33 de joburi în 33 de ţări

Publicat la data de de Biziday

2

un interviu Lumea Europa FM

Să ai un loc de muncă stabil este o obsesie pentru mulţi dintre noi. Nu şi pentru Jan Lachner, un tânăr de 25 de ani născut la Paris, care şi-a propus să încerce 33 meserii în 33 de ţări europene.

Nicăieri nu stă mai mult de o săptămână. Pe cât posibil, îşi alege o meserie specifică ţării în care merge, cum ar fi berar în Cehia sau florar în Olanda.

A mai fost îngrijitor la zoo în Estonia sau ajutor de bijutier în Lituania, şi acum ceva timp a fost şi în România. Reporterul Europa FM, Victor Marin, a stat de vorbă cu el.

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

17 răspunsuri la 33 de joburi în 33 de ţări

  • Zbag un deget!
    Septembrie 2, 2013 la ora 11:37

    Pare-se că forumul ăsta e frecventat, în principal, de funcționari, cadre didactice și sindicaliști. Mult mai util ar fi să citim și opiniile unor antreprenori. Yeap, eu sunt student și zău dacă mă ajută cu ceva zecile de comentarii stângiste. Din nefericiere, sau din fericire (?) nu voi ne angajați.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Septembrie 1, 2013 la ora 20:46

    Dl Victor Marin, o fac numai pentru a arata aprecierea cind mi se raspunde. Despre acest tinar, care a terminat aeronautica la 25 iar la 26 a fost selectat de UE (europa.eu, Euro-tobs Project, nu ma intereseaza asociatia Nictorius)pentru aceasta … publicitate, nu spune cam nimic. Asta-i cam toata esenta:
    „Without an EU-wide work permit, the project would not have been possible,” said Lachner. „I am a European 2.0,” he says. „I jump across borders, as I cross the street. Besides, with my project I try to exemplify the idea of ​​Europe to other people.”
    Atunci cind, traversezi Canalul Minecii inotind, treci Atlanticul intr-o barca, stai ingropat sub pamint un numar de zile, cuceresti Everestul, pasesti pe suprafata Lunii, si multe altele, demonstrezi ceva, are un sens/rost. Daca ideia ar fi plecat de la un … aventurier, mai treaca-mearga. N-ar fi fost primul. Dar vine de la UE! I se face publicitate. Cine o prezinta, o face ori pentru ca i s-a dat ordin (deci n-are ce explica), ori i se plateste (iarasi n-are ce explica), ori a inteles care este scopul acestui PROIECT. Eu nu l-am inteles si refuz polologhia cu experienta in diferite munci reprezentative, din diferite tari. Nici una nu-i ofera nici lui si nimanui altcuiva nimic. Cu totii, chiar daca nu am practicat, stim la fel de bine ca si el ce e una, ce e alta. Nu cred ca este o pierdere de timp/bani (nu e de bani gata, este „bugetar” al Europei – ceia ce nu-i rau pentru primul an de stagiatura in aeronautica, nu sunt convins ca ii va folosi in meserie, poate la altceva) si mi-a greu sa o calific ca timpenie. Pina la proba contrarie, asta-i ce-mi ramine sa cred.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Septembrie 1, 2013 la ora 22:32

      Exista un curent de opinie propagat de patroni cu privire la mobilitatea fortei de munca şi necesitatea cresterii acestei mobilitati. Desigur, nu este vorba despre facilitarea recrutarii şi angajarii, ci despre crearea unui cadru legal cu privire la disponibilizarea fortei de munca şi mai permisiv decat cel actual. Se considera conform acestui curent de opinie ca prin marirea capacitatii patronilor de a concedia angajatii, simplificarea şi mai mult a procedurilor legale şi reducerea responsabilitatilor acestora fata de angajati, firmele ar putea beneficia de conditii mai favorabile pentru a depasi contextul economic dificil din perioada de criza, cu beneficii pentru intreaga economie. In presa apar articole care sunt favorabile unui asemenea curent de opinie, Legislativul modifica Codul Muncii (ceea ce in Romania s-a intamplat nu de mult, tocmai in acest sens şi cu acesasta argumentare, simplificand procedura de concediere a personalului) , eventual se schimba Legea sindicatelor şi se face o propaganda asidua şi aberanta in favoarea cresterii mobilitatii fortei de munca. Este evident o actiune in interesul patronatelor. Inainte de schimbarea Codului Muncii ne-au tocat la cap pe toate posturile TV cu chestiunea aceasta. Rezultatele, ori mai degraba lipsa rezultatelor favorabile (cresterea economica preconizata, suplimentarea numarului de locuri de munca, marirea gradului de absorbtie a fortei de munca disponibile etc.) a demonstrat ca masura are drept singure rezultate scaderea veniturilor [reale] ale muncitorilor şi intarirea pozitiei angajatorilor (patronatului) pe piata muncii. Adica, adancirea unor dezechilibre deja existente (prin reducerea treptata a rolului sindicatelor care au cunoscut in ultimii ani un proces intens de politizare). Nici nu se putea astepta cineva la altfel de rezultate. Companiile serioase, puternice, evita fluctuatiile de personal, pentru ca valoarea angajatilor creste pe masura acumularii de experienta in cadrul firmei şi investesc in ridicarea nivelului de competenta al lucratorilor. Firmele care au obiective pe termen lung şi sunt interesate in mod serios sa le indeplineasca au o cultura organizationala la care tin şi la edificarea careia participa toti membrii prin contributii personale. Asa cum un angajator intreaba un candidat la interviul pentru angajare „unde te vezi peste zece ani?”, la fel viitorul angajat intreaba pe reprezentantul sociatatii comerciale „unde vedeti firma dumneavoastra peste zece ani?”. Ori, asa cum angajatorul intreaba „unde ai mai lucrat?” şi „la fostul loc de munca au fost multumiti de tine?”, viitorul angajat intreaba „ care este fluctuatia de personal in firma dumneavoastra?” şi „de ce a plecat cel care a fost angajat inaintea mea pe acest post?” . O firma cu o fluctuatie mare de personal este de evitat. De cele mai multe ori este vorba despre agenti economici cu obiective pe termen scurt, care, altfel spus, „dau tunuri” şi te pot lasa cu usurinta pe drumuri. Poti fi concediat conform prevederilor legislatiei actuale cu mare usurinta, prin urmare, daca ai facut un credit inainte de schimbarea Codului Muncii, acum poti lesne sa ajungi in incapacitatea de a-l rambursa. In acest fel, Romania a devenit tara europeana cu cea mai mare rata a creditelor neperformante, care a ajuns la peste 20%. Adica, mai mult de unul din cinci credite nu mai pot fi rambursate. Angajatorii doresc o şi mai mare mobilitate a fortei de munca. Adica, posibilitatea de a concedia personalul şi mai usor, o pozitie şi mai puternica pe piata muncii şi venituri tot mai mici pentru lucratori. Iar pentru asta se face reclama. Este o aberatie care nu merita dupa parerea mea nicio atentie. S-ar determina prin aceasta fara indoiala o degradare şi mai accentuata a calitatii fortei de munca, angajatii fiind transformati in sclavi dispusi sa faca orice, de toate, fara sa se priceapa cu adevarat la nimic, pentru ca nu au avut timp sa invete mare lucru in perioada scurta in care s-au aflat la fiecare loc de munca. De altfel, in cadrul emisiunii ODB s-au adus in repetate randuri argumente in favoarea stabilitatii locurilor de munca. Aceasta vine sa confirme inca o data ca trimiterea la emisiunea radio la care se face referire are mai degraba caracter publicitar şi nu trebuie sa i se acorde mai multa atentie decat merita.

      Răspunde
       
      1. sanduCu
        Septembrie 2, 2013 la ora 00:54

        Absolut deacord,opinie noua (de cind lumea) a patronajului = cresterea mobilitatii fortei de munca (angajare, concediere)reduce responsabilitatea fata de angajati, conditiile devin (aparent) mai favorabile depasirii perioadei de criza si deci benefica refacerii economice. Adica o potlogarie pe care mass-media nu are nici un interes sa o dezvolte „pe fata” (au niste procente bune de la stat, de la putere siatunci vine cu aiureli neterminate – si si-au facut treaba, au informat opinia publica. GATA.
        Din partea mea nu dau doi bani pe sindicat, nu pentru ca ideia de solidaritate nu e buna, ci pentru ca in toate timpurile el a negociat in numele meu. Eu puteam face mai bine si el mai rau.
        Curentul acesta al patronajului, il inteleg ca o reactie la instabilitatea angajatilor cind isi cauta de lucru (se spune in popor: nici cind ai un job sa nu te opresti din cautat, de inteles: ori ceva mai bun ori la o adica). Un exemplu: cind caut aplic la mai multe, ma angajez la primul care ma primeste, si pe urma ma duc la altul mai bun care ma cheama fara sa stiu ca l-a dat afara pe altul preferat inaintea mea. Sa nu-i dai dreptate patronului care te calca in picioare. Stiu e un cerc vicios.
        Acumularea de experienta, este o poezie veche fara acoperire. La primul nivel asta inseamna 5 minute de training. La nivel administrativ – nici o problema (toata lumea stie sa dactilografieze si sa vorbeasca la telefon). La nivel executiv,sunt rude si prieteni. Aaaa, domeniul tehnic, pentru asta platesti ca ai de unde.
        Despre angajare am mai vorbit, Cei care lucreaza la HR al firmei (executivi, familie) au studii in domeniu – cu numele, adresa si telefonul pot avea SIN-ul tau inainte sa-ti ceara sa completezi forma de angajare (e ilegal sa ti-l ceara inainte). Tot ce-l intereseaza este DE CE PLECI de unde esti (nu l-ai parasit acuma si deci nu apare in dosarul tau personal si „secret”). Ei stiu de cind esti acolo. Daca ai fost „redus” din motive financiare, firma va fi bucuroasa (daca ai plecat tu, somajul nu-ti plateste imedia sau de loc, iar firma e penalizata ca te-a pierdut)sa-ti elibereze o recomandare „suntem bucurosi sa-l reangajam oricind” cind ne vine mai bine. La interviu daca vorbesti de rau pe altii la care ai lucrat sau pui intrebari referitoare la fluctuatie – ti-ai taiat craca. Pentru nivele primare, cu cit vorbesti mai putin, cu atit mai bine – ei vor fi bucurosi sa te invete ce au nevoie. Pentru alte nivele, daca ai o atitudine colaboratoare cu viitorul sef direct (e unul dintre ei) in probleme profesionale (pe care le cunosti deja din internet – toata lumea lasa sa se vada unde le e greu) esti „in”.
        Stabilitatea locului de munca este o problema cunoscuta nu deacuma, ci de cind au inceput guvernele sa incurajeze mentinerea unei rate minime a somajului. Deci de la aparitia ajutorului de somaj, care nu poate controla aportul nou (tineri sau emigranti)de forta de munca. Stabilitate se va obtine cu eradicarea somajului, si deci responsabilitate financiara directa fata de angajat revine angajatorului. Dar asta contravine unei piete libere a fortei de munca, concurenta libera si alte bazaconii cu rezultat direct in exploatarea unei forte de munca supra calificate si deci irosirea unor valori acumulate de geaba. Nu sunt contra calitatii si nici a cantitatii, stiu cum pot fi obtinute si planificate fiecare. Dar incep sa vorbesc de sisteme politice, desi stim ca adevarul este la mijloc. Asa ca dam cu dreptul in stingul, dupa care topaim pina ne trece si o luam de la inceput pina se termina craca.

        Răspunde
         
  • Victor
    Septembrie 1, 2013 la ora 12:45

    Domnule Constantin, cu respect vă spun că în textul de prezentare nu scrie nicăieri:
    „…sa ai un loc de munca stabil nu trebuie sa fie o preocupare [obsesiva] pentru noi.”, așa cum sugerați dumneavoastră, vorbind despre sofisme.

    Textul de prezentare este: „Să ai un loc de muncă stabil este o obsesie pentru mulţi dintre noi.”
    Aș spune că sensul e cu totul altul.

    Și domnilor SanduCu și Mihai, sunt opiniile dumneavoastră și le respect.
    Nu știu dacă tipul e de bani gata sau nu. Știu însă că Jan e un tip interesant, care are ce povesti.
    Și nu știu câți tineri de pe Dorobanți ar umbla prin toată Europa, să încerce diverse meserii. Chiar și pe banii părinților.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Septembrie 1, 2013 la ora 16:30

      Domnule Victor, va multumesc pentru atentia data comentariului meu. Daca ati fi citit cu aceeasi atentie şi articolul d-lui Moise Guran şi ati fi trecut de prima propozitie, „Să ai un loc de muncă stabil este o obsesie pentru mulţi dintre noi.”, ati fi observat ca exista o a doua propozitie, „Nu şi pentru Jan Lachner, un tânăr de 25 de ani născut la Paris,…”. Ori, articolul il propune pe tanarul Jan Lachner drept model, tonul autorului este admirativ la adresa lui, la fel ca şi al dumneavoastra, de altfel etc. Asadar, cum lesne se poate observa din context, cea de-a doua propozitie contrazice situatia descrisa de prima, pe care o considera una nerecomnadabila, de evitat, autorul plasandu-se pe o pozitie contrara acesteia. Prin urmare, „Să ai un loc de muncă stabil este o obsesie pentru mulţi dintre noi.” devine in acceptiunea autorului articolului „…sa ai un loc de munca stabil nu trebuie sa fie o preocupare [obsesiva] pentru noi.”, mesaj pe care articolul il transmite cititorilor. ***Acum, domnule Victor, indiferent cat de simpatic va poate fi un tanar care schimba din plictizeala 33 de meserii, mi-e greu sa cred ca sensurile propozitiilor sunt atat de greu de descifrat. Mai degraba cred ca se poate recunoaste un alt sofism in rationamentul dumneavoastra prin ignorarea celei de-a doua propozitii din text care schimba sesnsul primeia şi modifica substantial premisa majora a rationamentului logic. In orice caz, cazul prezentat nu poate fi considerat un model din mai multe motive pe care nu le aprofundez pentru ca ar insemna sa acord mai multa importanta decat se cuvine unui subiect minor. In fond, rolul articolului este sa provoace cititorilor un interes mai mare pentru un post de radio, iar in ceea ce ma priveste, consider ca interesul manifestat din partea mea a fost suficient.

      Răspunde
       
      1. Adrian D.
        Septembrie 1, 2013 la ora 17:24

        Ma infiro la acest gand, dar nu am ce face, trebuie sa recunosc ca are dreptate Constantin. Numai in noul capitalism de astazi se poate gandi serios cineva la aiureala ca e preferabil sa ai doua slujbe facute prost shi platite prost, decat una facuta bine shi platita bine. Bashca faptul ca alea doua slujbe raman shi ele un deziderat, tzinand cont de rata shomajului in creshtere in Europa. Daca mai adaugham la asta ca Europa ishi socoteshte astatzi shomerii nu dupa cei care efecrtiv nu au de luru, ci dupa cei pe are ii in plata (-nu au inventat romanii apap calda), atunci concluziile sunt de-a dreptul tragice.
        Mai jos am pus un link despre minijoburile din Germania, modelul economic al Europei.
        A se citi.

        Răspunde
         
        1. sanduCu
          Septembrie 1, 2013 la ora 21:00

          chiar daca link-ul nu apare, stim ce sunt alea mini-joburi (part-time), adica ceva mai serios decit ati pierde vremea, a ta si al angajatorului (care nu te-a angajat, ci doar ti-a permis sa joci tontoroiul citeva zile, pentru ca nu e recomandabil sa te pui rau cu UE). Chiar ca e prea mult pentru un asemenea subiect.

          Răspunde
           
          1. Adrian D.
            Septembrie 2, 2013 la ora 02:46

            Apare, apare: e comentariul meu de August 31, 2013 la ora 18:07.
            In rest, subiectul merita shi trebuie discutat, fiindca miza in joc e mare cat o zi de post.
            Shi de-aia zic ca are dreptate Constantin; poa’ sa fie oricate minijoburi in lume, important e sa ai un job full-time, bine platit, pe care sa-l faci bine shi (preferabil) cu placere. Sau sa devii propriul patron.
            Problema e ca joburile full-time de care vorbeam sunt pe cale, lina, dar inexorabila, de disparitzie.

             
        2. un turist
          Septembrie 1, 2013 la ora 23:34

          Minijoburile sint luate in general de cei care vor sa fie flexibili sau jobul lui de baza nu este full. Daca in Germania ai un job de 8 ore aceste se mai intinde ceva si dupa cum se lucreaza nu mai ai dorinta de minijob. Daca vrei sa faci minijob trebuie sa anunti seful tau suprem si numai daca ti se aproba atunci ai cale libera DAR NU in acelas profil. Din cca 250 de angajati cunosc numai 2 care fac minijob si asta numai din cauza unor mari datorii.

          Răspunde
           
          1. sanduCu
            Septembrie 2, 2013 la ora 01:20

            Asa cum spuneti, cine este strins cu usa recurge la part-time. Daca i se potriveste ca timp, nu este nevoie de aprobarea nimanui – chestia asta e pentru raportarea corecta la fisc functie de corelarea venitului. Dai incolo, sa nu stie nimic unul de altul, la raportul meu anual ma taxeaza oricum, cel puti sa rasuflu in cursul anului. In orice caz, este mult mai de preferat programul de ore suplimentare, si pentru patron si pentru angajat – pentru 4 ore in plus pe zi ajungi la fel, si tocesti pingelele mai putin.

             
  • sanduCu
    Septembrie 1, 2013 la ora 01:44

    Moise, fara ha-ha-ha. In plus fata de celelalte comentarii, daca tipul nu e de bani gata, atunci cine si de ce l-a finantat? Sa treci prin 33 de tari (cred ca nici nu le-a terminat, dar daca a semnat trebuie) cu lozinca asta, te lasa numai sa scape de tine.

    Răspunde
     
  • alex ghita
    August 31, 2013 la ora 22:07

    Oho! Asta e un subiect…f.f. TABU in Romania si mai ales „desteptele” din HR cand se uita pe un CV cu 16 joburi ca al meu, se gandesc la STABILITATE. Eu intreb de ce nu se gandesc la EXPERIENTA? La ce iti foloseste sa ai un angajat sa lucreze de nota 7 pentru tine 10 ani! Nu ai prefera sa ai unul care lucreaza 2 ani – 3 ani dar in acesti 3 ani..creste de la 8 la 10+ si iti mai face si vreo..1-2 Milioane Dolari profit?

    Din pacate asta se vede nu numai la HR..dar boala e contagioasa si la DIRECTORII EXECUTIVI. Este de inteles..pentru ca majoritatea inca au cultura din anii 80 comunista..hai sa stam sa imbatranim.

    Alta baliverna, este „ca hai sa fim o FAMILIE” hai sa fim seriosi..toti peste 35 de ani stiu foarte bine ce inseamna o familie REALA: un grup de oameni pe care trebuie sa ii tolerezi ca deh..e familie.

    Nu dragilor o FABRICA sau o FIRMA e facuta sa faca bani! sau un produs nu sa fie o familie..de aceea sunt o multime de pasarici..care intre 34 de cafele si 173 de tigarete..mai tasteaza si ele..trei-patru randuri! Si pe urma ne miram ca suntem ASA de ineficienti.

    Apropo de eficienta: tot cautand materiale pentru noua mea carte am dat de:

    http://www.strategosinc.com/toyota_corporate_culture.htm

    Asta e esenta la JIKODA si la KAIZEN de asemenea, exact asta am incercat si am aplicat in Romania la fabrica unde am lucrat 2 ani..din pacate..in CAPUL TARE.nici Dumnezeu nu bate!

    Răspunde
     
  • Constantin
    August 31, 2013 la ora 22:03

    Pentru ca cineva vorbea la un moment dat despre sofisme, aceasta este o buna imprejurare pentru a-mi reaminti de slaba argumentare ca o trasatura caracteristica a unor erori logice şi poate fi totodata folosita drept exemplu in acest sens. Sofismul acesta porneste de la un caz particular nereprezentativ al unui tanar care decide sa petreaca o perioada sabatica, incercand spre divertisment 33 de meserii in 33 de tari, fara a practica cu adevarat niciuna. Faptul ca este un caz atipic il face cu atat mai mult nereprezentativ, absolut impropriu pentru generalizare. „Jan Lachner a practicat intr-un timp scurt 33 de meserii in 33 de tari europene, deci sa ai un loc de munca stabil nu trebuie sa fie o preocupare [obsesiva] pentru noi.”. In acest caz este evident faptul ca in lipsa unui numar suficient de exemple nu poate fi determinat adevarul unei reguli cu caracter general. Pornind de la o premisa adevarata se ajunge la o concluzie eronata, ceea ce face ca rationamentul acesta sa fie fundamental gresit.

    Răspunde
     
  • Adrian D.
    August 31, 2013 la ora 18:07

    gand la gand cu bucurie. Iata un mic exemplu de eficientza pietzei libera , de succes a flexicuritatzii… cu exemplificare pe Germania.
    Europa, pregateshte-te pentru mini-job-uri prosst platite!
    Traisca eficientza, traiasca inteligentza, traiasca capitalismul salbatic, viitorul de aur al omenirii (dupa care stam shi ne scarpinam in cap shi ne intrebam de ce avem recesiune…):
    http://www.theguardian.com/world/2013/aug/30/low-paid-germans-mini-jobs

    Răspunde
     
  • mihai
    August 31, 2013 la ora 12:38

    Moise, asta e o stire de cancan… ce cauta pe site-ul tau?
    Care e ideea aici ? Jan a ales sa aiba parte de o vacanta prelungita dupa terminarea studiilor (lucru des intalnit la vestici) si putin mai deosebita. Eu nu cred ca a avut ocazia sa fie serios in oricare dintre suljbele avute.
    Omu a vrut sa vada lumea inainte sa se angajeze ca inginer.
    Cu siguranta in saptamana care a lucrat-o prin fiecare tara nu a fost deloc productiv. Nu ajungi nici macar sa stii ce ai de facut in 5 zile daca esti paralel cu domeniu in care lucrezi.

    Tocmai ineditul situatiei i-a permis sa isi gaseasca relativ usor aceste posturi care probabil in mare parte nici macar nu au fost platite. Sunt sceptic ca a ajuns sa cunoasca cu adevarat ce presupune fiecare meserie, mai curand a avut parte de interactiune cu oameni din diferite tari si a avut ocazia sa vada Europa.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase