96 afișări

Adevăruri rele şi neadevăruri bune despre cum ne sinucidem prin taxare

voinea-blog-mare

de Moise Guran

Statistica oficială a confirmat prăbuşirea vânzărilor de carburanţi în luna aprilie, cea în care au crescut accizele, iar motorina a devenit mai scumpă în România decât în Germania.

Totuşi, sunt câteva lucruri pe care trebuie să le precizez pentru dumneavoastră, nu ca să vă demonstrez că statul român nu şi-ar da singur cu stângul în dreptul, dar mă simt dator să fac câteva precizări de context:

1. Este adevărat că vânzările de carburanţi au scăzut cu 16% în aprilie, dar nu față de aprilie 2013, ci faţă de martie 2014. Iar în martie crescuseră cam cu 10%. Banuiesc că au contat şi cozile de la final de martie, înainte de scumpire. Oricum, în aprilie 2014, vânzările înregistrate de benzinăriile din România au fost mai mici decât într-o lună din anul 2010.

2. Nu cred, totuşi, că este adevărat că statul a încasat mai puţin din taxele pe carburanţi decât înainte de creşterea accizei. Dar spuneţi şi dumneavoastră dacă asta este performanţă… după patru luni în care accizele au crescut de două ori, că prima a fost la 1 ianuarie, statul a încasat suplimentar din accize cu tot cu ţigări, băuturi, carburanţi şi ce-o mai fi un plus de un miliard de lei. În timpul ăsta se căzneşte să înţeleagă cum e posibil ca încasărie din TVA să aibă doar o firavă creştere de 2%, când consumul total a crescut cu 6 procente. Explicaţia este simplă… evaziunea fiscală creşte proporţional cu creşterea taxelor.

3. Pe lângă efectul de scădere a vânzărilor de carburanţi, scumpirea motorinei mai provoacă şi o creştere a costurilor pentru toate produsele. Ok, în preţuri nu s-a văzut mare brânză, dar tocmai de aceea profiturile firmei se diminuează şi deci şi încasările statului din impozitul pe profit. Aşa ar fi logic, nu? Da, dar nu s-a întâmplat aşa în realitate. Adevărul este că statul a avut o creştere de 12% a încasărilor din impozitul pe profit. Problema este că, dacă profitul n-a scăzut, dar costurile cu carburantul au crescut, trebuie neapărat să fi scăzut alte costuri. Mda… păi uite, statul a încasat mai puţin impozit din salarii, semn că fie acestea au scăzut, fie s-au făcut concedieri... Este că, dacă lucrezi la o fabrică de murături, nu te gândești la asta atunci când auzi că se va scumpi motorina? Şi totuşi, chiar şi murăturile trebuie să ajungă cumva la magazin.

Am în continuare o notă bună pentru ministrul bugetului, Liviu Voinbenzina 2ea. Acesta are păcatul de a fi artizanul din umbră al acestor creşteri socialiste de taxe, dar oficial omul este responsabil doar cu echilibrarea bugetului. El nu se sinucide, ci ne ajută să ne sinucidem asistat. O operaţie reuşită cu pacientul mort e, totuşi, un pic altceva decât o operaţie nereuşită cu pacientul mort. Sau nu e? Oricum, Voinea a tăiat cheltuieli, la greu, cam de peste tot, iar deficitul bugetar a rămas ok. L-a ajutat foarte mult şi competentul ministru al marilor proiecte care, dacă n-a cheltuit banii alocaţi pentru investiţii, a fost ca şi cum ar fi crescut încasările din TVA.

În concluzie aşadar, ce-am avut şi ce-am pierdut… Motorina mai scumpă, o cumpărăm mai rar, iar pierderea pe competitivitate se duce pe restructurări în firmele private şi pe lenea investiţiilor publice.

Toate astea sunt mascate de o neaşteptată intrare de capital străin care dă aparenţa că prea multe nu s-au schimbat. De fapt, suntem ca în bancul cu miliţienii care au înşurubat becul – unul l-a ţinut fix, iar alţi patru au răsucit masa.