basescu zilele astea contra scaderii CAS ar trebui sa i se dea un raspuns pe masura. Scaderea taxarii muncii este o masura absolut necesara daca vrem sa dezvoltam si noi capitalismul pe aici. Masura de stanga ??? WTF ????
    Masura electorala ? Poate, dar fiind absolut necesara ea trebuie aplicata.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Iulie 13, 2014 la ora 19:26

      Nu este vorba despre utilitatea masurii de scadere a taxarii muncii, ci este vorba despre inoportunitatea cresterii impozitelor pe proprietate pentru a compensa reducerea implicita a veniturilor la Buget.

      Răspunde
       
    2. tree4me
      Iulie 13, 2014 la ora 21:40

      Colorat. Foarte colorat.
      Dar indiferent de orientare sau scop, este ceva care scapa: importanta, necesitatea unei actiuni fiscale. Pentru cine, pentru ce, iarasi, nu-i de colea. Si abia la urma, cum, care sa tina cont de tot ce este spus pina aici.
      Forta de munca are costuri, care descurajeaza sau incurajeaza, pe unii sau pe altii, functie de cuantumul ei. Cind corbim de deductii din costul fortei de munca, ne referim la impozit pe venit, TVA, CAS (pensie, sanatate, somaj). Se sugereaza o ecuatie:
      venituri = materii prime + servicii prestate de terti + salarii + profit
      valabila pentru „Orice firma care produce bunuri sau servicii” si pentru a evita confuziile, hai sa inlocuim „servicii prestate de terti” cu „cheltuieli”. Numai in interesul temei, vom renunta la costul pretului, si deci relatia simplificata probabil ca va arata cam asa:
      bunuri si/sau servicii = materii prime + cheltuieli + salarii + profit
      Pentru a pastra semnificatia de egalitate, cind aplicam o schimbare, sa o facem asupra fiecarui component. De exemplu, daca pentru a ajunge la salariul net trebuie sa scadem, in total, cam 25%, hai sa scriem:
      [(bunuri si/sau servicii) – (materii prime + cheltuieli)]* 25% = (salarii + profit) * 25%
      Intr-o parte (evit sa spun „stinga”), avem ce intereseaza pe producator (patron), iar in cealalta parte (evit sa spun „dreapta”), avem ce intereseaza pe stat (bugetul). Angajatul? o forta de munca nesemnificativa.
      Si acuma am sa enumer citeva intrebari, fara pretentia de a epuiza, dar semnificativ pentru tema in discutie:
      > Reducerea taxei inseamna cresterea salariului?
      > Buget mai scazut inseamna putere de cumparare (acoperirea necesarului vietii) mai mare a salariului?
      > Datoria de stat (publica) mai mare inseamna nivel de trai mai ridicat?
      > Cind economia face mai bine, cind impozitul este mai mic sau cind salariul net este mai mare?
      Mentionez ca opinia mea este ca bugetul trebuie sa fie suficient ca sa nu se indatoreze si ca salariul net trebuie sa fie suficient ca sa nu te indatorezi pentru tot ce ai nevoie. Si bugetul si salariul net, impreuna trebuie sa fie capabile sa sprijine economia: bugetul >> productia si salariul net >> consumul.

      Răspunde
       
  • Marian Androne
    Iulie 10, 2014 la ora 16:27

    M-ai intristat, mi-am amintit ca sunt demult trecut de jumatatea ta.
    De fapt, mi-am facut planul inainte de termen: casa, copii, 4 ciresi, 4 visini, ceva bani pusi pentru educatia copiilor.

    Vacanta minunata !

    Răspunde
     
  • Ionela Chiribuc
    Iulie 10, 2014 la ora 16:03

    Domnule Guran,
    sa va dea Dumnezeu tot ce va este de folos in acesti multi ani pe care vi-i doresc!
    Si daca tot reveniti cu forte proaspete pe meleagurile natale, sper sa va opriti si asupra „micilor mele randulete” .
    Imi fac curaj sa va scriu. Am vrut sa va propun demult o tema pt emisiune. Nu pt ca a-ti duce lipsa de subiecte, ci pt ca ma arde (si la buzunar si la intelect) si pt ca va cred in stare sa ma luminati in privinta lui. Subiectul ar fi legat de legile Ministerului Sanatatii si modul in care reglementeaza obtinerea calitatii de asigurat.
    De fapt, as vrea sa inteleg:
    1. de ce am platit retroactiv CAS+penalitati pe PFA, desi concomitent am avut 4 contracte individuale de munca pt care s-au platit contributii si de catre mine si de catre angajator.
    2. de ce a trebuit sa platesc retroactiv contributii la CAS pt copilul meu aflat la studii in strainatate, desi nu a realizat venituri si nici de asistenta medicala gratuita nu ai beneficiat.
    3. De ce i se refuza vizarea adeverintei de salariat la CAS, des angajatorul a platit, pe motiv va nu figureaza in sistem ca fiind cu platile la zi in ultimii 5 ani, desi numai anul trecut am platit to ce au cerut inclusiv penalitati. Fara aceasta viza nu se poate inscrie la un medic de familie in Cluj
    si tot asa.
    Daca nu puteti face o tema din asta, spuneti-mi macar unde sa ma adresez sau ce sa initiez ca sa-si ia seama cei in drept. Platim la CAS continuu si parca nu se mai termina datoria asta.
    Subiectul este greu de epuizat si ma tem ca v-am pus rabdarea la grea incercare.
    Se poate inscrie intr-o tematica larga: Legi anapoda in Romania post decembrista.
    Va multumesc

    Răspunde
     
  • Dorina
    Iulie 10, 2014 la ora 14:35

    La multi ani,Moise!

    Răspunde
     
  • ADRIAN
    Iulie 10, 2014 la ora 12:49

    La mulți ani!

    Răspunde
     
  • cocostarc
    Iulie 10, 2014 la ora 12:10

    Sant unii care-l apreciaza pe unu Rotar.I-am citit situl si scrie numai prostii.Ne intreaba ‘daca dl Moise il baga pe dl Guran pe o bursa care hatana cu +10,-9 zilnic cum va iesi mai mare sau mai mic ?’.Mai ales ca ,sigur,urmareste doar Antena3….

    Răspunde
     
  • eftimescu
    Iulie 10, 2014 la ora 10:55

    Interesanta afirmatia dl Rotar pe saitul sau : la noi (romanii) totul s-a taiat..si se mai taie cu 25%.Asa ca dl Guran Moise a implinit , de fapt , 30 de ani !!

    Răspunde
     
  • VictorL
    Iulie 10, 2014 la ora 09:45

    @Moise.Se pare ca Boc te-a speriat rau cu lopatica lui de zapada,daca nici cind esti la mare vara nu l-ai uitat…Pentru o secunda si eu m-am gindit la Lagos,fosta capitala a Nigeriei.Poate data viitoare…
    La multi ani!Visele sa ti se indeplineasca!
    Poti sta linistit la soare caci blogul ti-l completam noi.Vacanta frumoasa si lunga!…

    Răspunde
     
  • marian
    Iulie 10, 2014 la ora 09:36

    Hai sa ne traiesti Moise si sa bei o bere rece si pentru noi!

    Răspunde
     
  • Loghin Valeriu
    Iulie 10, 2014 la ora 08:46

    La muuuulti ani! Sa te bucuri impreuna cu familia ta de restul vietii.

    Răspunde
     
  • Avel Elena
    Iulie 10, 2014 la ora 07:30

    La multi ani, om frumos! La 40 de ani, viata abia incepe.

    Răspunde
     
  • Herlea Laurian
    Iulie 10, 2014 la ora 07:06

    La multi ani! Felicitari si tine-o tot asa! Un admirator al emisiunilor tale pe TV

    Răspunde
     
  • Remus
    Iulie 10, 2014 la ora 03:47

    Hai sa ne traiesti Moise Guran!
    Respect! 🙂

    Răspunde
     
  • N!ck
    Iulie 10, 2014 la ora 03:11

    La Multi Ani!

    Răspunde
     
  • ridiche
    Iulie 10, 2014 la ora 01:56

    Sa nu iti fie cu suparare Moise, insa in vacanta tu mai stai de scris pe blog?! Mama ei de deconectare…

    Răspunde
     
  • mona
    Iulie 10, 2014 la ora 01:54

    La multi ani si sa va bucurati de vacanta pentru ca e superb acolo!

    Răspunde
     
  • MM
    Iulie 9, 2014 la ora 23:32

    OK< am inteles, nu-ti urez nimic. 🙂
    In schimb iti sugerez sa incerci si Mallorca, daca nu ai incercat deja. Nu neaparat Palma, care e prima pe lista turistilor, cat alte mici localitati de pe malul marii. Tihna multa, curatenie si relaxare. 🙂

    Răspunde
     
  • Radu
    Iulie 9, 2014 la ora 22:17

    La mulți ani,Moise!

    Răspunde
     
  • marcela
    Iulie 9, 2014 la ora 21:48

    Sincer la 40 ani , m-a apucat plansul si nici nu mai vroiam sa aud atatea de La Multi Ani, dar acum la 44 ani, am facut atatea lucruri, doamne, si vad ca inca pot sa fac si mai multe , parca ceva sclipeste, sunt mai activa si mult mai relaxata, poate ca au crescut copiii, poate ca nu mai bag in seama toate cele, da, cu siguranta si berea e mai buna:)) pana acum nu-i gaseam gustul. Concediu placut si La multi ani alaturi de ei dragi, sper ca vei ramane acelasi pe gustul si intelesul nostru. Multe emisiuni la fel de interesante .

    Răspunde
     
  • Dan Arsene
    Iulie 9, 2014 la ora 21:31

    Intr adevar, sudul Portugaliei este un colt de rai. Asta nu inseamna ca cealalta parte a Portugaliei nu ar fi frumoasa, dar sudul, cu plajele si grotele de la Lagos, sunt de vis. Asa vacanta da. Am fost, dar as mai merge de inca 1000 de ori acolo.

    Răspunde
     
  • Leo
    Iulie 9, 2014 la ora 19:55

    Super Bock e o marca de bere f populara in Portugalia. La multi ani!

    Răspunde
     
  • gogo elisabeta
    Iulie 9, 2014 la ora 19:48

    Stimate Domn,
    Multumesc mult ca m-ati asezat la masa dumneavoastra, m-ati introdus familiei dumneavoastra, mi-ati dezvaluit secrete ale sufletului si m-ati luat si in concediu de refugiu pentru a sarbatorii tacit aniversarea celor 40 de ani. Sa stiti ca va scriu ce am simtit dupa ce am citit articolul postat.
    ……v-a fost dor de noi, din respect, pentru felul in care v-ati refugiat ne-ati scris, nici decum din cauza semnelor de batrinete.
    LA MULTI ANI DOMNULE MOISE GURAN !!!!!!
    Multumim pentu tot ce sinteti si ce facet pentu noi si mai ales va multumim de tratatie.
    Cu mult repect pentu un sufletist,

    Răspunde
     
  • angela
    Iulie 9, 2014 la ora 19:13

    Ca sa intelegeti ce a fost cu meciul voi reda ce a spus dl Rotar pe pagina sa :

    Dupa ce nemtii au invatat fotbal de la noi..cand i-am batut cu 5 – 1

    BRAZILIA – GERMANIA 1 – 7 !!!
    TRADARE MARCELO !
    1.Vezi elvetia-romania 7-1 cand jucatorii (FARA DOBRIN) au trantit
    meciul pt ca IEFS-ul (angelo niculescu) sa inlocuiasca PRACTICIENII
    (TEASCA).
    2.nationala romaniei dupa 90 a fost declarata tradatoare.
    3.jucatorii brazilieni joaca in europa de unde iau banii si sunt
    ‘plafonati’ prin tactici specifice.
    4.MARCELLO ACREAT TOATE BRESELE IN APARARE INTENTIONAT !!!
    5.BRAZILIA TREBUIE SA RENUNTE LA CEI DIN EUROPA SI SA IA DE LA
    CLUBURILE LOR.

    Răspunde
     
  • luiza
    Iulie 9, 2014 la ora 18:51

    se pare ca prima jumatate a fost plina de lucruri bune, iti doresc sa fie cel putin la fel si cealalta jumatate,eu sa te pot asculta mereu, iar cand vor fi trecut, deja, vreo cativa ani de la terminarea intregului sa poti fugi ,macar in locurile unde esti acum LA MULTI ANI!

    Răspunde
     
  • goe
    Iulie 9, 2014 la ora 18:25

    Deja am pe mine simptomele lipsei emisiunii Biziday pe care o descarc si ma uit la ea offline…Show must go on…. te astept inapoi la emisiune dar inainte vacanta de neuitat….

    Răspunde
     
  • Minu
    Iulie 9, 2014 la ora 17:46

    E posibil sa te loveasca o criza de 40 de ani dar asta si pentru ca ai timp sa te gandesti la ea in vacanta.:) Cand o sa revii in productie te vei simti iar LEU. Spor in tot ce faci si sa iti dea Domnul tot ce e mai bun.

    Răspunde
     
  • Mihail Dragotoiu
    Iulie 9, 2014 la ora 16:59

    Moise, concediu placut si relaxare totala ! Plus o bere rece ca bonus! Ai ales o destinatie frumoasa. Te asteptam cu drag la editia de toamna a emisiunii !

    Răspunde
     
  • mem
    Iulie 9, 2014 la ora 16:36

    Lagos din Nigeria?

    Răspunde
     
  • Florin
    Iulie 9, 2014 la ora 16:33

    La multi ani Moise !!! La 40 de ani esti TANAR !!! (eu am 33 si ma simt copil inca)

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase