We don’t need no education! Or do we?

Publicat la data de de Biziday

facultate_munca_blog

de Ionuţ Văcaru

Chiar dacă am o diplomă de licenţă în jurnalism, sunt şanse mari ca în unele statistici să mă număr printre tinerii care şi-au abandonat studiile. Sunt un produs al sistemului Bologna, acea convenţie europeană prin care facultatea a fost scurtată de la patru la trei ani la finalul cărora afli că de fapt studiile tale nu sunt complete fără un masterat. Masterat pe care nu l-am mai urmat nici până în ziua de azi, din simplul motiv că nu am avut timp de el. În anul trei de facultate m-am angajat cu normă întreagă şi mi-am dat seama că nu am când să mă ocup serios şi de muncă şi de şcoală. Am ales munca şi nu regret.

Americanii gândesc chiar şi mai pragmatic de atât şi, după decenii la rândul în care facultatea de patru ani a fost sfântă, administraţia Obama a propus reducerea studiilor la trei ani pentru ca tinerii să cheltuiască şi să se îndatoreze mai puţin. În Statele Unite, cu cât o facultate este mai prestigioasă, cu atât are taxe de studiu mai mari. Taxe pentru care cei mai mulţi dintre studenţi trebuie să se împrumute la bancă. Iar tânărul care învaţă la o facultate de prestigiu are un program mult prea încărcat ca să mai aibă timp de-o slujbă solicitantă cu un salariu bun. Politicienii americani susţin că dacă tânărul ar sta doar trei ani în facultate, ar achita taxe mai mici, ar ajunge mai repede pe piaţa muncii şi ar scăpa mai uşor de datoriile pe care le-a acumulat în timpul facultăţii.

Însă, după doar trei ani de studiu este pregătit absolventul să dea piept cu piaţa muncii? Nu fără un master, spun politicienii şi profesorii europeni care au gândit sistemul Bologna. Eu unul am intrat pe piaţa muncii după doar doi ani de facultate şi, cu toate că nu eram pregătit, m-am descurcat până la urmă. Totuşi nu ştiu dacă sunt cel mai bun exemplu, căci jurnalismul se învaţă mai puţin în facultate şi mai mult în redacţie.

Sunt însă unele meserii pe care nu poţi să le practici fără o bază teoretică solidă pe care ar trebui să o deprinzi pe băncile facultăţii. Însă, câtă vreme observăm cu tristeţe că la facultate nu prea se învaţă nimic, câtă vreme cei cinci ani “obligatorii” de studiu ai sistemului Bologna vor fi opţionali, fiindcă puţini sunt tinerii care îşi permit să stea atâta timp la şcoală fără să se angajeze, câtă vreme între mediul privat şi universităţi nu va exista o comunicare oricât de mică, vom rămâne o generaţie auto-didactă, poate mai flexibilă în gândire, dar în acelaşi timp nesigură pe propriile forţe.

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

24 răspunsuri la We don’t need no education! Or do we?

  • Mariana
    August 31, 2013 la ora 20:20

    „We don`t need no education” e un vers din „Another Brick In The Wall”, probabil cel mai faimos cantec al lui Roger Waters. Asta e pt cei care discuta de negarea…negatiei sau comenteaza despre calitatea cunostintelor de lb engleza ale autorului. Constat cu satisfactie ca tipul a fost un domn si s-a abtinut sa va stoarca lamaia in nas. Eu nu-s.

    Răspunde
     
    1. sanduCu
      August 31, 2013 la ora 20:46

      Doamna Mariana, dvs ati CITAT versul ceea ce nu se vede din titlu. Pacat de lamiie. Fara nici o legatura cu
      http://world.time.com/2013/08/29/german-jewish-group-calls-for-roger-waters-boycott/
      sincer, habar n-am avut de el pina astazi. Deci sunt un incult?

      Răspunde
       
      1. Mariana
        August 31, 2013 la ora 21:07

        Poate doar un pic ignorant in materie de muzica..Waters canta de vreo 40 de ani, iar piesa cu pricina ajunsese sa fie cantata si de lautari pe la nunti…ce-i drept, fara versuri..

        Răspunde
         
        1. sanduCu
          August 31, 2013 la ora 22:49

          Va multumesc pentru ingaduinta, totusi dvs ati citat, el nu…

          Răspunde
           
          1. alex ghita
            Septembrie 3, 2013 la ora 14:35

            We do! sau WEDOOO!!..Treaba ce este strigator la cer, este ca….Mariana Campeanu imi pare rau pentru o liberala sa spun asa ceva: Este o amatorista iresponsabila! CUM ESTE POSIBIL! Ca din gura unui ministru..sa spui: Copii nu aveti nevoie de diplome..adica se poate interpreta in mii de feluri dar unul ar fi: Lasati ca nu-i pacat ca ati picat la BAC ca nu e chiar asa de importanta diploma..si mai bine invatati ceva PRACTIC! sau ceva ce se cere!
            Eu o sa ii reamintesc doamnei Campeanu (ca si ea a facut scoala primara in Comunism ca si mine de altfel.)..Educatoarea ne spunea si asta era scris in MANUAL! Dece invatam poezii! De ce? Voi stiti? sau mai stii decE? CA SA EXERSAM MEMORIA!!! atat! aa ca unii devin poeti asta e altceva!

            Este exercitiu! SI cand inveti ceva trebuie exersat, si cand inveti ceva nou e GREU si iti trebuie TRAINER mai ales cnad esti copil..ca iti vine sa te joci tot timpul..si chiar cand nu esti copil..iti vine sa te duci in CLUBURI tot timpul..

            DECI: Scoala se face NU numai pentru cunostinte dar pentru EXERSAREA INVATARII oricaror cunostinte!

            Si acuma: Dupa Dna Campeanu..esti prost la invatat aceste exercitii…si o sa fii bun?? SA inveti SINGUR?? ceva practic! Cand TU nu ai avut MOTIVATIA sa o faci nici macar cand erai speriat de note, sau motivat poftim de profesor???

            Si crede ca o sa invete ceva practic BINE?? Asa un fost elev??

            Curioasa..filozofie..

             
  • VictorL
    August 31, 2013 la ora 08:39

    Daca ne referim la,, The Wall” si la mesajul lui Roger Waters(impreuna cu ceilalti de la Pink Floyd),trebuie sa ne gindim la anul 1979.Pe atunci al doilea razboi mondial inca nu era terminat.Germania era inca divizata si asta dadea dreptul URSS-ului sa intervina militar in Europa de est.Asadar ,,Domnul Profesor de la rasarit ne invata socialismul cu forta iar Pink Floyd combatea tancurile sovietice cu forta artei ,a muzicii in speta.Asa intelegem si de ce la noi Ceausescu si propaganda lui bateau moneda pe socialism si comunism in timp ce se intilnea cu presedintii Americii si cu Regina Angliei.
    Referitor la ,,generatia autodidacta”pot spune doar ca intotdeauna au existat in Romania tineri care e pregateau in afara scolii pentru a avea succes in viata.Propaganda era ca vintul care zbura libera in eter ne bagata in seama de nimeni.Doar plafonatii erau inflexibili iar peste tot in productie se trecuse la policalificare.Increderea in propiile forte ti-o da tocmai pregatirea si flexibilitatea.

    Răspunde
     
    1. sanduCu
      Septembrie 1, 2013 la ora 01:07

      Victoras draga, parca ai fost sef la propaganda si nu vrei sa se afle. Nu-ti fa probleme numai noi stim. „..trebuie sa ne gindim la anul 1979.Pe atunci al doilea razboi mondial inca nu era terminat.Germania era inca divizata si asta dadea dreptul URSS-ului sa intervina militar in Europa de est.” – te-au luat apele, noroc ca te cunosc. Hai sa trecem peste asta. Uite o alta “interpretare” a lui “the Wall” (trebuie sa precizez ca nu vorbim de zidul Plingerii, nu de alta dar cu tine…), astae cea originala:
      “His father, the son of a coal miner and Labour Party activist, was a schoolteacher, a devout Christian and a Communist Party member.”
      “in London at the Regent Street Polytechnic (later the University of Westminster) school of architecture. Waters enrolled there in 1962, after a series of aptitude tests indicated he was well-suited to that field”
      “By September 1963, Waters and Mason had lost interest in their studies”
      “The Wall concept was to attempt to analyse the performer’s psychological separation from the audience, using a physical structure as a metaphorical and theatrical device.”
      “The Wall is the eleventh studio album by the English progressive rock group Pink Floyd. Released as a double album on 30 November 1979, it was subsequently performed live with elaborate theatrical effects, and adapted into a feature film, Pink Floyd—The Wall.
      As with the band’s previous three LPs, The Wall is a concept album and deals largely with themes of abandonment and personal isolation. It was first conceived during their 1977 In the Flesh Tour, when bassist and lyricist Roger Waters’s frustration with the spectators’ perceived boorishness became so acute that he imagined building a wall between the performers and audience.
      “The theme and composition of The Wall was influenced by his upbringing in an English society depleted of men after the Second World War.”
      “In March 1983, the last Waters–Gilmour–Mason collaboration, The Final Cut, was released. The album was subtitled: „A requiem for the post-war dream by Roger Waters, performed by Pink Floyd”.[Waters is credited with writing all the lyrics as well as all the music on the album. His lyrics to the album were critical of the Conservative Party government of the day and mention Prime Minister Margaret Thatcher by name.”
      “Rolling Stone magazine placed The Wall at number 87 on its list of The 500 Greatest Albums of All Time.”
      “In November 1989, the Berlin Wall fell, and in July 1990 Waters staged one of the largest and most elaborate rock concerts in history,[62] The Wall – Live in Berlin, on the vacant terrain between Potsdamer Platz and the Brandenburg Gate. The show reported an official attendance of 200,000, though some estimates are as much as twice that, with approximately one billion television viewers.”
      “Waters also used an East German symphony orchestra and choir, a Soviet marching band, and a pair of helicopters from the US 7th Airborne Command and Control Squadron. Designed by Mark Fisher, the Wall was 25 metres tall and 170 metres long and was built across the set.”
      “In July 2004, Waters released two new tracks on the Internet: „To Kill the Child”, inspired by the 2003 invasion of Iraq, and „Leaving Beirut”, an anti-war song „inspired by his travels in the Middle East as a teenager”.”
      “Waters told David Fricke why he thinks The Wall is still relevant today:
      The loss of a father is the central prop on which [The Wall] stands. As the years go by, children lose their fathers again and again, for nothing. You see it now with all these fathers, good men and true, who lost their lives and limbs in Iraq for no reason at all. I’ve done Bring The Boys Back Home in my encore on recent tours. It feels more relevant and poignant to be singing that song now than it did in 1979.”
      Dupa cum vezi, nu se leaga cu : “combatea tancurile sovietice cu forta artei”. Cineva a spus cindva “e scris adinc”, s-o fi referit la “vintul care zbura libera in eter”? Credeam ca te-am pierdut, dar “Increderea in propiile forte ti-o da tocmai pregatirea si flexibilitatea.”, acuma stiu ca esti la mal. Ce spaima am tras.

      Răspunde
       
  • sanduCu
    August 31, 2013 la ora 03:07

    “jurnalismul se învaţă mai puţin în facultate şi mai mult în redacţie”, din pacate.
    „.câtă vreme între mediul privat şi universităţi nu va exista o comunicare oricât de mică”, pe vremea cind profesorii erau profesori, una din practicile mele de an a fost la un institut oe proiectari, alta la o exploatare miniera, alta la o echipa de interventie in foraj si ultima pe un santier hidrotehnic. Doar prima a fost in agricultura, la smuls de usturoi.
    „Sunt însă unele meserii pe care nu poţi să le practici fără o bază teoretică solidă”, nici macar jurnalismul nu se numara printre astea, si ai folosit foarte bine negarea negatiei in titlu.
    Dar de fapt, ce ai vrut sa spui cu articolasul asta?

    Răspunde
     
    1. VictorL
      August 31, 2013 la ora 08:58

      SanduCu.Mai nou, dupa desecretizarea multor arhive,aflam ca Jugoslavia era foarte influientata de catre Moscova,chiar daca Tito a primit bani americani pentru ,,Miscarea de nealiniere”.Asadar si Jugoslavia…si Finlanda si de Mongolia uitasem s-o trec pe lista.Multumesc pentru ajutor!Acum cu Russia eu zic sa te mai gindesti…Putin da dovezi ca inca nu s-a schimbat nimic spre partea aia.Ma refeream la Liga Mare.Cei din vest joaca in Liga Mica si fara sule in fund de la Moscova stau mielusei.Drept dovada,ca a inceput Basescu sa le arate nuiaua,acuma de curind.Se apropie 2014…Singurul prieten era Marea Neagra dar in vremurile,,de trista amintire”era folosita ca ,,lac rusesc”.Cind te gindesti ca americanii foreaza pentru noi acolo poti sa intelegi si ce gindeste Putin cind face maruntel din buze…Daca nu ma crezi priveste la Siria.Intr-adevar nu sunt bun de ambasador si filoses limbaj de ,,santier”,sau,, de autobaza” cum zice un clasic in viata…Am observat ca presedintele stie si el,poate de asta avem afinitati.

      Răspunde
       
      1. sanduCu
        Septembrie 1, 2013 la ora 00:38

        Also in August, China had agreed to finally recognize Mongolia’s independence if a plebiscite were held. The plebiscite took place in the presence of Chinese observers on October 20, 1945,[21] and, according to official numbers, yielded a 100% pro-independence vote.
        In 1960, Mongolia gained a seat in the UN, after earlier attempts had failed due to US and ROC vetos.
        The first democratic election was held in July 1990.”State of Mongolia” is official name of the state.”
        „Cind te gindesti ca americanii foreaza pentru noi” si altii cianureaza tot pentru noi, nu-i asa.
        „Daca nu ma crezi priveste la Siria”, numai cu gindul la tuica te mai cred asa din cind in cind (pina si eu ma las corupt), desi sunt linistit – Canada este una din cele 10 membre NATO care au refuzat sa merga in Siria. Mai mult nu vorbesc ca deja UnTurist m-a speriat.

        Răspunde
         
      2. sanduCu
        Septembrie 1, 2013 la ora 00:40

        Buna Victoras, vad ca te-ai pus cu cazmaua pe mine si te-ai asociat cu zeii. Cind auzi „Aaauuu!!!”, rogu-te, opreste-te, este o vprba „If you surrender, we’ll develop the Dharma with you. If you don’t surrender, we’ll conquer you.” („Та манд орж өгвөөс, бид шажин ном хийе, орж эс өгвөөс, бид танд довтолмуй”.
        Despre „Tito a primit bani americani pentru ,,Miscarea de nealiniere”, poti sa-mi dai si mie o codita din arhivele la care vad ca ai avut acces, nu de alta dar „nealinierea” a inceput cam de multisor si nu cred ca americanii platesc retroactiv. Despre Mongolia, cred ca ai probleme cu cititul sau cu tradusul – cum spunea Laurentiu, cindva, cineva trebuie sa-ti tina cartea si lampa. Si ca sa nu-mi multumesti degeaba:

        Răspunde
         
  • sanduCu
    August 31, 2013 la ora 03:03

    Bachelor degree pare a fi interpretat ca o pregatire inceputa si neterminata, astazi cam peste tot, acei 3-4 ani universitari cam asta este, adica nimic (spre deosebire de titlul de sub-inginer de pe vremuri in Romania – in Institutul meu era Facultatea de foraj care pregatea aceasta specialitate – cu care puteai fi incadrat si face fata cerintelor) si totusi necesar pentru a continua cu Master. Deci Bs confera un nivel de cunostinte generale care sa suporte specializarea specific pe domeniul pe care ti l-ai ales. Sunt multi studenti care nici cind intra la Ms nu sunt decisi (sau n-au habar ce cauta acolo) ce specialitate sa-si aleaga. O parte de vina sau explicatie as puneo pe seama fluctuatiei cerintelor pe piata muncii – majoritatea vor Ms pentru o viata imbelsugata. Poate ca gresesc, dar convingerea mea este ca daca nu-ti place ce faci mai bine-ti cauti altceva de facut. Cu Bs nu poti avea prea multe pretentii si nici angajatorii nu au. In timpul celor doi ani de Ms, daca-ti place ce ti-ai ales ca profesie/specialitate iti vei confectiona o programa adecvata si in final vei fi cu picioarele pe pamint, in fata oricui. Daca esti interesat doar de o bucatica de carton, asta-i ce vei avea (iti alegi cursuri fara bataie de cap, cu educatori mediocrii sau sub care iti garanteaza un 10 – sau un 100 sau un A+). Nu va fi nici o mirare ca ajungi sa lucrezi intr-un Mall. Cu toata pregatirea universitara ( teoretica si practica profesionala), la absolut fiecare loc de munca nou vei avea de invatat o groaza de lucruri noi – iti va fi teribil de usor, pentru ca iti place ce faci. Daca pina aici ai avut succes, la bani nici nu merita sa te gindesti.
    Tot ce pot spune cu siguranta, este ca invatamintul universitar pe vremea mea era al naibii de dur, strict si nemilos. Ori invatai ori zburai. Faptul ca reuseai sa treci de admitere, nu spunea nimic. In marea majoritate (nu vreau sa generalizez ce stiu) a facultatilor, primul an era ca o ghilotina pentru 30-50%. Mi se pare logic ca o admitere sa nu spuna tot (are valoare pentru premisele sau sansele pe care ti le ei), dar primul an este selectia universitatii pentru cei cu care vrea sa faca treaba. Dupa primul meu an, din 5 grupe mari (de cam 35) am ramas 2 grupe mici (cam de 25) la care s-au mai adaugat cei care repetau doiul si ne-am facut iarasi 3 grupe mari. In al treilea am trecut 3 grupe mici (una s-a specializat pe geofizica si doua pe geotehnica). Toti astia am terminat pina la capat. Sistemul didactic era un sistem impus (administrativ vorbind, probe, teste , extemporale, lucrari practice – totul trebuia trecut, pe bune) dar si benevol/suplimentar (cursuri cu toate cerintele obisnuite, dar pe profile functie de interes). Eu, intre Seismica –Vulcanologie si Constructii Hidrotehnice (pasiunile mele) am obtat pentru a doua (eram si asa foarte incarcati). Aceasta preferinta mi-a dat atuul pentru practica la Institutul de proictari ISPH si alta pe santierul de la Stinca-Costesti. Si pina la urma toata pregatirea mea a folosit la niste studii geotehnice pentru conducta fortata de la Vidraru. Nu inseamna ca nu mi-a placut si alte chestii pe care le-am facut, altfel nu rezistam. Inteleg de ce multi care au un cartonas se simt pe din-afara. Trebuie sa-ti alegi ceva care sa te atraga, altfel vei fi un ratat.
    Sistemul universitar, sa-i zicem occidental (am avut parte si de asa ceva, deci nu-i din burta), este de o strictete administrativa extrem de flexibila (iti alegi singur cursurile – programa are doar citeva impuse – si profesorii – fiecare universitate are un „blog” unde sunt lingusiti sau injurati profesorii). Deasemenea profesorii ofera spre votare, de la prima intilnire, optiile de evaluare: examen cu lucrari intermediare sau citeva referate/lucrari scrise acasa. In general a doua optie este cea mai populara si se potriveste „profilor” lipsiti de experienta care nu vor sa aibe bataie de cap – lla cursurile lor se pierde timpul. M-am retras de la un asemenea curs de Studii microscopice, desi mi-ar fi placut sa-mi dezvolt cunostintele. Cind pretentiile educatorului lipsesc, totul lipseste. Estew foarte adevarat ca aceasta este o potita imensa de care beneficiaza astazi o puzderie de masteranti. Cind ajungi la un loc de munca, din pacate trebuie sa demonstrezi ce stii, sa contribui la produsul muncii – faima universitatii … „te ajuta dar nu te face mai destept”. Nu stiu cine a spus asta.
    Profesorii, adevaratii profesori, au legaturi directe cu firme sau organizatii pentru practici sau programe co-op unde fiecare student are sansa sa inceapa o tema de cercetare personala (uneori colectiva) care ii poate deschide o usa la angajare. Ramin disponibile si caile obisnuite de ati gasi un loc de munca. Aici am sa punctez o chestie care personal nu o agreez, si cu asta voi incheia. S-a „incetatenit” ideia ca cine are studii in STRAINATATE este grozav si trebuie sa i se puna covorul rosu. Chestia asta vine si de la angajator dar mai ales de la licentiat (Ms sau Ph). Chiar opinia publica este mentinuta in aceasta atitudine. Ati vazut manageri straini, desi aveau resumeuri impopotonate, au dat chix cu realitatea. Cind esti pregatit profesional, sistemul politic nu este o piedica. Am trecut prin asta.

    Răspunde
     
  • emi
    August 30, 2013 la ora 21:55

    La ce dovada de engleza ai dat in titlu..nu ma mira nimic

    Răspunde
     
    1. VictorL
      Septembrie 8, 2013 la ora 18:55

      @SanduCu.Nu m-ai convins cu critica unuia la adresa produsului,,Tha Wall”…Eram viu in ’79 si dansam in draci pe muzica aia.E asa cum am scris eu iar eu am in colectie atit albumul cit si filmul luate de la mama lor pe sterline tocmai pentru ca primul concert pe tema aia a avut loc in Berlin, cind orasul a fost liber.Mai citeste si alti critici si poate si pe Roger Waters care a explicat la vremea respectiva de ce a vrut sa performeze deabea in 1990 si neaparat in Berlin.Concertul de la Bucuresti eu il vad ca pe recunoasterea iesirii Romaniei de sub talpa rusa.Tito si-a luat banii inainte nu retroactiv dar Americii i-a tras teapa.Nu am timp,am aflat ca pe la Bucuresti manifesteaza babe impotriva afacerii Rosia Montana dar eu sunt de parere ca conducerea tarii stie mai bine…La fel si in privinta gazelor de sist.Daca lasi o adresa promit sa-ti trimit carti si cu bibliografii intregi despre arhive.Nu am avut noroc cind a venit AdrianD ca pe lista nu era doar tuica…De Laurentiu si mie mi-e dor cu toate ca stiu ca bea doar dintr-o singura fintina.Cu propaganda nu am fost si nu am fost nimic…La fel ca azi.

      Răspunde
       
      1. Constantin
        Septembrie 8, 2013 la ora 19:44

        In 1990 a fost o resurectie. Momentul a fost considerat oportun si chiar era. In anii ’70 altele erau mesajele pe care Pink Floyd le transmitea (am scris anterior), chiar daca muzica era aceeasi. (Acesta poate fi considarat un elocvent exemplu de ciclicitate a istoriei [inclusiv din perspectiva de stiinta sociala] si de perenitate a valorilor artistice).

        Răspunde
         
        1. VictorL
          Septembrie 8, 2013 la ora 20:44

          Multumesc pentru sustinere…Tot prin anii aia BoneyM cinta ,,Rasputin”care a fost interzis in URSS.Nici la noi nu l-am ascultat niciodata la radio insa pe Kashtan-uri urla in draci prin toate cartierele,acolo unde ,,se dadea un ceai”…sau la discoteca.Tinerii de azi e bine sa stie macar asa ca fapt divers.Sanducu mai repede isi aminteste de asasinarea presedintelui Sadat,al Egiptului, de catre sirieni la comanda Moscovei,ca tot e Siria la ordinea zilei…Sau de Aldo Moro rapit si asasinat de ,,Brigazile Rosii”.Ce vremuri …

          Răspunde
           
  • bogdan_i
    August 30, 2013 la ora 18:39

    Nu vreau sa critic pe nimeni si nici nu vreau sa laud.. este evident ca parerile vor fi intotdeauna impartite in ceea ce priveste titlul articolului. As vrea totusi sa fac cateva mentiuni la cele spuse atat de autor cat si de Constantin. 1 – e normal sa nu vrei sa circuli cu un tren proiectat de o persoana fara studii superioare insa in acelasi timp nu cred ca trebuie sa ajungem in situatia in care toata lumea sa faca facultate doar ca sa ne incadram in media europeana de persoane cu studii superioare. Din dorinta asta nebuna au aparut facultatile particulare pe care personal le consider un cancer al societatii. De obicei, de acolo apar persoanele nepregatite, fara sa fiu rautacios.. insa cunosc mai multe cazuri.. inclusiv un fost coleg de munca ( a fost prima persoana data afara dupa perioada de proba de 6 luni in 10 ani de cand exista firma )
    2 – personal am terminat o facultatea da automatica si calculatoare si multi dintre colegii mei care au facut facultati tehnice ( eletronica, constructii etc.. ) lucreaza pe salarii destul de bune. Consider ca in periada studentiei am acumulat cunostinte care sa imi permita sa devin ceea ce sunt astazi.. o persoana cu un job stabil, care isi face treaba destul de bine si care contribuie la bugetul statului cu aprox 3000 de lei noi luna de luna in conditiile in care nu primesc nimic inapoi. De toate astea depinde insa si cat de interesat esti sa evoluezi si de educatia pe care o primesti in familie, felul in care familia te invata ca e bine sa te comporti.. aici cred ca suntem deficitari si multe probleme isi au izvorul in aceasta sursa.
    Cred ca ar trebui sa faca facultate doar persoanele care sunt capabile si merita sa faca facultate.. sa nu mai fim infectati cu „specialisti” din facultatile private.. care ar putea munci la mall bine merci.. mai trist este de cei ce au capacitatea de a invata si nu merg la facultate pentru ca nu au bani sa se intretina.. restul, e istorie. va salut!

    Răspunde
     
    1. Constantin
      August 30, 2013 la ora 22:15

      Titlul ales de autor este unul provocator pentru a spori interesul cititorilor asupra articolului, mai ales in preajma concerutlui lui Roger Waters de la Bucuresti. Nu cred ca poate fi vorba la modul serios despre o disputa cu privire la necesitatea educatiei. Urmand indemnul mesajului „The Wall”, se poate eventual purta o discutie cu privire la calitatea educatiei (desi s-au cam lamurit lucrurile in acesta privinta – a mesajului – inca din anii ’70, cand Pink Floyd şi alti artisti au oferit o replica tarzie miscarii Flower Power aflata la apus). Dezbaterea ar putea avea loc mai degraba independent de titlu, din perspectiva ideilor principale aflate in corpul articolului, cu referire concreta la tara noastra. Ideea pe care am dorit sa o subliniez eu a fost cu privire la rolul studiilor in cresterea competentelor, iar exemplul dumneavoastra personal este unul binevenit şi relevant dupa parerea mea. Mi-ar parea rau, insa, sa se inteleaga din comentariul meu ca sustin incadrarea in statistici a tarii noatsre dintr-un motiv formal. O privire catre statele cu un numar ridicat de absolventi de studii universitare ne face sa observam cu usurinta ca odata cu crestera nivelului de instruire au obtinut o imbunatatire a nivelului de trai, ca urmare a dezvoltarii tarilor respective. La fel se pot observa diferente ale nivelelor de bunastare intre tarile cu un numar diferit de absolventi de studii medii, primare, cursuri de alfabetizare etc. Fara a intra in amanunte de teorie economica, experienta istorica a demonstrat ca exista o corelatie intre nivelul de instruire a populatiei şi dinamica economiei unei tari. Din acest motiv unele tari care au elaborat politici de dezvoltare pe termen lung au avut in vedere strategii de ridicare a nivelului de educatie al populatiei. Exemplele aflate in manualele de economie sunt „tigrii asiatici”, iar mai recent China, ale carei universitati au devenit tot mai prestigioase pe plan mondial. Pentru ca a venit vorba despre calitatea şi prestigiul universitatilor, acestea NU au de-a face cu forma de proprietate asupra capitalului lor. Nu-mi dau seama in ce masura sunt „cancere ale societatii” M.I.T., ori Stanford, care-mi vin acum in minte?! Ma aflu in situatia de a cunoaste persoane care activeaza in mai multe universitati, atat cu capital public, cat şi privat. Am cunoscut numerosi studenti. Nivelele lor de pregatire şi de performanta au depins de actul didactic şi pedagocic infinit mai mult decat de forma de proprietate asupra capitalului universitatii, astfel ca mi-a fost dat sa cunosc atat absolventi „la stat” prost pregatiti, cat şi absolventi „la privat” bine pregatiti. Experienta personala constituie un reper, desigur, dar este hazardat sa fie generalizata; fiecare cunoaste mai bine mediul in care isi desfasoara activitatea. Este posibil ca in domeniul dumneavoastra profesional şi in mediul dumneavoastra de lucru sa fi trait experiente ca cele pe care le descrieti, desi nu stiu care sunt universitatile cu capital privat care au facultati de automatica. Şi nici nu exclud posibilitatea ca urmare a prejudecatilor sa fie discriminati absolventii unor anumite institutii de invatamant (superior, ori mediu), in contextul numeroaselor forme de discriminare din firmele romanesti şi in absenta unor evaluari obiective ale angajatilor. Stabilitatea jobului depinde intr-o economie deschisa de factori diversi, unii dintre ei aflati dicolo de competenta profesionala ridicata a angajatilor, iar Oltchim este fara indoiala un exemplu recent unde joburile unor persoane inalt calificate au devenit instabile independent de capacitatile lor. In privinta contributiilor la bugetul de stat, ele sunt conform legii raportate la venituri, iar eu platesc din leafa mea darile cu regularitate. Fara acestea statul nu ar putea functiona, prin urmare, existenta sa, impreuna cu sistemele de educatie, justitie, administratie şi ordine publica, sanatate şi asistenta sociala, pensii s.a.m.d. sunt ceea ce primim inapoi pentru contributiile noastre.

      Răspunde
       
  • me
    August 30, 2013 la ora 17:21

    „…o generaţie auto-didactă, poate mai flexibilă în gândire, dar în acelaşi timp nesigură pe propriile forţe”

    a bullseye

    EXACT la tinta

    Răspunde
     
  • Constantin
    August 30, 2013 la ora 13:38

    Chiar daca pot exista diverse specializari, Jurnalismul este o activitate literara prin excelenta. Publicistica cere mai degraba talent literar decat studii universitare, iar in lume (inclusiv in Romania) au existat si exista in continuare excelenti jurnalisti si creatori literari fara studii superioare. Nu as indrazni, insa, sa circul cu un vagon de cale ferata proiectat de un absolvent de gimnaziu ori de liceu (daca acest lucru ar fi posibil). Prin urmare, exemplul este lipsit de relevanta. Nimeni nu poate reprosa unui ziarist lipsa studiilor, desi pentru a deveni profesor la Facultatea de Jurnalism, spre exemplu, este necesar a fi indeplinite anumite conditii in aceasta privinta. Poate fi reprosat, insa, jurnalistilor, avand in vedere si impactul public al mass-media, ca adopta uneori un punct de vedere ingust, ori ca se grabesc sa generalizeze, utilizand modelul profesional propriu pentru a desprinde concluzii cu privire la alte domenii de activitate. Medicii pneumologi, bunaoara, ori inginerii metalurgisti, nu exprima public opinii cu privire la adecvarea pregatirii universitare la piata muncii. Si nici nu le cere nimeni dintre jurnalisti parerea. Ei scriu in revistele de specialitate pe care le citesc tot ei. Cercetatorii de la Magurele se pare ca si-au gasit colegi foarte bine pregatiti atat in tara, cat si in strainatate. Jurnalistii au capatat trasaturi filosofice, devenind cateodata atoatestiutori si emitand pareri cu un semnificativ impact mediatic referitoare la subiecte pe care nu le aprofundeaza, pentru ca nu au timp suficient si articolul trebuie predat la termen. Absolventii de liceu sunt mai numerosi decat cei de studii superioare (in continuare MULT prea putini in Romania) si pregatiti sa dea piept cu piata muncii la o varsta mai frageda. Fara un master. Si fara studii universitare. Prin urmare, raspunsul este ca piata muncii nu cauta doar absolventi de mastere si universitati, iar numarul acestora este foarte mic in patria noastra in raport cu tarile civilizate, reprezentand aproximativ jumatate din media UE. Altfel, concluziile autorului „câtă vreme observăm cu tristeţe că la facultate nu prea se învaţă nimic” si „între mediul privat şi universităţi nu … exista o comunicare oricât de mică” demonstreaza tocmai generalizarea despre care pomeneam la inceput. Sunt multe de reprosat invatamantului romanesc, fara indoiala, dar nu se poate spune la modul serios ca la facultate nu se invata nimic, tot asa cum nu se poate spune ca este absenta orice forma de comunicare intre universitati si mediul privat.

    Răspunde
     
    1. cornel
      August 30, 2013 la ora 15:11

      Sunt de acord cu dumneavoastra. Autorul articolului isi da lejer cu stangul in dreptul.

      Răspunde
       
  • TiberiuC
    August 30, 2013 la ora 13:03

    Facultatea te poate ajuta mult la inceput… daca ai reusit sa te angajezi si cu varianta „3ani” dupa 10 ani de vechime in munca deja vorbeste CV-ul si experienta… Sunt companii care daca le demonstrezi ca esti bun (si cu 12 clase) nu vor ezita sa te angajeze. (trebuie doar sa ai si norocul putin de partea ta)

    Răspunde
     
    1. Angela
      August 30, 2013 la ora 17:37

      In momentul in care ti se cer bani la angajare nu te ajuta nici ca ai fost sef de promotie, nici dumnezeu si nimeni altcineva… eu sunt somer cu diploma, foarte dezamagita ca singura sansa de angajare pentru cei fara experienta este mall-ul

      Răspunde
       
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase