De ce vorbesc moldovenii româneşte şi de ce s-a numit moldovenească limba oficială de peste Prut…

Publicat la data de de Moise

de Moise Guran

Într-un sertar pierdut al Istoriei, Republica Moldova şi-a regăsit certificatul de naştere. Pe el scrie că ei moldovenii ar fi fraţi cu românii. Pe bune? Şi ce mare ştire? Nu ştiam chestia asta? Ba da, o ştiam, dar certificatul original, cel din 1991, fusese mistificat la transcriere în 1994. Şi nu mai are sens să dăm vina pe ruşi, pe comunişti sau pe moldoveni pentru asta. Noi românii suntem de vină că am fost slabi. Şi să vedeţi de ce…

Entuziasmul pro-unionist de după 1989 din Moldova a găsit în România un frate mai mare rece, distant şi slab în laşitatea sa. După puciul de la Moscova din august 1991, Republica Moldova şi-a declarat independenţa şi acela a fost certificatul de naştere în care moldovenii au scris negru pe alb că ei sunt români. Au declarat limba română limbă oficială, dar momentul fusese anticipat şi era aşteptat. Conflictul Transnistrean, amorsat încă din 1989, s-a transformat în război în 1992, imediat ce, enervaţi de această declaraţie, ruşii au atacat Moldova. Avuseseră la dispoziţie doi ani pentru a-şi forma unităţi paramilitare formate din cazaci şi rusofoni transnistreni, care triplau de facto efectivele armatei a XIV-a sovietice. În faţa lor, Republica Moldova nu avea nici armată nici armament. A fost un război inutil şi ciudat, un război în care nu ştim nici azi exact în ce măsură România a ajutat Moldova, deşi avea în mod clar obligaţia să o protejeze, aşa cum îţi aperi fratele mai mic când ţi-l bat alţii şi ţi-l umilesc.

Am trăit ca tânăr jurnalist acele vremuri şi bănuiala mea (bazată pe zvonurile care circulau în epocă) este că România a contribuit cu armament şi cu ceva luptători voluntari la apărarea Nistrului. Era insuficient. Rusia a concentrat trupe Omon şi armament greu, inclusiv rachete şi poate vă mai amintiţi declaraţiile belicoase ale comandanţilor ruşi care spuneau că în două ore pot ajunge cu tancurile la Bucureşti. De Chişinău ce să mai vorbim… Risca soarta pe care a avut-o peste ani, în 2008, Georgia.

(Ajuns cu povestea aici, trebuie să vă mărturisesc că am o obsesie legată de desfăşurarea evenimentelor din 1989. Din RSS Moldovenească şi din RS România. Nu ştiu în ce măsură România socialistă s-a implicat în evenimentele de la Chişinău din 1989 care au dus la declararea suveranităţii RSS Moldovenească în 1990. Ştim sigur că Ceauşescu a ridicat destul de ferm problema recunoaşterii moldovenilor ca români începând cu 1965 şi mai ştim cert că în noiembrie 1989 îl preocupa revolta de la Chişinău. Obsesia mea, şi sper să trăiesc suficient ca să aflu răspunsul la această întrebare pe care doar deschiderea unor dosare secrete o poate oferi, este în ce măsură intervenţia rusească în România din decembrie 1989 (spuneţi-i Revoluţie, spuneţi-i lovitură de stat), n-a avut drept scop între altele şi împiedicare unificării Moldovei cu România. Închid aici această lungă paranteză dar, poate voi face o postare separată despre aceste lucruri.)

Revenind la înfrângerea de facto a Moldovei în războiul transnistrean din 1992 şi la imposibilitatea autorităţilor de la Chişinău de a securiza Tighina (care este dincoace de Nistru) acesta este contextul în care trebuie să înţelegem înlocuirea limbii române cu “limba moldovenească” în Constituţia din 1994. Falsificarea certificatului de naştere al Republicii Moldova a fost de fapt un acord de încetare a focului. Dar situaţia a rămas tensionată. (Aveam să constat personal asta zece ani mai târziu, când am intrat clandestin în Transnistria pentru a realiza nişte reportaje. Dar despre asta promit să vă povestesc într-un episod viitor).

Ieri Curtea Constituţională a Republicii Moldova a restabilit adevărul istoric. Nu există limba moldovenească. Există doar Limba Română. Pe care da, şi noi cei de dincoace de Prut am scris-o cu caractere chirilice până acum 150 de ani. Şi asta n-a făcut-o totuşi nici slavă, nici rusă şi nici moldovenească. Dar dincolo de curajul fraţilor moldoveni, cred că noi, cei din România, ar trebui să ne pregătim mai bine pentru a nu repeta ruşinea din 1992. Paşnic, nu altfel. Economic, dar mai ales la nivel mental. Deocamdată nici măcar opinia publică din România nu este pregătită de unirea cu Moldova. Ascult cu răbdare şi privesc cu multă condescendenţă părerile celor care spun că nu ne interesează  o astfel de unire, că nu suntem pregătiţi şi că n-ar fi în interesul nostru. Sunt oameni care nu cunosc istorie, oameni care habar nu au că şi în 1859 au fost mulţi ca ei, la fel cum au fost şi în 1916. Motivul real pentru care am scris aceste rânduri este acela de a familiariza cât mai mulţi români cu istoria recentă a Republicii Moldova. Să îi înţelegem mai bine pe moldoveni şi pe noi ca români, ca naţie din care şi ei fac parte.

Istoria nu te aşteaptă. Dar la fel cum Dumnezeu îţi dă dar nu îţi bagă şi în traistă, Istoria îţi creează ocazii pe care însă tu trebuie să le anticipezi şi să le fructifici. Aşa că hai cu ţeava aia de gaze, hai cu poduri peste Prut că n-avem decât două, hai cu linii de electricitate, cu reţele de distribuţie, cu căi ferate şi cu investiţii în Moldova. Că vine Istoria peste noi…

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

237 răspunsuri la De ce vorbesc moldovenii româneşte şi de ce s-a numit moldovenească limba oficială de peste Prut…

  • Burebista
    Decembrie 27, 2013 la ora 09:30

    constantine stai jos esti prost.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Decembrie 27, 2013 la ora 20:52

      Cum ai aflat? Asa ti-a zis ma-ta despre mine? Adevarul e ca si ea mi-a lasat impresia ca e cam proasta, ba, da’ plm nu stie carte.

      Răspunde
       
  • Constantin
    Decembrie 25, 2013 la ora 10:04

    Domnule Moise, moldovenii nu vorbesc tocmai limba romana dupa cum spuneti dumneavoastra. Nu ma refer la erori de topica ori altele asemanatoare, caci basarabenii o leaca mai in varsta vorbesc exact precum moldovenii din Iasi, sau Bacau. Poate ca tot cei care sunt mai in varsta vorbesc cu adevarat limba romana, in sensul in care priviti dumneavoastra chestiunea in articol. Cei mai multi vorbesc limba socialismului multilateral dezvoltat. Este o limba amestecata cu oportunism si aroganta, asa cum a aratat prim-ministrul Leanca deunazi. Poate fi considerata in egala masura limba prim-ministrilor romani contemporani, caci Leanca tocmai se intalnise cu Ponta. Aceasta limba nu are legatura in mod neaparat cu modul de organizare formala a guvernarii in cele doua state, ci poate fi caracterizata asa cum am facut-o eu mai sus datorira trasaturilor specifice politice si sociale ale regimurilor comuniste.

    Răspunde
     
  • Attila
    Decembrie 17, 2013 la ora 09:56

    o comunitate de oamnei – o natiune care nu cunoaste in ce limba vorbeste, aceasta vorbeste de la sine ca sunt cei mai prosti din lume.

    Răspunde
     
  • O voce dintre dintre Nistru si Prut
    Decembrie 16, 2013 la ora 11:37

    La emisiunea POLITICA la postul de TV TV7 din Basarabia a fost invitat unul din urmasii lui adolf hitler – ambasador al germaniei pe teritoriul actual numit republica moldova, si acest neamt a citit o predica maruna precum unirea cu Tara Mama nu este bine venita, nemtii nu doresc reintregirea Romaniei nu doresc bunastarea Noastra ei cu rusii sant uniti prin pactul stalin-hitler ribentrop molotov. Cu poate un sfrit sa ne citeasca noua lectii de istorie? da l naibii de natiune.

    Răspunde
     
  • careva
    Decembrie 15, 2013 la ora 02:46

    „Mai nou Moise a ajuns la concluzia ca totusi e democratica” – asta este o chestie „a la VictorL”.

    Răspunde
     
  • elsi
    Decembrie 15, 2013 la ora 01:10

    Doriti o revolutie adevarata si un razboi pentru stabilirea granitelor ROmaniei aveti nevoie de luptatori …. cetiti istoria si apoi cereti-va drepturile si moldoveiii si romanii

    Răspunde
     
    1. careva
      Decembrie 15, 2013 la ora 02:39

      Prin actul unirii celor trei principate, cu totii au dorit sa se numeasca romani. Istoria este plina de exemple singeroase si destepte. Cine vrea sa traiasca va alege pe cele destepte. Problema nu a fost niciodata datul jos al celui de la conducere, ci ce faci dupa aia. De fapt, nu inlocuirea este solutia, ci preluarea puterii in mina poporului – cei care sunt, n-au decit sa ramina unde sunt (n-o sa gasiti altii mai destepti sau mai calificati, toti suntem o apa si un pamint) atita timp cit vor face ce li se cere sau mai exact ce vor fi obligati sa faca. Pe fondul unei reactii populare firesti (aurul si gazele de sist), s-au lipit citiva care vor sa scape de ce le pregatesc cei de la Putere (de exemplu, nu stim daca Ponta vrea sa-l dea in git pe Basescu cu scandalul Nana – unde se pare ca are niste atuuri zdrobitoare – sau vrea numai sa-l santajeze sa le faca jocul lui si lui Antonescu). Eu cred ca daca poporul va lua puterea in mina, cu adevarat, va sti sa puna singur ordine in tot si peste toti. Trebuie gindita o Constitutie complet noua care sa se aplice perfect spre binele poporului in conditiile Romaniei de astazi. Probabil ca o dictatura cu sprijinul armatei va fi o solutie necesara pentru o perioada scurta care sa permita tranzitia puterii si reinoirea Constitutiei – deci fara singe, cu calm si cu cap.

      Răspunde
       
    2. O voce dintre dintre Nistru si Prut
      Decembrie 16, 2013 la ora 11:39

      strainule Noi cunoastem istoria MOLDOVA ARDEALUL SI TARA ROMANEASCA. DREPTATE SI ADEVAR.

      Răspunde
       
  • careva
    Decembrie 13, 2013 la ora 19:47

    Acest supliment venit din partea dlui. Onofrei, ma determina sa …despic firul in patru si sa exprim citeva din gindurile ce ma framinta in legatura cu Romania de astazi. Pentru asta am apelat la ajutorul unor lingvisti. Este vorba de un student, Andre Martine, care a scris o lucrare – Lingvistica, limbaj si limba – in cadrul unui Seminar de Teorie a Limbii, al conferentiarului Constantin Dominte, de la Facultatea de Litere, din UB.
    M-a interesat diferenta intre limbaj si limba. Limbajul suporta exprimarea gindirii, cu intentia de a comunica si de a fi inteles. Limba suporta exprimarea sentimentelor, fiind forma prin care omul se afirma fata de el si fata de altii. Fara intentia de a comunica ceva. Considerind acestea, voi incerca sa fiu cit mai neprescriptiv posibil in cele ce urmeaza.
    Limba materna, care consider ca este de fapt un dialect, este principalul factor care leaga persoana de originea ei, ii confera nationalitatea. Limba vorbita (graiul) sau populara, se conecteaza local, cu teritoriul in care se dezvolta o anumita traditie, un folclor. Limba oficiala, uneori asimilata cu limba de ocupatie (cu forta, nu profesionala), este un limbaj la care putem corela o cetatenie, o tara.
    Acestea fiind spuse, as conclude: faptul ca la un moment dat, in MD, limba „moldoveneasca” a fost considerata limba oficiala, nu trebuie sa ne deranjeze, deoarece ea nu este semnificativ legata de nationalitatea romana a poporului de la est de Prut. Ar putea fi, insa, interpretata ca un semnal de intentie de a unifica „ambele” Moldove intr-una singura. Sub cupola UE, si cu multiplele interese ce graviteaza in jurul Romaniei si considerind, deasemenea, vadita lipsa de interes a UE fata de Tara Moldovei, se pot intimpla multe. Unde mai pui ca exodul romanilor nu este de natura sa descurajeze asemenea demersuri.
    Referitor la profesionalismul unui cadru universitar, presupunind ca a facut cel putin o trecere „lecturara” peste o lucrare a unui student (inteleg ca strain care invata romaneste, deci cu atit mai mult), care urmeaza a fi facuta publica (pe Internet), va supun atentiei urmatorul fragment: “..marele public, chiar cel cultivat, ignorează aproape existenţa unei ştiinţe a limbajului..”; oare nu era mai potrivit “ignora”?

    Răspunde
     
  • dan onofrei
    Decembrie 13, 2013 la ora 00:01

    moldoveneasca nu este o limba ,este un dialect al unei regiuni mari teritoriale Romanesti denumita Moldova .Si totul este foarte relatriv in definitii>Si eu fiind nascut in Bucuresti spuneam ca sint bucurestean desi am trait si la Galati>?:Sotia nascuta la la Galati sspunea sint galateanca desi a trait la Bucuresti .Unul nascut la Oradea spunea sint Oradean desi traia sa zicem la Arad , iar un oltean de la Craiova care traia la Cluj zicea sint craiovean.bunul meu prieten Rudy de la Sebes zice si acum sint Sebesan desi traieste la Braunschweig in Germania ,asa spun si moldovnii din Republica Moldova si din Moldova Romaniei sint moldovean sau soldovean desi sint romani la fel ca Ardelenii ,Muntenii sau Dobrogenii ,clar cu alte tendinte si traditii regionale specifice .

    Răspunde
     
  • mihaix
    Decembrie 11, 2013 la ora 13:03

    Apropos de articolul de istorie, de ce sunt romanii rusofobi .

    Rusnaci tot rusnaci raman, in orice secol si oricate toale de firma ar pune pe ei:
    http://casajurnalistului.ro/transnistria-republica-torturii/

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase