Cooperativizarea si decooperativizarea moromeţilor

Publicat la data de de Moise

Textul meu de ieri, referitor la reforma agrară ratată mereu în 150 de ani, a produs o argumentaţie cu Ionuţ Popescu, fostul ministru liberal de finanţe. Acesta mă acuză că mult prea des fac apologia perioadei comuniste şi mă suspectează că aş încerca să devin popular (şi să fac audienţă) folosind nostalgiile comuniste ale unora dintre români. Ionuţ (cu care chiar sunt vechi amic) face o mare greşeală. Judecă perioada comunistă fără a se fi documentat legat de ea, fără a-i fi citit istoria (pe alocuri macabră e adevărat) ci doar prin prisma unor prejudecăţi neargumentate, născute din propaganda perestrikistă a anilor 90. Promit să revin cu un text critic dar argumentat la adresa comunismului economic al lui Nicolae Ceauşescu, dar până atunci găzduiesc aici pe Biziday.ro, un comentariu de pe facebook postat de un domn Florin Ungureanu pe wallul lui Popescu, un om pe care nu-l cunosc, dar care dovedeşte o mare putere de a înţelege transformarea peste generaţii a ţăranului român. Vi-l dau la pachet cu trailerul de la Moromeţii, un film care merită vazut de cel puţin o sută de ori, asta dacă nu cumva vă place mai mult cartea. Moise

de Florin Ungureanu

CAP-ul comunist este maximul ce putea şi poate vreodată produce agricultura în România, cu tot sabotajul românilor de atunci. Să vă explic.

De la împroprietărirea lui Ferdinand din 1923 şi până la colectivizare trecuseră 26 de ani, din care vreo 5 de război. Statistic toate loturile primite de ţăranii români trecuseră prin procesul de moştenire şi divizare, adică erau la a doua generaţie. Câtă tradiţie de proprietar de pământ căpătaseră proprietarii? Nu contează, producţia era infimă, gândiţi-vă câtă muncă manuală se depunea pentru a recolta 1500 kg de grâu la hectar şi 3000 porumb. Asta era maximul posibil atunci, iar ţăranii munceau 3 anotimpuri din 4. Moromeţii nu puteau dormi noaptea la gândul că nu produc destul.
Comunismul a durat 40 de ani, aproape două generaţii. Totul a fost uitat. Generaţia desproprietărită nu a vrut să muncească pentru statul comunist, a chiulit ca un gest de frondă justificat personal, a făcut puşcărie pentru un cal sau un viţel pe care au refuzat să-l dea asupritorilor. Generaţia următoare a înţeles că asta e normalitatea, să chiuleşti ca să pedepseşti statul comunist hoţoman. Cu tot chiulul oamenilor, agricultura intensivă comunistă a ridicat producţia reală la 4000 kg grâu şi 6000-8000 kg porumb (cu specificaţia că şi soiurile erau mai productive decât cele plantate de Moromete). Bineînţeles că avântul comunist al cozilor de topor ridică cifrele la 6500 kg grâu şi 12000 kg porumb (atâta îmi amintesc eu). Sfecla deţinea recordul cu 120 tone la hectar. Matematic nu era posibil să obţii atâta sfeclă nici dacă avea 60cm lungime şi creştea sfeclă lângă sfeclă.

Două generaţii de români au aplicat dictonul „Trage negru peste verde, că inginerul nu vede”, cu referire la prăsila manuală, cu sapa. Ei se făceau că muncesc, statul se făcea că-i plăteşte. Bunicii mei nu apucaseră să fie moştenitori ai pământului de la părinţi, s-au trezit colectivizaţi. Prin urmare au fost prima generaţie ce n-a cunoscut noţiunea de proprietar de pământ. Nu i-a legat nimic de munca pământului, a fost o mare corvoadă pentru ei, au făcut-o în silă, o mare silă pe care şi-o exprima bunica în poveştile ei de femeie cu 4 clase, cum se făcea că munceşte ca să treacă ziua pălăvrăgind cu suratele la umbră.

CAP-ul era instituţia asupritoare, pe care o furaseră şi sabotaseră zilnic toată viaţa lor adultă. Prin urmare, în 1990 vă imaginaţi că acesţi oameni şi-ar fi dorit să revină la… ce? La situaţia pe care nu o cunoscuseră vreodată, aceea de agricultor conştient că trebuie să muncească pentru a avea ce mânca? La sentimentul de proprietar ce munceşte pământul pentru el cu mijloace moderne, asociat corespunzător cu alţi vecini pentru eficientizarea procesului?

Imediat după revoluţie, bunicul şi-a luat bucata lui de la CAP şi s-a înscris într-o asociaţie din cele 3 în care se împărţise toată suprafaţa fostului CAP, condusă de unul din foştii ingineri agricoli. Primul an a fost dezastru. Al doilea mai rău. Al treilea s-a făcut ceva, dar şi lacomia celor implicaţi crescuse cât a altora în următorul deceniu, pentru că timpul trecea şi planurile de îmbogăţire cereau rezultate, apăruseră primii milionari post-decembrişti, aşa că dividendele au fost infime, câteva sute de kg de grâu şi porumb de pe 7ha. Şefii asociaţiilor îşi mai făcuseră câte o casă şi-şi luaseră şi ei primele maşini străine. În loc să fie interesaţi care e treaba cu asociaţia, cum se fac lucrările, în ce fel pot contribui, românii proprietari de pământ în asociaţie voiau să le vină câteva tone de cereale în curte, dacă se poate şi urcate în hambar, şi nu ar fi fost de refuzat câte un sac de mălai şi unul de făină în cămară cât să faci o mămăligă şi o pâine nouă.

Aşa că asociaţiile s-au desfiinţat şi s-a revenit la mentalitatea Moromeţilor. Producţia e din nou la nivelul 1936, pentru că nu există sole, vezi porumb lângă rapiţă, lângă floarea soarelui, lângă grâu, lângă fasole, lângă pârloagă, lângă viţa de vie, lângă sfeclă. Se polenizează culturi incompatibile şi nu iese nimic, că aşa vrea Dumnezeul creştin să-i pedepsească pe români. Într-un an s-a făcut floarea soarelui şi a fost tare preţuită pentru ulei, în anul următor tot satul a pus floarea soarelui şi nu aveau ce face cu ea. Libertatea de decizie e bună, dar nu pentru proşti, că nu au ce face cu ea.

Azi agricultura în România se face în regim de TAXIMETRIE. Câţiva au tractor şi combină în sat. Omul ară, prăşeşte, însămânţează şi recoltează la bucăţica de teren, la fel cum şi taximetristul te duce unde vrei la km. Costă enorm, ceva gen 500 lei la hectar la suprafeţe mari şi 200-300 la orice bucăţică măsurabilă cu piciorul. Am făcut eu calculul, costă lucrările în regim de taximetrie exact cât valoarea recoltei. E subzistenţă. Ţăranul român nu ştie să folosească ce are pentru a creşte valoarea. Stochează grâul până mucegăieşte şi cumpără pâine de la buticul din sat. Stochează porumbul până mucegăieşte, în loc să crească 10 porci cu el, punând carne proaspătă pe piaţă. Moise Guran are dreptate, CAP-ul comunist este maximul ce putea şi poate produce vreodată agricultura în România, cu tot sabotajul românilor. Pentru că romanii nu vor mai mult de la ei înşişi. Ştiu doar să-şi fure căciula.

NOTA MOISE: Eu nu sunt un fan al colectivizării, cum poate au înţeles unii. Bunicii mei au intrat obligaţi în colectiv, dar la noi s-au bătut cu parii pe pământ, la retrocedare în 90. Familia mea are însă o altfel de tradiţie, pe care eu o ştiu mai mult din poveşti. În perioada interbelică, străbunicul meu a fost un om cu puţin pământ, dar care s-a ridicat pe vrednicie arendând şi muncind anual zeci de hectare de la oamenii din sat. Această tradiţie este azi continuată de un unchi al meu care a rămas la ţară, adună loturi de pământ prin cumpărare sau arendă şi le munceşte pentru a-şi ţine ferma de 150 de văcuţe. Face bani doar din vânzarea directă a laptelui (nu către fabrici) procesat cu utilaje moderne pe care le-a luat cu foarte multe credite. În Severin este celebru pentru că vinde lapte proaspăt, natural şi în fiecare dimineaţă se face coadă la dozatorul lui. Pe la zece dimineaţa deja nu mai are. Din punctul meu de vedere, aceasta este soluţia pentru o agricultură modernă, iar comentariul lui Ionut Popescu chiar m-a supărat destul de rău.

Comentarii prin facebook

60 răspunsuri la Cooperativizarea si decooperativizarea moromeţilor

  • Constantin
    Martie 18, 2014 la ora 07:33

    „Pai ce inseamna acest progres? sa am 2 masini, 3 vile bazat pe consumul de resurse si distrugerea ecosistemelor?” _ Sunt de acord cu dumneavoastra, distrugerea ecosistemelor reprezinta o externalitate negativa a dezvoltarii si ea trebuie limitata. Acesta este, insa, un alt subiect, aflat la oarece departare de topic si care admite, de asemenea, o dezbatere mai ampla. Referitor la colectivizare, in opozitie cu asocierea libera, trebuie spus ca ea insasi reprezinta in mare masura, chiar din motivele enumerate de autorul articolului, dl FU, cauza situatiei de astazi din agricultura. Dupa opinia mea, performanta intr-un domeniu al economiei in care tara noastra are un potential insemnat nu va intarzia.

    Răspunde
     
  • AndreiM
    Martie 18, 2014 la ora 00:05

    D-le Constantin, nu contest justetea afirmatiei, doar folosirea ei cu valoare axiomatica poate duce la abuzuri.Imi veti spune ca exista reglemntari, dar acestea privesc efectele, nu cadrul dispunerii de proprietate (faptul ca tai copaci din padurea mea pentru a ma incalzi nu este totuna cu defrisarea in scopul comercializarii).”factor de progres pe care o are proprietatea”? Pai ce inseamna acest progres? sa am 2 masini, 3 vile bazat pe consumul de resurse si distrugerea ecosistemelor? Da, omul este un animal si se supune acelorasi reguli naturale, dar asta nu trebuie sa insemne (auto)distrugere.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 17, 2014 la ora 21:28

    @AndreiM _ [simţul proprietăţii?!] „acum se întoarce împotriva noastră, determinând polarizare socială…” _ Sincer, n-as fi răspuns, dar subiectul este unul esential, prin urmare…Aşa cum am intuit, atunci când vine vorba despre proprietate discuţia riscă să o ia pe arătură. Este motivul pentru care am spus că nu vreau să aud/citesc prostii despre kibutzuri si alte utopii malthusiene. S-a dezbătut anterior îndelung tema proprietăţii in spaţiul acestui blog si consider că am scris pană acum suficient despre subiect, astfel încât să inteleagă inclusiv cei care consideră simţul proprietătii o chestiune eminamente culturală, un moft, sau un atribut al personalităţii individuale ori colective deprins exclusiv prin educaţie. Prin urmare, mi se pare contraproductiv să-mi pierd vremea explicând conceptul de „proprietate” celor care neagă semnificaţia esenţială de factor de progres pe care o are proprietatea, celor care consideră in spiritul filosofiei comuniste (in sens originar) că omul se naşte fără a deţine vreo proprietate personală si aşa trebuie sa rămână, păstrând in comun cu semenii săi averea, nevasta si copiii.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 17, 2014 la ora 21:23

    @AndreiM _ „[simţul proprietăţii] nu este un instinct ci o consecinţă a altor 2 instincte” _ Carevasazica, nu este un instinct, ci este determinat de instincte, adică instinctiv. Mă bucur că intăriti spusele mele, prin urmare nu văd unde este afirmaţia „oarecum nereală”. In orice caz, in sprijinul teoriei cu privire la caracterul genetic al simţului proprietăţii poate fi dată drept exemplu lucrarea „The collecting instinct” a Carolinei Burk, insă Sir Frank Fraser Darling, face in mod direct legătura dintre instinctul teritorial al animalelor si simţul proprietăţii la om.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 17, 2014 la ora 21:22

    @AndreiM _ Din perspectiva teoriei socio-economice, simţul proprietăţii se manifestă la copil odată cu dobândirea constiintei de sine, in jurul vârstei de trei ani, perioadă in care, de asemenea, devine conştient de raritatea bunurilor si începe să le valorizeze. Este vârsta de la care omul intelege sensul expresiei „al meu” si isi manifestă in relatiile cu ceilalţi dreptul de proprietate asupra lucrurilor pe care le deţine (utilizez termenul „lucruri” cu caracter general, având in vedere atât bunurile tangibile, cat si pe cele intangibile, in raport cu nivelul de abstractizare caracteristic vârstei si dezvoltării intelectuale a individului). Din punct de vedere psihologic chestiunea este tratată in mod temeinic încă din secolul al XIX-lea si operele autorilor (de la William James, la Jean Paul Sarte, de la James Sully si L.W. Kline, pană la Leon Litwinski sau Ernest Beaglehole s.a.m.d.) stau marturie, aşadar nu insist. Dacă experienţa personală este cea care se află in sprijinul afirmaţiei dumneavoastră că jucăria preferată o consideraţi ca fiind a dumneavoastră doar pentru ca aşa v-au sugerat parintii, mă iertaţi stimate domn, dar trebuie să fi avut o copilărie tare nefericită. Altfel, copiii chiar dacă vor oferi vremelnic fraţilor jucăriile, ştiu cu precizie că le aparţin. (Lucrările menţionate, la fel ca multe altele in domeniul psihologiei infantile, dar si simpla observaţie empirică o demonstrează.)

    Răspunde
     
  • AndreiM
    Martie 15, 2014 la ora 23:30

    D-le Guran, scopul final nu este tinutul secuiesc, ci Transilvania. Dupa cum puteti remarca, chiar si la romanii din Transilvania se observa o superioritate in comportament fata de romanii din celelate regiuni si in special fata de bucuresteni(spre exemplu folosirea peiorativulul „mitic”).Luand in considerare si faptul ca regiunea este contributoare neta la bugetul de stat, exista o premisa reala ca aceasta dorinta sa fie indeplinita.

    Răspunde
     
    1. AndreiM
      Martie 15, 2014 la ora 23:36

      Acest comentariu poate fi sters pentru ca a fost postat la sectiunea gresita.
      Multumesc

      Răspunde
       
  • AndreiM
    Martie 15, 2014 la ora 23:13

    „Simţul proprietăţii este natural si instinctiv.” consider ca este o afirmatie orecum nereala, nu este un instinct ci o consecinta a altor 2 instincte, de conservare si de supravietuire. De altfel afirmatia este contrazisa de numeroasele migratii din istoria speciei noastre si poate fi valabila numai in momentul cand acea proprietate iti confera suportul existentei. Dar ceea ce in trecut a fost benefic pentru supravietuire si evolutie,(precum au fost si unele modificari genetice precum toleranta la lactoza sau depigmentarea pielii) acum se intoarce impotriva noastra, determinand polarizare sociala si consum haotic de resurse primare (poluare excesiva si iminenta disparitie a acestora). Deci suntem in fata unor provocari create de evolutie pe care specia noastra vor trebui sa le rezolve

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Martie 16, 2014 la ora 10:52

      „…valabila numai in momentul cand acea proprietate iti confera suportul existentei” _ Fara a ma preocupa prea mult situatia dumneavoastra familiala, v-as intreba daca aveti copii. In cazul raspunsului afirmativ, amintiti-va, va rog, daca puteati lua cu usurinta copilului dumneavoastra [mic] jucaria din mana. Naiba stie de ce, dar eu sunt de parere ca el credea cu tarie ca este a lui, chiar daca „a migrat” din bratele mamei in cele a le tatalui.

      Răspunde
       
      1. AndreiM
        Martie 16, 2014 la ora 23:34

        O considera a lui, pentru ca asa sugereaza parintii („Ti-am cumparat o jucarie”, „aceasta este a ta”).Pentru el acea jucarie este doar un instument prin care invata sa descopere lumea, pentru a se pregati pentru supravietuire(dezvoltarea aptitudinilor). De accea, dupa ce se plictiseste de acea jucarie, nu mai prezinta interes.Daca veti lasa un copil sa ia decizii din proprie initiativa veti observa ca de fapt sunt foarte altuisti.Parintii sunt cei care ii formeaza dupa anumite modele sociale care includ si dezvoltarea simtului posesiunii. Dar daca el mai are frati si surori, va invata foarte repede sa imparta jucariile cu acestia.

        Răspunde
         
  • Constantin
    Martie 14, 2014 la ora 06:46

    @Florin Ungureanu _ Stimate domnule Florin Ungureanu, inteleg din reacţia dumneavoastră la comentariile mele că sunteţi chiar autorul textului la care face referire dl. Moise Guran. Regret sincer faptul că nu agreaţi modul meu cat de cat mai îngrijit de exprimare, ceea ce socotiţi a fi „ un limbaj extrem de preţios”, insă el reprezintă in mare măsură o consecinţă inevitabilă si pe care nădăjduiesc că veţi reuşi să o treceţi cu vederea, a numeroaselor lecturi si, totodată, o obişnuinţă legată de mediul in care îmi desfăşor activitatea profesională. Mă aflu la vârsta la care este greu să mai schimb ceva in privinţa aceasta (in paranteză fie spus, asta înseamnă totodată că este foarte probabil ca eu să fi avut o vârstă ceva mai înaintată pe când dumneavoastră aveaţi 12 ani) si îmi place să cred că (macar in limba materna) a te exprima corect din punct de vedere gramatical si coerent din punct de vedere logic este o dovadă de respect fată de interlocutori si fată de cei care ti-au fost dascăli. Vă rog prin urmare să primiţi respectul meu si mulţumirile pentru atenţia pe care aţi acordat-o textelor mele.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 14, 2014 la ora 06:41

    @Florin Ungureanu _ Înainte de altceva, daţi-mi voie să constat că suntem de acord cu privire la precaritatea constiintei publice in vremea regimului comunist. Despre administrarea bunurilor comune/publice am mai scris anterior in spaţiul prezentului blog si dacă veţi avea răgazul si răbdarea să citiţi opiniile mele cu privire la subiect veţi putea observa că sunt departe de cele „tipice pentru un activist de partid”. In context, casa scării la bloc aparţine tuturor, pentru că beneficiază cu toţii de ea, dar nimănui, pentru că nimeni nu-si asumă personal răspunderea pentru buna ei administrare. Ceea ce spun eu, rămânând la exemplul acesta, este că reprezintă o problemă a locatarilor modul in care isi desemnează administratorul imobilului si in care urmăresc cum acesta isi indeplineste îndatoririle. Cu alte cuvinte, atunci când au putut decide in mod liber, cetăţenii patriei noastre, ca o consecinţă a lipsei culturii civice, au făcut alegeri proaste cu privire la cei care aveau să ocupe funcţii publice si să pună in aplicare politici publice eficiente. Adică, altfel spus, nu au venit unii de la alt bloc să le aleagă administratorul. Chestiunea este ca, desi administratorul si-a dovedit incompetenta si reaua voinţă, iar casa scării a rămas nemăturată, locatarii se incapatanează să-l menţină in funcţie.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 14, 2014 la ora 06:38

    @Florin Ungureanu _ Am scris despre consecinţele industrializării forţate si despre reducerea numărului celor care au activat in agricultură si mă bucur că opiniile noastre converg. Despre cheful de muncă, stimate domnule Florin Ungureanu, cred că am explicat suficient in textele anterioare pe care, din cauza lungimii probabil, le-aţi parcurs puţin prea grăbit. Reluând lectura, veţi găsi fără îndoială răspuns la întrebare. Cat priveşte viile, pentru a depăşi cadrul a ceea ce dumneavoastră numiţi „limbaj extrem de preţios”, v-as aminti butada care spune că viile au fost arate înaintea lui Ceausescu, la ordinul lui Burebista. Ei bie, aşa cum nici inaintasul său nu a reuşit, nici Ceausescu NU a putut scoate toate viile din pământ. Spre bucuria mea, pentru că in vremea aceea am avut ocazia să beau cel mai bun vin din viata mea, un Chardonnay de Murfatlar din seria Monsieur Henri Selection. Cumpărat de la magazinul de pe str. Beldiman, nu de la gospodăria de partid :).

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 14, 2014 la ora 06:36

    @Florin Ungureanu _ Inadvertentele din textele dumneavoastră, domnule Florin Ungureanu (atât cel actual, cat si cel anterior, de referinţă) vin să confirme inconsistenta argumentării ideii pe care o sustineti cu privire la proprietatea privată. Cu toate acestea, permiteţi-mi vă rog să observ că avem aceeaşi opinie cu privire la importanta proprietăţii private. Cum, de asemenea, trebuie să recunosc că aveţi dreptate atunci când scrieţi „am impresia că ceva vă ustură grav undeva”. Este intru totul adevărat, familia mea a avut mult de suferit in urma colectivizării. Se aflau intr-o zonă de munte, învecinându-se cu cei care au scăpat de colectivizare si unde terenul arabil, fiind puţin, era extrem de preţios. Spre deosebire de persoanele din exemplele pe care le-aţi oferit, au avut curajul să se opună si să lupte. Trebuie să vă spun, stimate domn, că au păstrat aceeasi pretuire pentru pămantul care le-a dăruit painea cea de fiecare zi pană cand au murit.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Martie 15, 2014 la ora 18:10

      Am uitat sa spun ca au fost improprietariti pe vremea lui Al. I. Cuza, prin Legea rurala din 1864.

      Răspunde
       
  • Florin Ungureanu
    Martie 14, 2014 la ora 00:05

    Domnule Constantin, aveti un limbaj extrem de pretios si de lemnos, tipic pentru un activist de partid ramas fara obiectul muncii. Simtul proprietatii e natural, doar ca oamenii cu gandirea dumitale pretioasa l-au eliminat complet din constiinta romanilor in timpul comunismului. Pamantul nu mai era al lor si nu aveau speranta ca va mai fi. In acelasi mod tapsanul din fata casei nu le apartinea. Casa scarii la bloc nu apartine nimanui, proprietatea se termina la usa apartamentului. Alti dezradacinati fortat, ajunsi la oras, au sarit calul si au luat abuziv in proprietate spatiul verde al blocului, crescand gaini si porci. Vad ca stii bine situatia, ai trait-o, ia explica-ne fara limbaj de lemn cum era cu cheful de munca al taranilor colectivizati din campia romana, dupa ce le-a trecut dorul de caii luati la CAP. Eu imi amintesc, aveam 12 ani, ca Ceausescu a dat ordin sa fie scoase toate viile din camp, arate cu plugul, ca sa intregeasca suprafata agricola si sa nu mai ocoleasca tractoarele niste bucati de vie neproductiva. Tot atunci a dat ordin sa fie taiate bucati din loturile de pamant din spatele gradinii, alea ce faceau parte din suprafata curtii, acele bucati de gradina neinchise cu gard. Intr-o buna zi a trecut un tractor cu plugul si a tras brazda prin vie si lucerna. Da, aveau tare mult chef taranii. Am impresia ca ceva va ustura grav undeva.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 22:02

    Aş îndrăzni să spun că admiraţia faţă de textul d-lui Florin Ungureanu („o mare putere de a înţelege…etc.”) este după părerea mea cu puţin prea mare in raport cu meritele textului scris de domnia sa. Insă, trebuie să admit faptul că „mare”, sau „mic” sunt termeni relativi care se raportează întotdeauna la repere; rămâne de discutat criteriile după care sunt alese reperele. In fine, este posibil ca nivelul meu de exigenţă să fie prea ridicat. Susţinând că „CAP-ul comunist este maximul ce [putea şi] poate vreodată produce agricultura în România”, domnul FU se aventurează in predicţii.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 22:00

    „Sabotajul” despre care se vorbeşte este cu totul discutabil. Fiecare membru CAP avea un lot in folosinţă (cu dimensiuni diferite, in funcţie de zona geografică), cel mai adesea din pământul avut altă dată in proprietate, iar pentru munca efectuată in obşte era remunerat in funcţie de gradul de realizare a „normelor” de zile-muncă stabilite in comun de membrii cooperatori (desigur, cu „sprijinul” secretarului de partid). Nu erau mulţi bani (pentru numeroşi tarani ei totuşi contau), dar dacă nu se realiza norma, putea fi diminuat lotul de teren primit in folosinţă, sau putea fi schimbat amplasamentul, cu un teren care avea o productivitate redusă, ori aflat la distanta mai mare de domiciliu, pierdeau din vechimea pentru pensie, puteau pierde diverse drepturi cu privire la achiziţia unor bunuri agricole etc. Prin urmare, „sabotajul” nu era cu mult mai mare decât in industrie ori in alte sectoare ale economiei comuniste.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 21:59

    „Cat de tradiţional era să fii proprietar in România?” este o întrebare absurdă. Simţul proprietăţii este natural si instinctiv. Negarea lui este lipsită de orice suport. (Nu vreu sa aud prostii despre chibutzuri etc.) Pe de alta parte, dacă de la „împroprietărirea lui Ferdinand din 1923” pană la începerea celui de-al doilea război mondial peste 78% din populaţia activă era ocupată in agricultură, in anul 1989 doar 27,9% din totalul populaţiei active mai lucra in mediul rural. Afirmaţia „nu i-a legat nimic de munca pământului” este un fals absolut. Pământul era singura sursă de venit (subzistentă) a taranilor. Ajutorul copiilor „de la oraş” a venit abia in comunismul târziu, al anilor 1980, când măsurile de politică economică ale lui Ceausescu au devenit cu totul aberante. Poate că rudele d-lui FU aveau alte surse de venit, altfel ar fi privit pământul (mai ales lotul primit in folosinţă) cu un interes absolut special.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 21:58

    Afirmaţia „producţia era infimă, gândiţi-vă câtă muncă manuală se depunea pentru a recolta 1500 kg de grâu la hectar şi 3000 porumb” arată mai degrabă nivelul redus al productivitatii muncii, NU o producţie redusă. Iar afirmaţia „ţăranii munceau 3 anotimpuri din 4” este din perspectivă logică o evidentă tautologie. Cum la fel de evidentă este contradicţia dintre ideea centrală de pierdere a simţului proprietăţii pe care autorul textului a urmărit-o ca laitmotiv si relatarea (absolut corectă, de altfel) a faptului ca taranii „a[u] făcut puşcărie pentru un cal sau un viţel pe care au refuzat să-l dea asupritorilor”. Nu există nicio îndoială că, in mod ancestral, locuitorii acestor tărâmuri au fost încă din preistorie „agricultori conştienţi că trebuie să muncească pentru a avea ce mânca”.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 21:57

    Agricultura intensivă din perioada comunistă NU este decât o glumă in raport cu agricultura intensivă de astăzi din statele europene dezvoltate. Ce anume îl face pe autorul textului să creadă că agricultura romanească nu poate adopta in viitor metodele intensive utilizate in Occident, pentru a depasi producţia interbelică, nu este catusi de puţin clar. (Intensive, NU extensive!)

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 21:56

    Eficientizarea proceselor din agricultură prin utilizarea mijloacelor moderne de producţie si a unui management performant este o cu totul altă chestiune, dar nimic (am proprietatea termenilor, atunci când spun „nimic”, chiar asta vreau să spun) din restul textului nu sprijină argumentativ ideea autorului. Exemplul bunicului domniei sale nu este altceva decât confirmarea faptului că ilegalitatile precum faptele de corupţie reprezintă externalitati negative in economie si pierderile efective cauzate de acestea sunt enorme. Acceptarea din partea populaţiei (inclusiv de către cea rurală, cu referire la administraţia locală s.a.m.d.) a politicilor publice neperformante, care au dus la adoptarea unor decizii lipsite de eficientă, a reprezentat pur si simplu un act de voinţă publică, un mod de manifestare a libertatilor cetatenesti. Intr-un alt articol, dl. Moise explică faptul că fenomenul se petrece inclusiv la nivel central, cetăţenii alegându-si conducători (in deplină cunostintă de cauză) dintre persoanele care au comis infracţiuni.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 13, 2014 la ora 21:56

    Problema este una reală, actuală si ea merită atenţie deplină: lipsa de educaţie politică (in sensul de cultură civică, cetateneasca, cu privire la problemele „cetatii”) a creat premisele unui dezastru in agricultura romanească postrevoluţionară. Şansele refacerii acestui sector sunt legate de şansele refacerii economiei. Iar, cum acest lucru se va petrece negreşit, agricultura patriei noastre are potenţialul de a obţine performante care pot depasi substantial pe cele ale perioadei interbelice. UE constituie cadrul politic si economic care garantează această evoluţie. Piaţa unică reprezintă catalizatorul procesului. Noi putem să parcurgem drumul drept, ori putem să ne mai învârtim pe căi întortocheate, pe după Culita si Niculae, tot inventând apa caldă si mersul pe jos, căutând modele „originale”. Mai greu, dar tot acolo vom ajunge. Aşa cum alte sectoare ale economiei se apropie de modelele europene, agricultura romanească se va subordona politicilor europene in domeniu, spre eficientizare si in beneficiul tuturor. Argumentul este simplu, dar capital: altfel nu se poate!

    Răspunde
     
  • Florin Ungureanu
    Martie 12, 2014 la ora 23:01

    Ceea ce ar fi trebuit sa specific pentru a intari fraza de inceput este faptul ca agricultura comunista s-a facut pe 15 MILIOANE de hectare. Productia reala specificata de mine (chiar redusa la 65-75%, sa fie o medie plauzibila de productivitate pe tot cuprinsul tarii) inmultita cu 15 milioane de hectare da o cantitate de cereale uriasa, pe care Ceausescu o exporta in totalitate. In Romania anului 2013 nu se facea agricultura pe mai mult de 6 milioane de hectare. Domnilor si doamnelor, privind din avion sau de pe google maps, chiar credeti ca Romania are o productie agricola comparabila cu cea din anul 1988, cu toate productivitatile sustinute din vorbe de unii specialisti in agricultura? Credeti ca vreodata, in viitorul predictibil, vor fi lucrate cele 15 milioane de hectare?

    Povestea mea nuantata este, in opinia mea subiectiva, reprezentativa pentru taranul roman. Au fost evident exceptii, oameni care nu au renuntat la dorinta de a munci si au considerat comunismul doar o perioada neagra sortita disparitiei, in care nu si-au putut exercita dreptul asupra proprietatii lor legitime. Majoritatea s-a incadrat in descrierea mea. M-am nascut intr-un sat reprezentativ statistic din Olt, nu foarte departe de Scornicesti si am copilarit acolo, am muncit gratis tot gimnaziul la CAP in fiecare primavara si toamna, fortat de regimul comunist, in loc sa fiu lasat sa invat si sa fac sport. Nu am auzit de la bunici vreo poveste despre vreun satean care s-a opus regimului si colectivizarii, pentru ca le-a fost frica, au acceptat totul spasiti, pentru ca nu invatasera sa tina cu dintii de proprietatea lor. Unii au plans dupa boii sau caii luati din curte, dar atat. Ca o confirmare, tatucul rosu Iliescu, ciuma neagra, a sintetizat in anii ’90 intr-o singura propozitie notiunea de proprietate invatata la Moscova: PROPRIETATEA E UN MOFT.

    Am vazut cu ochii mei productia agricola reala, era 60-75% din cea raportata. In fiecare an se depasea capacitatea de stocare a silozurilor din apropiere si cerealele trebuiau trimise mai departe, la silozuri mai mari. De asta sustin ca rezultatul final, cantitatea, nu se va putea atinge intr-un viitor predictibil. Nu inseamna ca asta e modelul unic de aplicat azi, dar atunci pamantul era lucrat consistent, conform principiilor stiintifice, pe sole mari, cu rotatia culturilor, chiar daca tractoristul beat regla in mod gresit plugul sau semanatoarea la alta adancime decat cea necesara. Scopul acestui efort era platirea datoriei externe, scop atins cu sacrificii enorme si pana la urma in zadar. Ce a ramasa in urma e exact ce au dorit bolsevicii in anii ’50: dezradacinarea Morometilor si alienarea lor completa. De asta nu avem azi agricultura, nu are cine s-o faca.

    Răspunde
     
  • anca
    Martie 12, 2014 la ora 22:45

    Daca oamenii s-au purtat cum s-au purtat(ma refer la furatul produselor) au facut din razbunare ca l-i s-a luat bunul lor(caruta,cai,boi,etc).Se stie cred de toata lumea cat de mult sunt legati taranii si chiar orasenii de „avutul”lor.Nu sunt de condamnat pentru ca nu s-a procedat corect.

    Răspunde
     
  • volwerine (@volwerine80)
    Martie 12, 2014 la ora 18:20

    Poate o fi fost colectivizarea maximul pe care l-a produs agricultura dar nici eu nu cred ca a fost neaparat un lucru bun. S-ar fi putut face intr-un alt mod neasupritor si nedictatorial, cu beneficii in functie de cotizatie (participarea cu pamantul) si in functie de munca.

    Bunicul meu aproape a facut ani multi de inchisoare, a fost discrimat multi ani si multi ani nu si-a gasit un loc de munca pentru ca nu intrase in Colectiv. Cum sa intri de bunavoie in Colectiv (CAP), cand acesta vine, iti ia totul, pamantul, carele , boii, vacile, cazanul (de fiert palinca care reprezenta o afacere) si nu iti oferea mi nimica in schimb. Dar bunicul meu s-a descurcat pana la urma si in comunism pentru ca era un om foarte priceput si harnic in toate, a ajuns chiar maistru de santier in diferite sectoare.

    Bunica in schimb a intrat obligat-fortat in Colectiv, ca sa nu faca bunicul ani de puscarie si ea la randul ei a muncit o viata intreaga (zi lumina) pentru Colectiv ca sa fie rasplatita cum nu se poate mai prost. Saraca bunica mea si-a rupt oasele pe camp sa produca sfecla, porumb si alte cereale legume sau fructe si i se taiau normele pe nedrept si i se furau cotele fara nici o explicatie plauzibila.
    Pentru ce????!!? Ca sa poata fura altii care erau „mai la ciolan”, mai la sursa in Colectiv. Altii care nu erau nici pe departe mai harnici, ci din contra, erau tovarasi cu „Lenea”.

    Aaahh… si mama mea care a lucrat ca si sefa contabila multi ani in cadrul unui SMA spune ca multe institutii raportau recolte si productii false mincinoase, care existau doar pe hartie si nu existau in realitate, spre deliciul activistilor de partid, Partid Comunist care era plin doar de oameni lenesi, prosti, lingusitori si duplicitari ca doar altceva nu prea puteau sa faca (ma refer mai mult la activisti de partid, ca altfel aproape toti erau membrii de partid, pentru ca aproape nu puteai avea loc de munca altminteri pe acea vreme).

    Concluzie: Colectivismul sigur nu a fost un lucru bun ce s-a intamplat bunicilor mei si familiei mele, care de la un inceput promitator si prosper in viata, in ciuda faptului ca erau oameni harnici si cu viziune au ajuns sa li se fure roadele muncii lor si sa fie rasplatiti cum nu se poate mai rau, pe cand altii traiau linistiti fara sa produca „mare branza” si furau cu nemiluita o viata intreaga. Cazurile similare sunt cu nemiluita.

    Totusi au existat diferite Cooperative care au facut performanta si au adus bunastare putintel si pentru oameni dar si pentru statul roman daca au fost conduse si getionate de oameni corecti, constiinciosi si harnici.

    Răspunde
     
  • Cristian
    Martie 12, 2014 la ora 08:49

    Salut!

    Fiind o emisiune economica, nu am pretentii sa se vorbeasca prea mult de sanatate.

    Totusi, ma mira ca niste oameni cu un simt moral, demn de dat exemplu (cel putin asa pare din spatele pc-ului), promoveaza produse procesate, gen carnati. Serios, voi ati vazut cum se fac carnatii si din ce anume?
    …Si laptele de vaca, domnule Florin Ungureanu, stiti ce substante contine si ca face rau organismului? (nici macar nu avem nevoie de el).

    Dar las’, creste buzunarul produselor farmaceutice si crste si buzunarul „groparilor” si de ce nu, in final, poate ne cresc salariile, poate cresc si investitiile…

    Ce sa mai faci cu banii cand, de exemplu, stii ca mai ai cativa ani de trait? Sau hai sa nu merg la extreme..Cat de mult te mai consoleaza faptul ca ai bani si un trai bun cand te simti slabit, frustrat, obosit etc. din cauza sanatatii precare. Ce inseamna trai bun, de fapt?

    Va urmaresc in continuare cu placere si admiratie, dar sper ca veti aborda TOATE problemele ,in primul rand, dintr-o latura umana.
    O zi buna!

    Răspunde
     
  • abhora ratio
    Martie 11, 2014 la ora 22:59

    Pai sa o luam pe rand:
    1: taranul roman nu e filozof. Taranul roman munceste pamantul de dimineata pana seara, cu palmele lui, su sudoarea lui, cu spatele lui. Moromete e unul la un milion. Taranul nostru nu are timp sa studieze problema colectivizarii comuniste si sa se amplasesez intr-un context general social. Au facut-o altii pentru el si tot degeaba.

    2. Sunt convinsa ca taranul roman s-ar asocia daca ar exista o urma de bunavointa din partea societatii in care traim. Dar dupa ce a primit pamant, apoi i-a fost furat de comunisti si apoi inapoiat pentru a fi furat democratic – e normal sa fie cel putin sceptic in privinta asocierii.

    3. Normal ar fi ca statul roman sa asigure contextul asocierii si sa ii ajute sa isi administreze culturile. Teoretic, statul roman a facut/ face asta. Practic (din surse) taranul roman e furat pe rupte de administratorii asociatiei. Cine il protejeaza pe omul fara studii (unii dintre ei nu stiu nici macar sa tina pixul in mana !!!)??

    4. E usor sa scriem despre asta si al dracului de dureros este sa vorbesti cu un taran disperat, fara studii, fara solutii si fara perspectiva. 🙁

    Deci daca vrem ceva concret, va recomand sa ii luam de urechi, rand pe rand, pe toti ministrii care se vor perinda pe la agricultura. Cu petitii, cu ce vreti voi… Iar asta e valabil pentru tot ceea ce vrem. Observ ca politicienii romani s-au obisnuit cu ideea ca daca nu li se cere (cu scandal) inseamna ca nu trebuie neaparat… 😐

    Răspunde
     
  • unu analfabetul si fara bun simt
    Martie 11, 2014 la ora 17:53

    Iar daca faci un calcul cred ca poate iesi 120 de tone la hectar de sfecla.
    120tone x 1000kg/tona =120000kg/10.000m2=12kg pe metru patrat, adica vreo 9 sfecle de cate 1,33kg per bucata, dar pot fi si 16(adica 4×4, 25cm cu 25 cm).
    De ce spuneti ca nu este posibil?
    Depinde ce sa manta folositi, ingrasaminte. Matematic se poate 120 de tone la hectar.

    Răspunde
     
  • unu analfabetul si fara bun simt
    Martie 11, 2014 la ora 17:37

    Sectorul agricol cel mai profitabil este gradinaritul, unde nu ai nevoie de investitii majore si mult pamant, ci doar de foarte foarte mult chef de munca.
    Si domnule MOISE stiti sa manipulati foarte bine, cand o sa vina regele la conducere o sa aveti un ciolan mare si frumos.

    Răspunde
     
  • unu analfabetul si fara bun simt
    Martie 11, 2014 la ora 17:35

    Degeaba ai libertate daca nu ai sange in vene sa o aperi.
    Degeaba ai libertate daca nu ai bani de arme sa aperi aceasta libertate, iar cand vine unul cu bani si iti pune gheata pe grumaz, unde este libertatea?
    Si pentru vanzatorii de tara:
    De ce jandarmii la Pungesti au batut taranii, iar la Targu Mures, nu au spus nici pas?
    VA vine randul sa stati iar in genunchi si sa va puna ungurii, bocancul pe grumaz, sa vad cum va aparati libertatea atunci domnilor.

    Răspunde
     
  • eu
    Martie 11, 2014 la ora 16:36

    Prima mare greșeală care s-a făcut în anii 90 a fost redarea pământului , dar fără utilaje, a nu se uita că oamenii au intrat cu toul in cooperative,cu scule,animale etc,așa că nu s-a făcut mare lucru din această cauză,ba mai mult s-au prăbușit și industriile dependente de agricultură în favoarea firmelor de import deținute de foștii securiști.A doua greșeală ,că nu a existat un control strict al siguranței irigațiilor.A treia mare greșeală că nu s-a reînfiițat bursa agricolă și marile piețe de angro agricole autohtone.restul e istorie.

    Răspunde
     
  • mihaix
    Martie 11, 2014 la ora 14:59

    Moise, multe tari practica cooperativizarea , fara nici o legatura cu comunismul sau socialismul. O practicau grecii dinainte , o practica natii vestice, adunandu-se pt a avea bani de utilaje , fabrica, etc.

    Numai la noi taranul roman, probabil dintr-o furie oarba datorata saraciei, si a privatiunilor, nu vrea niic in ruptul capului sa se combine cu ceilalti. La tara , cu mici exceptii, toti prefera sa moara , cu pamantul lor nelucrat ,decat sa faca ceva impreuna . Probabil secole de saracie , lipsuri si comunism, i-au facut sa nu mai aiba incredere, si sa tina de ce ii al lor. Plus arendasi si comapnii care lucreaza pmanatul si nu le dau nimic pe arenda….

    Asta e Romania, tara lui Culita si Ioan Niculae, si a taranilor saraci.

    In Grecia si Franta am vazut multe cooperative, oameni cre foloseau aceeasi fabrica. La noi doar saraci si smecheri

    Răspunde
     
    1. cetateanul turmentat
      Martie 12, 2014 la ora 11:36

      Nu cumva lipsa de incredere este cauzata de ineficienta justitiei? Daca „Moromete” se simte furat si vede ca seful asociatiei si-a facut vila si are doua masini, ce sanse are sa demonstreze furtul in fata justitiei din Romania? Cu ce il incalzeste daca justitia ii da dreptate dupa 5 ani, timp in care el e furat zi de zi? Mai bine se duce azi si isi scoate pamintul din asociere.

      Răspunde
       
      1. mihaix
        Martie 12, 2014 la ora 16:09

        Ehhh, lipsa de incredere e data de faptul ca taranul roman a fost furat , prostit de toti de-a lungul anilor: arendas, justitie, comunisti, vecini, smecheri, becali, etc.

        Si atunci nu se mai risca si s-a inchis in carapace.
        Daca adaugam la tepele pe care si le-a luat si saracia in care traieste, si faptul ca de fiecare data cand a incercat sa faca ceva i s-a dat in cap fie de „privati” fie de statul roman, cred ca acum s-a lecuit.

        Răspunde
         
  • sd
    Martie 11, 2014 la ora 13:48

    Domnilor nu va mai certati pe ceea ce nu ati facut sau din auzite,haideti sa va dau un exemplu:
    In 1994 am hotarat sa intru in agricultura (ing.mecanic dar cu cunostinte bune in agricultura)a investit in acea perioada in utilaje agricole (Romanesti)in jur de 20 000 Marci(imprumut banca Agricola)altii au cumparat apartamente,care mai tarziu sau transformat in milioane euro,dar sa revenim,am arendat in jur de 50ha pe care am obtinut productii bune si chiar foarte bune(4500kg/ha floarea soarelui,Franta in jur de 3500/4000kg/ha?????)vorbim de anii 1993/1994 1994/1996,dupa care a inceput calvarul,au desfiintat fabricile de ulei,au desfiintat complexele de porci,complexele de pui,fermele de vaci,aproape tot ce consuma productia Agricola,deci nu am avut cui sa mai vindem,pretul la ulei, carne,paine era bine tinut pe loc pentru ca politicieni sa castige un loc in parlament apropos marca urcase la 140/100,adica de la un schimb de 3500 lei la 25000lei???????? iar inputurile in agricultura sau marit de 500de ori,ce profit sa mai faci si sa platesti si dobanzile la bancii!!!!plus arenda,asa ca singura solutie a fost abandonul,asta a fost agricultura ,,capitalista in Romania”pana aproape dupa intrare in UE cand au inceput exporturile agricole (de arabi,israileni etc)si sa se caute produsele agricole,nu ma pot compara cu cei care au intrat in agricultura dar care au functionat in ,,structurile statului”va las pe dv sa ii numiti, care au facut exporturi fictive si alte matrapalzacuri si au icasat sume immense pe tva,asigurari ,nepunand nici un bob in pamant (am zeci de exemple concrete)oare unde era D.N.A-ul atunci,luati va rog si analizati pe acesti ,,miliardari in agricultura si veti fi surprinsi cand o sa aflati cum au fost cumulate averile???????foarte putini au lucrat cat de cat legal,care au lucrat au dat faliment,sa stiti ca agricultura pentru aceasta tara este agricultura facuta (parerea mea)pe max 500h si minim 10ha deoarece acesti producatori vor adduce produsele pe masa Romanilor,marile corporatii nu fac altceva decat sa duca produsele in portul Constanta iar de acolo pe pietele cu profit mai mare,iar noi vom manca ce vor altii sa importe,eu zic sa sustineti micul producator ,deoarece el este cel ce poate sa aduca produsele Romanesti pe piata salvati producatorul ROMAN .

    Răspunde
     
  • nosztalgia
    Martie 11, 2014 la ora 13:03

    Domnule Moise gresiti, daca ati face cercetari mai amanuntite veti vedea ca asa zisele recorduri in productii de pe timpul cap au fost depasite de mult in special incepind cu 2009.In mediul rural au avut transformari profunde in ultimul timp, dar multi nu le vad avind o stare negativista,intrarea in ue cu subventiile aferente au facut ca si noi micii fermieri sa avem ceva capital de lucru si sa avem acces la seminte de calitate.Nu degeaba marile companii de seminte monsanto,pioneer dupont,limagrain,kws,caussade,eurialias,syngenta au in Romania centrele de productie si desfacere pentru europa de sud si est.Se pare ca strainii vad aceste schimbari numai noi nu le vedem.Sunt dintr-un sat din teleorman si in anul 1941 bunica mea lucra campul cu tractorul[bunicul fiind pe front]erau peste 100 de tractoare [date dupa pv de confiscare a lor de comunisti].Daca nu era nenorocirea comunista, acum am fi fost departe, la fel ca oricare fermier din Germania s-au Franta.Aveti pe tvr o emisiune extrem de interesanta,aplecativa si asupra agriculturii din cand in cand si veti descoperi si lucruri frumoase.

    Răspunde
     
  • Florin Miu
    Martie 11, 2014 la ora 11:48

    Va recomand sa cititi „Why nations fail” daca vreti sa intelegeti de ce „CAP-ul comunist este maximul ce putea şi poate vreodată produce agricultura în România, cu tot sabotajul românilor de atunci.” e falsa.

    In schimb afirmatia „Stochează porumbul până mucegăieşte, în loc să crească 10 porci cu el, punând carne proaspătă pe piaţă.”, pe langa faptul ca este in mod statistic falsa (situatiie in care porumbul se mucegaieste sunt exceptiile si nu regula), e hilara pentru oricine stie cat de „usor” se intra pe piata.

    Civilizatia vestica s-a creat si prin dispozitia unora de a muri pentru libertate. Care, chit ca ne place sau nu, reprezinta si libertatea de fi prost sau lenes.

    Domnule Moise Guran, generatia actuala de tarani prosti va muri in curand, pamantul va ajunge in mainile copiilor de la oras care-l vor vinde cooperativelor la care visati atat. Din pacate, apologia statului pe care o faceti dumneavoastra aici va face ca acele cooperative sa fie sponsorii de maine ai partidelor. Care vor acorda subventii pentru agricultura. Adica vor lua bani de la noi ca sa ne dea rosii mai ieftine. Rosiile spaniole fara gust si aduse cu tirul de la mii de kilometri sunt competitive pe piata din Romania pentru ca si partidele spaniole sunt sponsorizate de cooperativele din Spania. Poate ca taranul roman nu se zbate prea tare pentru ca, daca o face, intra in competitie cu produse subventionate, competitie care nu prea corecta dupa orice standarde. Daca taranul roman ar fi destept ar zice in sinea lui „De ce sa ma chinui sa produc rosii cu gust si ieftine cand Moise Guran vrea cooperative in loc sa stopeze importurile de produse subventionate? Mai bine il las sa manance rosii din Spania cu pesticide ca sa moara si in felul asta poate avem norocul sa vina pe la TV niste jurnalisti mai pro-libertate”

    Răspunde
     
    1. Unchiu Sam
      Martie 11, 2014 la ora 12:31

      Si solutia este, din nou: stat minimal si piata libera.

      Răspunde
       
    2. Moise
      Martie 11, 2014 la ora 23:08

      Florin Miu> Nu inteleg! Nu ati citit textul? E frustrant sa-mi atribuiti lucruri pe care nu le-am scris. Cititi naibii textul inainte de a comenta! Eu sunt un adept al statului minimalist, nu al cooperativizarii, nu al etatismului! Va dor ochii daca cititi pana la capat, sau ce?

      Răspunde
       
      1. Moromete
        Martie 12, 2014 la ora 06:09

        „(…) stătea un tânăr în faţa unui tablou. Se uita, se uita, se uita şi zicea: dracu’ să mă ia dacă înţeleg ceva. Zice cineva, păi dacă vrei să înţelegi citeşte şi tu cronica. Ia cronica şi o citeşti. (…)” – Toma Caragiu – „Mefisto”

        Asa @Moise, spune-le sa vorbeasca la subiect, nu pe langa. Se uita la textu’ tau ca la un tablou. Iar apoi, trebuie sa zica si ei ceva.

        Lasand gluma la o parte, Florin Ungureanu asta are mare dreptate. Iar eu cand ma gandesc la soarta neamului romanesc, parca imi vine sa … cant din fluier.

        Răspunde
         
      2. Florin Miu
        Martie 12, 2014 la ora 10:08

        Mea culpa. Nu am observat ca textul articolului nu este semnat de dumneavoastra.

        Răspunde
         
  • CristiaN
    Martie 11, 2014 la ora 11:07 Răspunde
     
    1. Ivascu Marian
      Martie 11, 2014 la ora 11:12

      multumim pentru link

      Răspunde
       
  • Unchiu Sam
    Martie 11, 2014 la ora 11:03

    „Libertatea de decizie e buna, dar nu pentru prosti, ca nu au ce face cu ea.”

    Asa au zis si comunistii si nazistii si asa isi justifica sistemele opresive toti dictatorii. Intotdeauna stiu ei cei mai bine pentru toata lumea.

    Nu, libertatea de decizie e buna punct.

    Răspunde
     
    1. Unchiu Sam
      Martie 11, 2014 la ora 11:07

      erata: ce-i

      Răspunde
       
    2. Tudor
      Martie 11, 2014 la ora 12:04

      Da, dar vezi tu, mai multi prosti sunt decat destepti pe planeta asta, ori cu multi prosti ai doua variante: ori ii scolesti pana se lumineaza si ei si-si schimba mentalitatile, proces care dureaza muuult timp, ori ii duci tu in directia care trebuie.

      Răspunde
       
      1. Unchiu Sam
        Martie 11, 2014 la ora 12:24

        Ori iti vezi de treaba ta.

        Răspunde
         
        1. eu
          Martie 11, 2014 la ora 16:19

          aici nu facem forum politic.Ca și în alte domenii, se pot face asociații(cooperații) prospere,dar pt. asta trebuie minte,carte și tradiții.Din păcate tradiția la noi a fost întreruptă de comunism dar și de egoismul prostesc.Așa că, da, prostul trebuie ghidat că altfel dă foc la sat,se mai numește și educație.Văd că aveți o idee fixă,nu suportați cuvântul cooperativă,care nu este de iz comunist așa cum nu sunt și cele mai multe companii-asociații de oameni care strâng în felul ăsta mai mult capital și care fac diverse afaceri împreună-care este problema?

          Răspunde
           
  • GoPo
    Martie 11, 2014 la ora 11:02

    Sunt cateva aspecte ce as dori sa le enumar:

    1. Trebuie eliminata comparatia cu comunismul deoarece ei au produs pe teren furat de la cetateni; Ar fi bine sa uitam perioada. Si eu produc mai mult decat pot acum daca ma duc si fur (ma fac proprietar) fabricile Samsung, iar pe langa astea si cele Hunday, etc.

    2. Improprietarirea s-a realizat si pentru merite aduse statului roman – veterani de razboi, asta ca sa nu se inteleaga ca taranii au primit de pomana;

    3. De ce ne zbatem sa stoarcem de vlaga acest teren tinzand catre productii record. Oare se mai gandeste cineva ce va mai produce acel teren peste 50 de ani? Sau poate ca doriti o agricultura cu chimicale, deoarece in acea perioada cam sa se obtinea productia. De ce doriti productii record si preturi mici la hrana?

    4. A fi arendas e o solutie dar nu vad care e problema cu situatia actuata a Romaniei, cumva nu se poate sau de fapt tindem dupa „compensatii la hectar”, asa dupa moda europeana? Asta inseamna eficienta?

    Pana la urma ce a vrut sa transmita articolul? Sa schimbam ce? Sa dam terenul grati statului, arendasului? Chiar nu pricep. Poate ca se doreste productie record, dar nu e problema nepopesorului de teren, dar aca considera ca doreste sa faca agricultura eficienta este liber sa achizitioneze teren d epe piata libera – vezi cazul Basescu.
    Cel ce nu dispune de teren agricol, probabil ca nu intelege cum e cu agricultura sau poate ca ne pricepem toti ca si la fotbal.

    Răspunde
     
  • alin
    Martie 11, 2014 la ora 10:55

    comentariu a fost bun,
    comentariu la comentariu prost rau

    Răspunde
     
  • Flash
    Martie 11, 2014 la ora 10:50

    Eu apreciez aceasta opinie, dar nu pot sa nu ma gandesc ce s-ar fi intamplat cu Moromete daca n-ar fi venit comunismul la putere. Oare o piata libera nu l-ar fi incurajat pe Moromete sa se asocieze cu Moromete 2 ? Oare chiar asa de prosti erau Morometii (1,2,3,etc), incat sa nu realizeze ca una bucata tractor avea incorporata o herghelie de caluti ? Eu cred ca fara CAP, Morometele nostru l-ar fi copiat pe Morometele francez …. pt ca da, si francezii au Morometele lor.
    Nota 1: nu poti sa ai o discutie despre agricultura comunista, fara sa te gandesti cum ar fi aratat ea fara comunism.
    Nota 2: Moromete a inceput sa lucreze cu sila sub comunism. CAP-ul era umbrela pentru toti … si Moromete harnic si Moromete lenes. In definitiv, care Moromete putea fi un exemplu pozitiv in comunism ?

    Răspunde
     
  • Flo
    Martie 11, 2014 la ora 10:46

    Eram destul de mic in perioada CAP-ului, dar imi amintesc si acum ura bunicilor fata cei de la conducere. Ii injurau cu patos la fiecare adunare spontana in fata portii unui vecin mai darnic cu vinul de casa. Dar cand erau chemati de colectiv la camp se duceau toti, cateodata cu copiii mici dupa ei. E adevarat ca mergeau de frica sa nu le ia Ceausescu si ultima bucata de pamant pe care o mai aveau in spatele curtii. Dar vreau sa spun ca munceau de dimineata pana seara, iar la sfarsitul zilei nu le ramanea decat sa se imbete de suparare…
    Parerea mea este ca azi nu mai stie aproape nimeni sa faca agricultura. CAP-ul avea ingineri care cat de cat mai aveau ceva habar, dar omul de rand face de cand s-a nascut, agricultura de subzistenta. Nu au cum sa faca agricultura moderna pentru ca nu i-a invatat nimeni. Multi dintre ei au cateva clase de scoala sau nici atat. Agricultura moderna se bazeaza pe seminte modificate genetic, tratamente chimice complicate, si nu in ultimul rand, utilaje performante si scumpe. E adevarat ca se poate merge pe agricultura ecologica (si poate asta are cele mai mari sanse de reusita la noi), dar nu e productiva si costa mult.
    Poate ar trebui sa se gandeasca cineva sa organizeze cursuri de agricultura pentru taranul roman. Macar pentru cei mai tineri.

    Răspunde
     
  • Ivascu Marian
    Martie 11, 2014 la ora 10:38

    Domnule Sam, mi se pare ca va luminati cand spuneti libertate si capitalism de parca e raiul pe pamant dar nu realizati ca Romania a fost gasita de capitalism cu temele nefacute. Normal fiecare are libertatea sa faca ce vrea dar trebuie sa aiba si posibilitatea, ori asta e problema ca la noi posibilitatile sunt reduse consistent.
    Domnule Moise Guran nu sunt un simpatizant al dvs dar sunt placut surprins de faptul ca tocmai la aceasta problema ma gandeam si eu zilele acestea.
    Intamplator am cautat zilele acestea seminte de plante furajere si am facut niste documentare inainte ca sa constat ca soiurile romanesti aproape ca au disparut de pe piata si suntem invadati de importuri. Am citit despre institutele de cercetare care sunt la pamant, putine mai produc ceva si cand te uiti ca din 55 pana in 90 erau active si cu rezultate (chiar si in 2000 mai miscau) iti vine sa te intrebi ce fac cei de la agricultura?? Cu ce se ocupa ei? Sunt interesati ca soiuri autohtone in care au fost investiti ani de cercetare si care au fost exportate ani buni in alte tari acum nu mai exista?
    Bine, pentru oameni cu o gandire ca domnul Sam asta nu este o problema pt ca dansul probabil este cuprins de sentimentul de libertate si de ideea de globalizare – probabil cel mai mare rau actual.

    Răspunde
     
  • ovidiu
    Martie 11, 2014 la ora 10:38

    Foarte bine si elocvent !!!
    „Libertatea de decizie e buna, dar nu pentru prosti, ca nu au ce face cu ea.” – perfect spus.. ne vedem la vot :)… romanul e o sluga innascuta.. nu are spirit antreprenorial, poate doar sa execute si sa fie condus gasind satisfactie in a comenta si ai acuza pe cei care il conduc, de starea de sluga in care se regaseste… „Voda e de vina” … „Sa vina alt Voda care sa”.. in nici un caz nu e el vinovat 🙂

    Răspunde
     
    1. Ivascu Marian
      Martie 11, 2014 la ora 10:45

      mai trist e ca unii sunt atat de imbeznati incat nici cand cineva ii lumineaza nu refuza sa deschida ochii.. sunt atat de pacaliti de mirajele cotidianului incat refuza sa vada adevarata stare de fapt sau sa incerce sa inteleaga in profunzime problema.

      Răspunde
       
  • nico's
    Martie 11, 2014 la ora 10:36

    Dle. Moise Guran
    Va multumesc ca ati deschis aceasta tema , nu va lasati afectat de atacurile inevitabile …Este o tema dureroasa ,pe care nimeni dintre politicienii nostri de vaza nu prea vor sa o deschida .Doar cine nu merge prin piete sau nu are rude la tara nu isi da seama de adevarurile spuse de dvs. Mentineti atentia asupra acestor lucruri trecute prea mult timp sub tacere .Nu este normal ceea ce se intampla , tara asta intr-adevar se tine din agricultura , iar taranul este cel mai nedreptatit dintre toate categoriile sociale . Aveti sustinerea noastra , a celor care nu ne lasam orbiti , Dumnezeu sa va ajute !

    Răspunde
     
  • Unchiu Sam
    Martie 11, 2014 la ora 10:21

    Un comentariu luuung si extrem de slab.

    Ce argumente se aduc propriu-zis? Nimic, doar ca vezi doamne in absenta CAP-ului taranul roman prost fiind nu-i in stare decat de agricultura de subzistenta.
    Si? Care-i problema? Nu asta inseamna libertate, inclusiv libertatea de a avea grau putrezit in hambar? De ce nevoia asta comunista de a ne baga in casa si viata tuturor?

    Aia inseamna capitalism, aia inseamna libertate – inclusiv libertatea de a fi prost.

    Ma doare undeva de agricultura pe care o fac altii. Nevoile mele sunt satisfacute de piata si mecanismele ei. Daca taranul roman nu stie cum, e altul care a invatat si stie sa produca cat si cum trebuie.

    Răspunde
     
    1. Loredana Neagu
      Martie 11, 2014 la ora 11:48

      Ma tem ca de libertatea asta a dumneavoastra, inclusiv de a fi prost, dupa cum singur spuneti, se leaga propria mea prosperitate, deoarece statul, recunoscand aceasta capacitate de prostie, deci logic, de neputinta si „ne-vointa”, ma scurtcircuiteaza pe mine prin o si mai mare impozitare, tocmai ca prin mecanismele de sustinere a prostilor sa castige voturi.

      Răspunde
       
      1. Unchiu Sam
        Martie 11, 2014 la ora 12:27

        De aia avem nevoie de un stat minimal si de o piata libera, nu de CAP-uri sau orice alt fel de colectivism.

        Răspunde
         
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase