Citesc o carte senzaţională…

Publicat la data de de Moise

bds

de Moise Guran
Sunt interviuri făcute de studenţii de la Jurnalism (FJSC) sub coordonarea celor doi profesori, Zoltán Rostás și Antonio Momoc, cu oamenii neştiuţi, dar atât de prezenţi, ai unei epoci care subzistă cumva şi azi, la atâţia ani după Revoluţie.
Interviurile sunt adevărate poveşti de viaţă, fiecare dintre ele putând fi subiectul unui roman inspirat din fapte reale. Toţi cei intervievaţi sunt astăzi pensionari, povestesc cu plăcere modul în care s-au adaptat penuriei socialiste, lărgind breşele unui capitalism de bişniţ în zidul din ce în ce mai fragil al economiei socialiste.
Bişniţarii şi descurcăreţii erau cei mai adaptaţi economiei de piaţă într-un moment în care noi ceilalţi nici nu aveam idee cât de dură poate fi ea, aşa că, firesc, ei au fost primii privatizaţi în 1990, proto-burghezii sistemului de azi, primii miliardari de carton dar şi primii băieţi care ştiu că statul poate fi fentat şi învaţă rapid noile reguli şi cum pot fi ele ocolite.
Azi vorbim despre evaziune fiscală, despre un fenomen scăpat de sub control de către un stat mult prea greoi în lupta cu o armată versată de mai mici şi mai mari evazionişti, dar un adevăr mai simplu de recunoscut ar fi acela că educaţia bişniţei pre-revoluţionare s-a transmis unei alte generaţii care a prins din mers experienţa acelei guerrille, a adaptat-o, a perfecţionat-o, pentru ca în final să acapareze chiar statul român. Fiscul de azi este un mic copil, uşor de mituit cu trei „ciocolăţi”, pe lângă miliţia economică şi securitatea de pe vremuri.
Mă întristează gândul că oamenii care sunt puşi să facă legi sunt atât de departe, atât de izolaţi în turnurile lor ministeriale, de acest fenomen complex. N-au nicio şansă să îl simtă, am impresia că nici nu vor, căci e mult mai uşor să majorezi taxele celor care plăteasc pentru că vor. Acestă carte ne prezintă geneza evaziunii fiscale de azi.

Îi felicit pe Zoltán Rostás, pe Antonio Momoc şi pe cei 12-13 studenţi care au realizat interviurile pentru acest al zecelea volum de istorie orală, îi mulţumesc domnului Antonio Momoc pentru că mi l-a trimis şi îi încurajez să se apuce de un altul (ceva mai greu de realizat poate) din care să aflăm eventual modul de funcţionare şi knowhow-ul supravieţuitorilor zilelor noastre.
Volumul “Bişniţari, descurcăreţi, supravieţuitori” a apărut la editura Curtea Veche şi va fi lansată săptămâna asta la Gaudeamus.

Comentarii prin facebook

29 răspunsuri la Citesc o carte senzaţională…

  • Marius
    Noiembrie 18, 2013 la ora 10:23

    Intodeauna vor exista cei care vor profita de pe urma unor greseli, de pe urma slabiciunilor oamenilor, mai grav e ca acesti oamenii eu ajuns sus si nu se gandesc decat cum sa puna bani de oparte pentru ei! Ei se numesc oportunisti!

    Răspunde
     
  • Vocea Cetateanului
    Noiembrie 18, 2013 la ora 09:50

    victorii ponta si piturca dupa rezultate sunt egali = 0.Oare nu vedeti ca dam inapi tot ca racul.Rusine!

    Răspunde
     
  • Simona
    Noiembrie 18, 2013 la ora 09:25

    Americanii nu au cumparat Statuia Libertatii ci au primit-o cadou de la francezi. http://en.wikipedia.org/wiki/Statue_of_Liberty

    Răspunde
     
    1. sanduCu
      Noiembrie 18, 2013 la ora 21:59

      D-na. Simona, asa-i si aveti dreptate. Dar asta-i ce am retinut dintr-o discutie pe vaporas, prima data cind am fost la New York. Ulterior am vizitat si niste cetati scotiene (acestea sigur cumparate, bloc cu bloc) si cu asta am ramas. Acuma, datorita dvs, descoper lucruri interesante, care schimba chiar si motivul „aducerii” statuii in America – nu este vorba tocmai de o comemorare a unui nou val de emigrare spre America. Mai mult, cu aceasta ocazie, se spulbera o nedumerire de-a mea: unde s-a gasit statuia libertatii in Franta? Nicaieri, a fost doar construita in Franta, pentru americani. Poporul francez nu are prea multa legatura cu asta. Citeva din lucrurile interesante urmeaza:
      „In sarbatorirea unui centenar de la prima Republica Masonica din 1884, Statuia Libertatii a fost trimisa masonilor din America, ca dar din partea Marelui Templu Masonic Orient Francez (French Grand Orient Temple Masons). „Torta Iluminarii” masonica mai era denumita si „Torta arzanda a ratiunii” de catre masonii iluminati din anii 1700, iar in 1884 piatra de temelie a Statuii Libertatii a fost asezata intr-o ceremonie solemna de catre Loja masonica a New York-ului.”
      „Ca si Babilon, New York-ul este un mare oras al lumii si un port al comertului si schimbului modern, centrul fianantelor americane si internationale si locatia sediului Natiunilor Unite. Babilonul a fost / este de asemenea un mare imperiu al lumii si un sistem „religios” care domina lumea si invata implicarea in politica prin doctrine si practici abominabile.”
      „Multi americani au fost suparati ca aceasta zeita a fost pusa pe pamant american, astfel incat Lojele masonice au stat in umbra pentru a evita controversele, ca si atunci cand au planuit monumentul de la Washington, un obelisc egipten.”
      „Mostenirea babiloniana a Statuii Libertatii vorbeste enorm despre ceea ce reprezinta cu adevarat. Stand pe un piedestal de granit urias ce copiaza Turnul lui Babel, ea poarta o coroana cu varfuri ascutite simbolizand razele soarelui si inalta o torta in flacari. Se inalta ca un simbol universal al „libertatii”, separata de legile si poruncile lui Dumnezeu, reprezentand emanciparea omenirii si unirea tuturor ca o singura natiune (O Singura Guvernare Mondiala), eliberata de autoritatea lui Dumnezeu si avand libertate de pierzanie. Libertatea pe care ea o promite este sclavia sub sistemul acestei lumi, bazat pe sistemul lui Nimrod si al Semiramidei din vechiul Babilon, considerat leaganul civilizatiei.”
      „În limba engleză liber se spune free. Cuvântul libertate ar trebui tradus mai degrabă prin freedom. În schimb, statuia Libertăţii se numeşte, în limba engleză, Statue of Liberty. Studiind nuanţele limbii engleze înţelegem şi de ce.Freedom desemnează dreptul, privilegiul, independenţa pe când Liberty are nuanţa de permisiune, de “ceea ce se permite într-un anumit cadru”, deci nicidecum ceea ce înţelegem noi prin cuvântul libertate. Chiar masonii se numesc în engleză free-masons, adică zidari liberi, semn că au privilegii şi drepturi- libertate şi nu libertăţi – permisiuni.”
      „Puţini ştiu însă că în lume există de fapt două Statui ale Libertăţilor identice dar de mărimi diferite, care stau faţă în faţă, la mare depărtare una de cealaltă, una în Franţa pe o insulă de pe Sena şi celaltă pe o altă insulă, în portul New York. Statuia din Paris a fost făcută cadou de americani francezilor în 1889. Este făcută din bronz (prima este din cupru şi oţel) şi are 35 de picioare înalţime faţă de 300 cât are prima. A fost amplasată pe o insulă numită Ile de Cygnes lângă podul Grenelle.”
      „Alte Statui ale Libertăţilor apar şi alte colţuri ale lumii. La Tokyo în port a fost ridicată în decembrie 2000 o Statuie a Libertăţilor, un sfert cât cea din New York. Tot în Tokyo găsim Statui ale Libertărţilor pe acoperişurile motelurilor rău famate care închiriază camere cu ora, tot în zona portului. Găsim Statui ale Libertăţilor, mult mai mici ca mărime, în Las Vegas, într-un parc din Paris, în Germania, într-un mic orăşel din Franţa numit St Cyr sur Mer, etc. De Halloween se vând costumaţii tip Statuia Libertăţilor pentru copii.”

      Răspunde
       
  • sanduCu
    Noiembrie 18, 2013 la ora 05:47

    De fapt altceva vroiam sa aduc in discutie, se pare ca multi au o parere preconceputa despre nivelul de trai civilizat in sisteme sociale diferite. Tin minte cum erau vazute acele cladiri „zgirie nori” ale capitalistilor – si aia se dadeau mari si noi eram cazuti in limba. Se construise blocul turn din Piata palatului, aparea pe toate cutiile de chibrituri. A fost uitat cind s-a construit Intercontinental. Americanii au cumparat statuia Libertatii, care a ramas doar un simbol dupa ce a venit avalansa de turnuri bancare. Mai inainte, Casa scinteii a facut ravagii care s-au mai domolit cind cu acea cupola sofisticata a Pavilionului de mostre (zis si Centrul tirgurilor internationale).
    De fapt, linia vietii si ceia ce credem ca este o evolutie a civilizatiei, sunt notiuni cu acelasi sens evolutiv dar fara sa insemne acelasi lucru. Uite de exemplu, se discuta recent pe blog despre locuinte, blocuri de apartamente, in diferite tari, valori diferite. Si pe marginea discutiilor se lasa a se intelege o diferenta de…civilizatie. Atunci, imi permit sa remarc – linia vietii merge inainte, feudal – burghez – comunist –capitalist – si ce-o mai urma – si deasemenea sa ma intreb: cine este mai civilizat? Cel care are o casa mare cu turnulete si coloane? Sau cel care-si face casa din chirpici si nu-si uita traditia? Nu, nu sugerez nici un raspuns, pentru ca nici eu nu stiu. In Romania pe care am parasit-o, la oras casele se construiau din beton si caramida (ma rog, azbociment si placi prefabricate). Sa locuiesti in centru si la bloc vechi, merita toti banii. Astazi sa ai casa pe pamint si cit mai departe de centru, este ultimul racnet (sau va fi). In Israel, sub ochii mei s-a dezvoltat un orasel. M-am zbatut sa prind un apartament intr-un bloc cit mai aproape de primarie (centrul orasului). Spre marginea sudica a unui imens spatiu verde (mentinut cu multa grija), parcul, se ridicase un set de blocuri de apartamente (cele mai inalte, cam 15 etaje) sa limiteze oraselul. Nu mult dupa aceia, in jurul lor au aparut o puzderie de comlexe de locuit in trepte si terase – splendide. Se bateau pe apartamentele alea, doctori, avocati, lume selecta. Eu n-aveam bani. Mai tirziu incepe sa se dezvolte latura vestica, alt stil, vilute cu gradinite, garduri – nimeni n-avea garduri pina atunci. Deja imi puteam permite un avans si plata lunara la banca (care achita toata suma). Era o forma de imprumut, in care nu vedeai banii, stiiai numai ce aveai de platit. Pina terminai, casa era a bancii, dar tu plateai impozitul de proprietate pe tot pretul. Tocmai ma pregateam sa discut cu un contractor, cind contabilul sef de la mine de la servici (fost aviator de lupta, pensionat din armata, facultate economica si … contabil sef), un baiat la locul lui si care nu se lasa influentat de nimeni, nici de seful sucursalei, imi zice ca are o vila intr-un „cuib” de mai multe vilisoare intr-un …necunoscut. M-am dus si mi-a placut, chiar foarte mult. Erau vreo 18 vile cu curticele si totul inconjurat de padurice – pomii plantati unul cite unul. Un rai in virful unui delusor. La Mediterana, intre Haifa si TelAviv este Hertzlia – numai bogatani cu ziduri inalte si camere video si politie care patruleaza pe stradute non-stop. Dar cu raiul pe care l-am vazut, asta era vax.
    Acuma locuiesc la una din periferiile capitalei, cind m-am mutat, dupa noi inca vreo doua cartiere si dupa aia fluiera vintul. Astazi, cimitirul (vreo 8 km in linie dreapta) incepe sa fie incercuit de casute. A fost atinsa centura de sud. In ritmul asta in 20 de ani suntem la granita cu americanii. Daca in Israel casele se faceau numai din beton, cu terase inalte (vilisoarele, vorbesc), aici in Canada sa dai si sa fugi – numai fundatia e de beton, restul lemn si plastic. Si locuim in cocioabe ca astea, cu totii. S-a dus dracu civilizatia.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Noiembrie 18, 2013 la ora 04:40

    Nivel de trai, societate, fiscalitate, si totul in tranzitia dintre sisteme sociale diferite sau aparent diferite. Sa pui asta intr-o carte pe seama unor bisnitari, mi se pare cam mult.
    Descurcareti au fost intotdeauna, si sarlatani deasemenea. Cel mai adesea, in toate timpurile, se facea uz de forta, de putere. Nu poti condamna un sistem politic mai mult si altul mai putin, ar fi gresit.
    Deci, ce pare a fi descris in aceasta carte sunt faptele unor bisnitari in timpul comunismului. Iar acuma nu se face la fel, nu in Romania, oriunde? Pe vremuri erau in top, dar nu=i vedeam, erau mascati, astazi ii injuram sau ne ploconim in fata lor. Oare o sa apara in cartile viitoare discutia dintre Nastase si Ceausescu referitor la vinzarea cupei Davis, sau suma este nesemnificativa pentru Ceausescu, in schimb pentru Ilie a meritat, si pentru inca citiva ofiteri sa nu-l bage la gherla pe viata. Descurcareti, bisnitari, cui ii mai pasa? Poate sa apara si un interviu cu Basescu, cum s-a descurcat pe unde a fost, inainte si dupa?
    Daca cartea are intentia sa faca o colectie cu vinzarea la supra-pret a biletelor in fata cinematografelor, sau confiscarea pe bune sau nu de obiecte in vama si punerea lor in vinzare la magazinele pe valuta destinate turistilor, sau retinerea unor sali pentru nunti, continutul poate sa fie nerelevant scopului pentru care a fost scrisa. Au existat si inainte de 1989, mici meseriasi cu acte legale, chiar daca nu figurau pe listele asociatiilor mestesugaresti sau artistice. O sa se vorbeasca de actori sau cintareti care se mai aranjau de o nunta si nu plateau taxe.
    Sa fim seriosi. Sunt destui descurcareti astazi, nascuti dupa cistigarea libertatii sau erau in fasa atunci, si care nu au participat la „lărgind breşele unui capitalism de bişniţ în zidul din ce în ce mai fragil al economiei socialiste”.

    Răspunde
     
    1. Spre schimbari
      Noiembrie 18, 2013 la ora 10:00

      nu pute sistemul capitalist – salbatic pe linga Comunism.

      Răspunde
       
  • Simona
    Noiembrie 17, 2013 la ora 20:22

    Asa este. Descurcaretii de atunci sint oportunistii de acum. Problema este ca sint multi tineri, care nu au trait atunci, care fac la fel.

    http://sirimie.blogspot.ro/2011/03/in-comunism-toata-lumea-se-descurca.html

    Răspunde
     
  • cristina
    Noiembrie 17, 2013 la ora 13:45

    Buna ziua !e greu sa ajung la o librarie acum,de unde sunt eu,dar pe calculator daca ziceti ca e interesanta arunc o privire.AM ANALIZAT UN PIC IDEEA CU CRESTEREA ECONOMICA PREZENTATA DE STATISTICA DIN ROMANIA SAPTAMANA TRECUTA.da,s-ar putea ma uit la cate masini intre 50 000-100 000euro au fost achizitionate in lumea showbizului anul acesta(Pepe,Loredana,Vijelie,Adi nu stiu cum,etc)consumul celor care se in vart in lumea fotbalului(sunt unii care susti. aprox.3000euro/zi consumu l personal)nu mai pun la socoteala odraslele politice…DECI S-AR PUTEA CA TOT ACEST CONSUMATORISM LA NIVEL ECONOMIC SA DEA O CRESTERE SEMNIFICATIVA…care sa nu vina nici din sfera locurilor de munca,nici din impozitarea firmelor nou infiintate….e posibil

    Răspunde
     
  • Constantin
    Noiembrie 17, 2013 la ora 13:13

    @TiberiuC _ Nivelul evaziunii fiscale nu este neaparat legat de nivelul de trai. Exista cerectari sociologice (daca nu ma insel SAR s-a ocupat de un astfel de subiect), dar si economice, care demonstreaza acest lucru. De marimea veniturilor poate depinde nivelul fiscalitatii, sau, mai degraba, rata marginala a impozitarii. In ceea ce priveste evaziunea, Romania sta foarte bine (ori mai corect spus, prost) cu o rata a „shadow economy” de aproximativ 33% (Sursa: OECD-2010). Si un nivel de trai mizerabil. Sigur, este mai putin decat in Rusia, unde evaziunea ajunge la 44%. Doar ca este aproape de Malta (27,3%), Italia (26,9%), sau Cipru (27,2%). Aceste tari europene au nivele de trai ale populatiei cu mult peste cel din Romania. PIB per capita arata astfel: RO/9.643€, MT/19.758€, IT/ 23.513€, CY/21.242€ (Sursa: Eurostat). Iar salariile medii anuale sunt: RO/5.891€, MT/21.446€, IT/28.230€, CY/25.251€. Chestiunea legata de eficienta politicilor publice si calitatea oamenilor politici este alta mancare de peste.

    Răspunde
     
    1. TiberiuC
      Noiembrie 17, 2013 la ora 23:03

      De acord cu tine partial:
      Italia – tara „mafiei” practic, nici acolo nu este incredere in stat, chiar daca nivelul de trai este mai mare.
      Cipru – la fel, tara imprevizibila (vezi acel impozit pe depozite mai mari de 100 000E…)
      Malta – am avut un amic care a muncit acolo, nu e o tara buna de exemplu (vremea e extraordinara acolo…atat) 🙂
      Rusia – mda :))

      Răspunde
       
      1. Constantin
        Noiembrie 19, 2013 la ora 18:40

        Iar eu sunt total de acord ca marimea evaziunii nu depinde in mod direct de nivelulde trai. Faptul ca un nivel de trai ridicat, cu un grad inalt de educatie pot duce natiunea pe noi culmi de civilizatie si progres, unde clasa politica (adica nemernicii pe care i-am votat) sunt de calitate superioara, este alta mancare de peste, precum spuneam. Se creeaza un cerc virtuos, cu externalitati pozitive ale cresterii nivelului de educatie, care este prima directie in care trebuie actionat.

        Răspunde
         
  • Catalin ( CTL )
    Noiembrie 17, 2013 la ora 12:27

    Numai cate povesti de inceput stiu eu. Unele chiar sunt de povestit. Majoritatea au pornit de la bisnit, masa in piata, placintarie, gelaterie, o betoniera si 2 roabe s.a.m.d.

    Răspunde
     
  • Catalin ( CTL )
    Noiembrie 17, 2013 la ora 12:19

    E un cerc vicios. Oamenii se feresc sa plateasca taxe pentru ca ele devin tot mai impovaratoare iar statul le mareste pentru ca nu sunt destui care sa le plateasca.
    Angajatii ( cu acte ) au foarte putine parghii pentru a evita taxele in schimb ca proprietar de firma ai o mult mai mare marja de manevra, si vorbesc de modalitati legale.
    Clasa de mijloc e cea mai impovarata din punctul asta de vedere.
    Bun, si ce solutii avem ? Am crezut ca odata ce vor veni multinationalel cu modelul lor de managemen, miliardarii de carton vor disparea pentru ca nu vor face fata concurentei cu modul lor de gandire. Dar cred ca ne-am inselat si i-am subestimat. Ei i-u angajat pe acei manageri de multinationale sa-i imbogateasca mai mult.
    Bisnitarii din anii 90 isi fac acum clinici private, deschid supermarket-uri, cumpara cluburi sportive si propietati. Si au contabili care i inata cum e cu taxele.
    Pana si in SUA au fost scandaluri in privinta neplatii taxelor, vezi General Electric sau Apple, in Germania povestea cu conturile din Elvetia, Google in UK s.a.m.d.
    E greu de spus ce solutie ar putea fi. Oricum nu tiparirea banilor, cum ar fi tentat statul sa faca.
    O taxa cu o baza mai larga ar fi de preferat, mica da raspandita. Stiu ce s-a vorbit de cea pe proprietati. Greu sa ma pronunt, cat platesc acum nu mi se pare mult da nici nu as vrea sa creasca cu foarte mult, sincer. Tot taxa e si asigurarea obligatorie.
    Consumul de lux ar fi de asemenea o solutie, si daca stau bine sa ma gandesc chiar si cel in scop comercial. Adica, daca avem un club de lux in Mamaia clientii sigur isi permit sa mai puna 10% la consumatie, oricum nu se uita la bani. Din contra, cu cat platec mai mult cu atat se simt mai bine. Se gandesc – acum chiar ca nu oricine isi permita ce imi permit eu. Nu vad cum luxul unora ajuta prea mult economia, nu atat cat ar ajuta daca banii ar fi investit in capacitati de productie sau inovatie. Aici trebuie taxati bogatii nu cand investesc sau vr sa reinvesteasca.
    In general, taxele mai mici dar cu o baza mai larga, cred ca sunt de preferat. Ar ajuta statul dar si economia. Nu zic nimic nou.

    Răspunde
     
  • TiberiuC
    Noiembrie 17, 2013 la ora 11:55

    Pana cand nivelul de trai nu va creste in Romania, evaziunea va fi la fel de mare. Pana cand Romania nu va iesi din „statusul” de tara cu forta de munca ieftina, evaziunea va fi la fel de mare. Pana cand in Romania conditiile din spitale vor devenii moderne, scolile vor devenii moderne, vor exista autostrazi, evaziunea va fi la fel de mare.
    Pe scurt: atata vreme cat tu ca persoana nu ai incredere in oamenii care iti administreaza banii munciti de tine, vei gasii solutii ca sa le platesti minimul sau chiar deloc acele taxe si impozite.
    La noi perceptia este ca statul este dusmanul tau, nu aliatul tau.. cum sa platesti taxe ?
    Nu stiu cum vom putea iesii din acest cerc vicios…

    Răspunde
     
  • Catalin ( CTL )
    Noiembrie 17, 2013 la ora 11:48

    o cumpar

    Răspunde
     
    1. Catalin ( CTL )
      Noiembrie 17, 2013 la ora 11:48

      si probabil ca o sa o recomand

      Răspunde
       
      1. neantul valah
        Noiembrie 19, 2013 la ora 20:15

        Salut

        daca ai cumparat cartea da si mie un mail te rog sa o imprumuti .

        aiakos0allure@yahoo.com

        Multumesc!

        Răspunde
         
  • Chiriac Cristian Dan
    Noiembrie 17, 2013 la ora 11:45

    Vreau sa trag un semnal de alarma asupra disparitiei activitatii de proiectare din Romania, ca urmare a disparitiei fondurilor de investitii. Institutul la care lucrez are o traditie de 60 de ani in lucrari de proiectare in infrastructura: transporturi auto navale si aeriene. Am proiectat autostrazi poduri canale si aeroporturi in Romanaia si in lume. In anul 2007 eram 1200 de angajati, acum suntem 250. Incepand de anul trecut salariul s-a diminuat la 80. apoi la 60%. Proiectanti vechi cu autorizatii si doua licente, cunoscatori a 2-3 limbi straine, stau in pensia parintilor si vin la serviciu cu bicicleta nemaiavand bani de RATB. Aceeasi situatie este si la ISPE si la alte institute de renume din tara. ANRE a inventat o morisca a stampilelor si a cursurilor in vederea obtinerii autorizatiilor (800 lei/ persoana!) facute cu diversi tineri, in diverse apartamente de bloc – dar oblogatorii in vederea examenului (400 lei) pentru obtinerea autorizatiei ce iti permite sa castigi o paine in proiectare. Diploma de facultate absolvita si cei 30 de ani experienta precum si portofoliul de lucrari ce te recomanda nu mai au nici o relevanta. La 5 ani intreaga procedura trebuie repetata. Mai nou si verificatorii MLPAT trebuie sa dea examen la ANRE (contra taxa) pentru a-si putea pune stampila pe proiecte, fara de care acestea nu sunt executabile. Am lucrat ani de zile impreuna cu proiectanti din Franta si Italia si va pot spune ca nu sunt mai inventivi ca noi sau mai instruiti. Poate mai dotati si mai relaxati financiar. Ar fi pacat ca dupa cercetare, din Romania sa dispara si domeniul proiectarii si sa ramanem si aici la mana celor de afara. Avem inca ingineri, arhitecti si structuristi capabili. De ce sa ne batem joc de ei?

    Răspunde
     
    1. z8
      Noiembrie 17, 2013 la ora 12:32

      Daca avem inca inineri, arhecti, etc capabili, sa mearga in PRIVAT, in lumea reala, si sa arate acolo ce pot. Daca erau atat de valorosi, privatii ii plateau cu zeci poate sute de milioane (vechi). Adevarata valoare profesionala, in piata libera se vede, obiectiv, nu subiectiv pe forum.

      Răspunde
       
      1. Daniel
        Noiembrie 17, 2013 la ora 13:03

        pentru z8: N-ai inteles nimic ! Din pacate chiar daca recitesti postul de mai sus, cel cu ANRE, tot nu o sa intelegi nimic. Asta este limita ta, nu avem ce sa cerem mai mult.

        Răspunde
         
    2. sanduCu
      Noiembrie 18, 2013 la ora 03:52

      Dl. Chiriac, cum a fost pe vremuri reglementat statutul de proiectant s-a dus. Discutind de prezent, in Israel ca sa ai dreptul sa proiectezi lucrari ale MLP trebuia sa ai apartenenta la Asociatia Inginerilor si Arhitectilor, si sa fii atestat de MLP. Cu toate acestea, proiectele comandate si executate pe contract, erau verificate inainte de a le pune la licitatie (si erau necesare mereu corectari, deci… patalamaua nu era suficienta sa garanteze o buna investitie). In Canada sunt asociatii profesionale carora li se acorda credit mult mai mare, si tot au loc erori. In situatii de acest gen, asociatia se spala pe miini si poate sa decida chiar excluderea din bransa. Deci cam asta-i despre acoperire profesionala, care nu cred sa difere prea mult in alte tari. Deci, nu numai ca va cred, dar chiar va dau dreptate privind nivelul profesional al altora, la care v-ati referit. Nu mie clara filiera romanesca, dar probabil ca spiritul este sa jumuleasca cit mai multe taxe, ca peste tot.
      In legatura cu aprovizionarea cu proiecte, finantarea proiectarii este inclusa in lucrare sau separat, ca pe vremuri – proiectarea era gata si executarea se facea cind ii venea rindul? Aud ca se fac studii de fezabilitate si autostrada la sfintul asteapta. Vedeti, cind proiectarea si executia vin la pachet unic, treaba este altfel. In Romania, cind ma nimeream la un santier hidrotehnic, din partea proiectantului (ISPH) era in permanenta pe santier un „proiectant” cu rol de a „bifa” etapele de executie. Intelegeti? Daca erau probleme, trebuia sa vina seful de la Bucuresti. Erau destui pilosi care intrau in proiectare peste termen sau regulamente.
      Astazi proiectul si executia vin la pachet, deci nu au cum sa apara probleme de lipsa de fonduri. Cum inteleg ca se petrece in Romania, este ca de fapt nu se doreste neaparat o executie de proiect, nu din partea ministerelor si nu din partea comisiilor europene de resort. Deci astia isi bat joc de profesionistii capabili. In momentul in care proiectarea va veni la pachet, proiectantul contractorului are timp sa-si faca proiectarea si sa se confrunte cu totii la licitatie. Este o risipa intelectuala, chiar daca lasa posibilitatea sa fie selectionat proiectul cel mai bun (nu e o garantie), dar neseriozitatea autoritatii din ministere si din UE nu lasa alta optie.

      Răspunde
       
      1. Vocea Cetateanului
        Noiembrie 18, 2013 la ora 09:58

        iudeu mormon afacerist bnghir talhar chiriac al vostru

        Răspunde
         
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase