O familie normală care conduce o ţară entuziasmată

Publicat la data de de Moise

SAM_1730

de Moise Guran

Mare deranj cu bebeluşul ăsta regal! Marea Britanie clocoteşte, presa a înnebunit, The Sun şi-a schimbat numele în The Son (Fiul), pe autobuzele din Londra scrie mare Felicitari William şi Kate!, trag tunurile din Turnul Londrei şi toate astea pentru că s-a născut un copil care ar putea (nu e sigur) deveni rege într-o zi, iar presupunând că va deveni, va avea un rol protocolar şi ceremonial.

Altfel spus, nu e ca şi cum s-ar fi născut Mesia care va conduce naţia britanică pe calea propăşirii, iar englezul de rând care se bucură acum şi bea un pint de bere de zici că i s-a născut un nepot ştie că el, personal, n-are ce să aştepte direct de la acest Mesia-bebeluş istoric.

Well… lucrurile nu stau chiar aşa…

Pentru a înţelege tot acest delir de familie fericită care iradiază dinspre insula britanică trebuie să înţelegem puţin ideea de monarhie, şi, mai ales, pe cea de monarhie britanică.

SAM_1732

Acum fix o săptămână eram la Londra, încheind câteva zile obositoare în care am reuşit să concentrez cu familia (deh!  Londra chiar e scumpă) un tur al obiectivelor royale, de la Hampton Court, la Windsor, la Westminster Abbey, Turnul Londrei şi, bineînţeles Buckingham. Ăsta din urmă pe din afară, căci nu se vizitează
în această perioadă a anului şi tot ce poţi să vezi e schimbarea gărzii dimineaţa. Nevastă-mea a ţinut să vadă şi Kensington Palace, locul unde locuiesc William şi Kate. În semn de protest (pentru că se vizitează doar câteva camere şi o expoziţie de rochii regale) eu am preferat să fur o oră de somn pe peluza din Hyde Park, mulţumindu-mă să văd palatul pe din afară şi să-mi odihnesc ciolanele care adunaseră în trei zile cam 100 de kilometri de mers.

Stând eu aşa pe peluza aia şi având la un moment dat tentaţia să aflu cât consumă şi cât produce Casa Regală (obiceiuri de republican, ce vreţi!) am realizat că un astfel de calcul ar fi probabil inutil atâta timp cât englezii ţin mai mult la monarhia lor de când aceasta nu mai înseamnă mare lucru din punct de vedere politic şi administrativ. Paradoxal, tocmai de aceea Casa Regală a reuşit să devină un fel de model de familie, un soi de naş/naşă pe care o respecţi şi o cauţi de exemplu în viaţă. Ştiu, Charles şi Diana au ieşit

SAM_1746din matrice dar ce, a mai ajuns Charles rege? Nu, şi acum uitaţi-vă puţin la William. Omul are serviciu, ca tot cetăţeanul, ba chiar a trebuit să-şi ia liber de la baza militară la care lucrează când a intrat nevastă-sa în travaliu. Pun pariu că îşi ia şi concediu de paternitate, iar Kate ar putea primi indemnizaţie de creştere a copilului. Evident că au din ce să trăiască, dar tocmai modul acesta de a trăi la fel ca ceilalţi, combinat cu respectabilul protocol fac din William candidatul perfect de a deveni rege în locul tatălui său. Nu e o noutate ceea ce vă spun acum, încerc să vă arăt că imaginea de om ca toţi ceilalţi a viitorului rege este atent construită.

În timp ce scriu asta, BBC-ul îl arată pe William cum o scoate pe nevastă-sa din spital, aşezând bebeluşul regal într-un scaun obişnuit pentru bebeluşi. La fel ca toată lumea… Tăticul se urcă la volan şi familia regală pleacă… Ştii tu că e regală dar ceea ce vezi este o familie obişnuită. (Salută cu mult bun simţ presa care aşteaptă de zile acolo, nu se pitesc ca vedetele pe uşa din dos. Dar asta e doar o chestie de educaţie.)

Da, poate că e şi mult PiaR în toată povestea… ei şi ce? Contează? Monarhia britanică a găsit modalitatea de a rămâne importantă pentru englezi, de a conduce naţiunea într-un alt mod decât cel politic, într-un mod spiritual aproape, de a le oferi oamenilor bucurii (vezi nunta regală sau acum botezul) şi dacă nu le creşte salariul şi dacă guvernul le mai pune o taxă. Desigur, dacă englezii ar număra nişte decenii de sărăcie, sau dacă de exemplu ar fi pierdut Bătălia Angliei în WWII probabil nici monarhia nu ar mai fi fost atât de populară. Dar în loc să ne întrebăm dacă oul era posibil fără găină este cred mai util să constatăm că monarhia britanică este pentru englezi liantul primordial al conştiinţei naţionale. Şi asta e tot ce contează.

 

P.S. Apropo de Bătălia Angliei, în ultima zi era să pierd avionul ca să văd (o să râdeţi) RAF Museum. E la dracu în praznic, metroul nu mergea până acolo şi am renunţat să mai vizitez British Museum pentru el. Nu regret absolut deloc.

P.P.S. Conştiinţa naţională e chestia aia care îi face până şi pe cei de la Burger King să scrie mare pe pereţi de la ce brutărie din Londra au pâinea precum şi faptul că vita a mugit şi ea înainte de a deveni hamburger tot în limba engleză.

 

This entry was posted in Diverse. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

28 răspunsuri la O familie normală care conduce o ţară entuziasmată

  • zanul cel bun si biciul fermecat
    August 3, 2013 la ora 17:36

    Si eu am fost in Croatia, la Marea Adriatica,intr-un loc cu nume exotic, mi-au placut centrele vechi..aveau un aer splendid medieval..in rest nimic nerealizabil si la noi, ce-i drept ei au mult litoral ,.. plin de staini (europeni).Am uitat sa le zic wellcomme in EUrope, dar parca noi am mai avea de a astepta la intrare, in rest „Dobroshli” mai un pic de vacantaz.

    Răspunde
     
    1. Aura
      August 5, 2013 la ora 00:23

      Si eu am fost in Spania acum 20 de ani, si-i spuneam sotului „nimic nerealizabil”…In spatele aparentelor lucrurile sunt complexe si complicate. Tin de educatie si de oportunitatile de toate felurile pe care le valorificam sau carora le dam cu piciorul.

      Răspunde
       
  • pensionar sarac
    August 3, 2013 la ora 09:50

    Daca ar fi saraci, cu tineri plecati sa munceasca ca slugi in tari ca anglia, care a avut colonii de unde a facut averi colosale,(nu s-ar bucura, ar face greve) si noi ne bucuram de un eveniment monden, dar cu burta goala. pormoneu gol-somer, fara speranta,te duci la pomana la moaste si inmormantari.Ei cu pensia lor cunpara cases in RO, noi cu pensia noatra ne bate la un loc in cimitir.(nu noi ciocoi!!!!!)

    Răspunde
     
    1. Adriana
      August 5, 2013 la ora 01:03

      Domnule „pensionar sarac”.credeti ca ei s-au nascut bogati?Diferenta e ca nu si-au adus la conducere slugile si „cizmarii” nici nu si-au omorat in inchisori intelectualii si taranii gospodari. Copiii voi i-ati „silit” sa munceasca la straini fiindca acum 20 de ani ati ales comunistii. Continuati sa-i slugariti si taceti din gura!

      Răspunde
       
      1. sanduCu
        August 5, 2013 la ora 02:07

        Stimata Adriana, inainte de asta „Continuati sa-i slugariti si taceti din gura!”, cititi, invatati, ginditi si pe urma poate veti sti ce sa vorbiti. Numai bine.

        Răspunde
         
  • Daniela
    Iulie 31, 2013 la ora 14:20

    Este frumos ca toata lumea se emotioneaza la un astfel de botez, au un rol simbolic si au ajutat foarte mult tara

    Răspunde
     
  • iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiO
    Iulie 29, 2013 la ora 08:35

    Zâ-le Moise! LOL!

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iulie 28, 2013 la ora 12:54

    Entuziasmul national si international „it’s a boy” aduce beneficii nu doar Casei Regale a Marii Britanii:
    http://uk.fashionmag.com/news/Royal-baby-to-give-almost-250-million-pound-bump-to-British-economy,336302.html

    Răspunde
     
    1. dan onofrei
      Iulie 28, 2013 la ora 21:43

      deci cum bine spui Costica .-marketing first class international ,asa se mai umplu casele visteriei regale si servicul finaciatr britanic de bani si lumea sa e tinuta optimista pe deviza -noua viata -noua speranta .

      Răspunde
       
  • ANTITEPARI
    Iulie 26, 2013 la ora 18:47

    Cat lipsesti, gandeste-te cum faci ca „Ora de Business” sa inregistreze asa un profit!

    antitepari.ro/informatii/articole/99616-profit-de-51-miliarde-pentru-carcotasii-huidu-si-gainusa

    – Firma lui Mihai Găinuşă, „Hodoronc Tronc Production”, a încheiat anul 2012 cu un profit net de peste 24 miliarde lei vechi

    – „Trosc Pleosc Production”, societatea controlată de Şerban Huidu, a realizat profit net de 27 miliarde lei vechi

    Răspunde
     
  • costid
    Iulie 25, 2013 la ora 19:59

    sal Moise ,ai dreptate londra este scumpa insa se merita vizitata macar o data in viata ,palatal Buckingham se poate vedea in interior din 27 iulie -29 sept si merita toti bani .

    Răspunde
     
  • Catalin ( CTL )
    Iulie 24, 2013 la ora 22:57

    Eheee. Ati vizitat Londra.
    Prietenii mei la care am stat in februarie pentru doua zile, in Londra , ma rog, in Watford, aproape de Londra, vin chiar maine acasa in concediu.
    Eu am facut turul Londrei intr-o zi de unul singur. Am coborat la Embarkment din metrou. Am rugat doua femei sa-mi faca o poza cu un sfinx, aparea pe ecran ca se proceseaza si citind m-au intrebat … ” esti roman ? ” Zic -” da „.
    ” Si ?!! Te mai intorci ”
    Zic – ” Da, chiar maine ma intorc acasa ”
    Pareau dezamagite. Ce sa le fac.
    Am mers pe la ochiul Londrei, apoi pe la Big Ben, apoi, ca e aproape, pe la Downing Street. Am mai mers pana unde sunt ostasii calare ( nu stiu cum i zice ) am intrat in curte si am traversat parcul pana la Buckingham. Acolo unu scosese doua cutite si ameninta ca se taie, politistii l-au electrocutat cu dispozitivele lor, pe cand ajungeam eu acolo il duceau. Se intampla si la case mai mari, diferenta e ca la noi nu i electrocuteaza nimeni cu aparat d-ala cand o iau razna la tv.
    Asa, am prins schimbarea garzii. O gramada de lume, a, nu inteleg de ce italienii au pretentia ca toata lumea sa le stie limba : ))) Eu le-o stiu ca ma indoiesc ca si multi altii, sa zica si ei un Hello in loc de Ceao : ))
    Apoi am cerut instructiuni cuiva – cum ajung la Picadilly Cricus ? Imi raspunde – „sper ca nu mergi pe jos, e cale lunga. ” Zic ” timp e ceea ce am ” SI m-am luat la mers. Am ajuns, aglomerat ca in Times Square. Si N-am mai putut, am luat metroul spre casa prietenilor. Da din metrou am vazut maretul Wembley. Musai a fost sa cobor sa merg pana la el. I-am tot dat tarcoale , greu am gasit pe cineva sa-mi faca o poza. In cele din urma am reusit. Si asa a fost excursia mea la Londra. Mi-a placut ! „Long live the Prince of Cambridge !” ” Long live the Queen ! „

    Răspunde
     
  • Florin
    Iulie 24, 2013 la ora 22:08

    Si eu visez sa ajung la muzeul RAF – chiar, cum se ajunge acolo, cat de departe e ? (vara viitoare poate fac si eu un tur al Londrei…)

    Răspunde
     
    1. costid
      Iulie 25, 2013 la ora 20:07

      Contact usT: 020 8205 2266
      T: 020 8358 4964 (24Hr info line)
      london@rafmuseum.org

      Royal Air Force Museum London,
      Grahame Park Way,
      London, NW9 5LL

      Răspunde
       
    2. Radu C.
      Iulie 29, 2013 la ora 20:11

      Iei metroul pana in statia Colindale, iar de acolo bus-ul (303 cred) care are statie chiar in fata muzeului.

      Răspunde
       
  • Andreea
    Iulie 24, 2013 la ora 15:31

    Super tare articolul! Mi-a placut foarte mult! Multumesc !

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iulie 24, 2013 la ora 13:11

    Exista atat de mult marketing in viata noastra, incat de multe ori a devenit dificil sa-l mai identificam ca atare, mai ales atunci cand este bine facut, cu profesionalism. Indiferent ca este vorba despre dulciuri ori altfel de produse alimentare necesare traiului de zi cu zi, sau despre marketingul politic, in fond lucrurile stau cam la fel. Cand vedem un anumit tip de apa minerala pe masa invitatilor la un talk-show, ori o anumita marca de tableta in mainile unui realizator TV, sau o anumita atitudine fata de o compania petroliera, ori fata de proiectul minier Rosia Montana, spre exemplu, am devenit in general capabili sa identificam publicitatea mascata ca parte a unei strategii de marketing. Din cauza faptului ca marketingul politic din tara noastra a avut adesea trasaturi primitive, lipsite de inteligenta şi delicatete, mergand pana la violenta şi grobian, atunci cand romanii intra in contact cu tehnici bine puse la punct, atent slefuite şi inteligent utilizate, actiunea de marketing şi caracterul sau intrinsec manipulatoriu pur şi simplu nu pot fi observate şi constientizate. Dupa cum se stie, imaginea Casei Regale britanice a avut mult de suferit in urma despartirii Printului Charles de Diana şi mai ales dupa nefericitul accident al acesteia. Se vorbea la un moment dat chiar şi despre o posibila implicare, in contextul in care relatia sa extraconjugala cu Dodi ajunsese la un stadiu atat de avansat incat [arata unele probe actuale] urma sa aduca pe lume un copil al acestiua, fiind insarcinata in trei luni la data decesului. Casa Regala nu putea admite, oricate a admis de-a lungul istoriei, inca un scandal de acest fel. Asa cum s-a impacat cu greu cu sirul lung de aventuri adulterine ale Dianei, dupa cum se spune, cea cu instructorul de calarie ducand la nasterea celui de-al doilea fiu, Harry, care nu prea seamana cu Charles, ipoteza pe care insa nimeni nu indrazaneste sa o verifice prin test ADN, spre exemplu, de teama sa nu se confirme. Sunt, insa, dovezi certe cu privire la legaturile printesei cu mai multi angajati ai Curtii britanice, unele dintre ele recunoscute public de aceasta cu diverse ocazii, printre ele fiind şi cea cu instructorul de calarie James Hewitt de care a marturisit ca fost indragostita. La fel de indragostita a fost de un bodyguard, Albert Mannakee, devenit confident apropiat, caruia se spune ca i-au fost transmise inclusiv informatii cu caracter special. Acesta a derapat cu motocicleta, iar Casa Regala a mai pierdut un pic din imagine şi credibilitate. A iubit şi pe vanzatorul de masini James Gilbey, dealerul de obiecte de arta Olivier Hoare, jucatorul de rugby Will Carling, medicul pakistanez Hasnat Khan, iar ecourile scandalului legat de majordomul Paul Burell inca se mai aud şi astazi. Pe de alta parte, criticile Dianei la adresa Casei Regale au fost deosebit de suparatoare şi i-au subminat puternic imaginea publica. Renuntarea la titlul de Alteta Regala i-a fost cumparat cu o suma substantiala. Şi totusi britanicii au iubit-o, iar acest lucru, avand in vedere faptul ca se afla intr-o pozitie adversa in raport cu Casa Regala, a dus la o scadere a popularitatii Casei Regale fara precedent in istoria recenta. De ce a fost iubita? Probabil ca nu pentru ca şi-a inselat sotul, desi britanicilor probabil le-a placut asta. Este un alt subiect, insa, si cred ca este deosebit de interesant de discutat. Dragostea britanicilor pentru Diana arata cat de important este factorul emotional in politica. Pur şi simplu era o femeie frumoasa intr-o tara in care marea majoritate a femeilor sunt urate „cu spume”. S-au bucurat ca vor avea şi ei candva un rege/regina la care sa se poata uita fara dezgust provocat de aspectul fizic. Şi s-a vazut ca asa s-a şi intamplat. Astazi, britanicii privesc şi se bucura de nasterea nepotului Dianei, probabil la fel de frumos fizic precum tatal şi mama lui. A fost iubita din acelasi motiv pentru care a fost iubit Petre Roman, spre exemplu, ori Marilyn Monroe. Din instinct primitiv. Şi cetatenii au preferat-o in competitia pentru popularitate cu Casa Regala. In consecinta, Casa Regala britanica a desfasurat de-a lungul mai multor ani un plan amplu de refacere a imaginii publice, concretizat printr-o politica de marketing pusa in practica cu ajutorul unor strategii şi tehnici foarte bine puse la punct şi care s-au dovedit extrem de eficace. Concluzia este ca media reprezinta un factor de influenta a opiniei publice deosebit de puternic, un instrument de manipulare cu o forta fantastica atunci cand este in mod profesionist utilizat şi ca, in context, A3 poate determina alegerea viitorului presedinte al Romaniei, spre exemplu, daca va actiona cu pricepere şi inteligenta. Tot ce am vazut zilele acestea la TV arata un singur lucru: principiul inca functioneaza.

    Răspunde
     
    1. AndreiM
      Iulie 25, 2013 la ora 11:44

      Iata ce inseamna marketing d-le Constantin, nu bucuria fireasca a aducerii pe lume a unui copil si participarea de buna voie a unei multimi de oameni la aceasta bucurie:
      http://www.biziday.ro/2013/07/03/adrian-nastase-la-tvr-in-egipt-se-da-o-batalie-intre-formele-seculare-ale-statului-si-tendinta-islamizarii/

      Răspunde
       
      1. Constantin
        Iulie 26, 2013 la ora 17:03

        „Iata ce inseamna marketing”_ Ma vad nevoit sa recunosc, domnule AndreiM, ca pentru mine nu este foarte clar ce doriti sa spuneti. Personal, ma consider aproapiat de pozitia lui P.J. Maarek, care defineste marketingul politic drept „un proces complex rezultat dintr-un efort amplu bazat pe implicarea tuturor factorilor ce tin de comunicarea politica[…] reprezentand metoda generala de comunicare politica si totodata unul dintre mijloacele sale de expresie.”. Pentru ca, dupa cum sune profesorul V. Balaure, marketingul este „o stare de spirit, menita sa insufle o preocupare continua de adaptare a ofertei in raport cu cerintele reale”, iar in context, „racordarea permanenta la cerintele mediului face necesara urmarirea deplasarilor cantitative si calitativ-structurale pe care acesta le inregistreaza si chiar anticiparea evolutiei viitoatre a mediului”. Asadar, marketingul reprezinta „o adaptare permanent la piata fiind vizate cele doua dimensiuni (efectiva si potentiala) si cele doua cai (extensiva si intensiva)” , asa cum precizeaza profesorul C. Florescu, indiferent daca este vorba despre piata produselor si serviciilor, sau daca ne referim la piata socio-politica [pe care sunt tranzactionate idei si atitudini]. Insa, general acceptata este definitia data de Ph. Kotler marketingului, despre care spune ca „este un proces social si managerial prin care grupurile si indivizii obtin ceea ce le trebuie si ceea ce doresc prin crearea si schimbul de produse sau valori cu alte grupuri de indivizi”.
        De bunavoie „o multime de oameni” beau Coca Cola, la fel cum „o multime de oameni” cumpara de bunavoie pasta de dinti Colgate, ori povesti minunate cu printi si printese. De bunavoie alegatorii romani au votat in proportie de 86,2% cu Ion Iliescu in 1990. Nimeni nu este [a fost] obligat. Comentariul dumneavoastra este firesc si demonstreaza cat se poate de bine ceea ce spuneam mai ’nainte in legatura cu principiul care functioneaza. In ceea ce priveste bucuria nastererii unui copil, va marturisesc ca am trait-o cu maxima intensitate la venirea pe lume a propriilor copii. Ceea ce ma bucura insa cu adevarat este generozitatea dumneavoastra de a oferi un contraexemplu la cel prezentat de dl. Moise si detaliat dintr-o anumita perspectiva de mine. Sunt intotdeauna pregatit sa-mi exprim larga disponibilitate pentru a invata si deschiderea catre tot ceea ce este nou intr-un domeniu incitant, mai ales datorita extraordinarului sau dinamism, cum este marketingul. Nefiind un specialist in marketing politic, orice idee noua sau abordare originala cu care intru in contact sunt de natura sa-mi imbogateasca bagajul de cunostinte in aceasta directie si sunt prin urmare privite de mine cu un interes deosebit. Am remarcat in materialul catre care faceti trimitere trei planuri principale in care marketingul politic este prezent: emisiunea TVR in care a fost invitat Adrian Nastase, discursul d-lui Adrian Nastase cu privire la geopolitica si, respectiv, situatia din Egipt care a constituit tema principala a discutiei. In fiecare dintre contextele enumerate se confirma cele spuse in modestul meu comentariu anterior cu privire la marketing. Altfel, pentru ca a venit vorba despre diferitele planuri, pe care le-am relevat, permiteti-mi va rog curiozitatea de a afla care dintre ele a fost avut in vedere de dumneavoastra (daca exista unul in mod particular) atunci cand ati propus materialul si sper ca veti avea amabilitatea sa-l indicati. In acest context si in absenta unei definitii proprii a „ceea ce inseamna marketing” politic pe care dumneavoastra sa o fi oferit, consider ca ar fi de interesant de precizat macar daca v-ati simtit mai apropiat de o abordare precum cea propusa de A. Lock si P. Harris in articolul „Political marketing – vive la difference”, sau de A. O’Cass in „Political marketing and the marketing concept” publicate in „European Journal of Marketing”, spre exemplu, care se raporteaza la domeniu din perspectiva comportamentelor electorale, ori priviti marketingul politic mai degraba asa precum o fac J. Blumler si D. Kavanagh in „The Third Age of Political Communication”, sau C. Hughes si J. Dunn, care plaseaza pe un loc central aspectele legate de comunicare? Ori, poate, veti incerca sa propuneti o definitie originala. Faptul ca in randul specialistilor exista mai multe opinii si nu intotdeauna acestea converg cofirma ceea ce spuneam despre dinamismul domeniului si disponibilitatea acestuia de a accepta atat noi abordari din punct de vedere epistemologic, cat si noi interpretari si delimitari conceptuale. Asadar, astept cu interes sa faceti cunoscuta contributia dumneavoastra la definirea mai precisa a „ceea ce inseamna marketing”, precum ati scris.

        Răspunde
         
        1. AndreiM
          Iulie 29, 2013 la ora 10:40

          Buna ziua d-le Constantin o sa incerc sa aoduc unele clarificari la cele spuse. Fac precizarea ca tot ce voi spune sunt pareri personale, deci probabil in mare masura subiective. Marketing-ul este intr-adevar o stiinta dinamica, mi-e mi s-a parut cea mai interesanta materie studiata in facultate, as fi vrut sa urmez o cariera in marketing dar n-a fost sa fie. Dar nici nu am aprofundat pe mai departe subiectul, ci am ramas un observator al evolutiei lui, prin efectul pe plan personal. Un alt domeniu care mi se pare interesant este psihologia, domeniu care beneficiaza de mult prea multe interpretari pentru gustul meu. De ce am adus in discutie pshihologia? Pentru ca marketingul mi se pare pshihologie aplicata la nivelul interactiunii umane. Asa cum economia reprezinta cadrul schimburilor de marfuri si servicii, asa si marketingul se refera la promovare. Dar asa cum bine ati punctat, marketingul a evoluat spre manipulare (componenta intrinseca) iar eu cred ca economia spre cadrul speculativ.
          In legatura cu Nastase, lucrurile sunt evidente, o politica de reinventare a personajului, “baiat bun si destept, care a facut multe pentru popor dar care a suferit o nedreptatate”, judecata de valoare pentru cei care o inghit nemestecata. Pentru cei carora trebuie sa le mai si demonstrezi ca e valabila afirmatia, o invitatie la “al XIV-lea congres” (ma abtin sa mai folosesc emoticoane), iar acum aparitia intr-o emisiune de politica externa pentru a demonstra cat de capabil a fost ca ministru de externe. Personal mi-as dori sa il vad cand se pronunta horararile definitive in celelalte dosare, eventual cu ceva diminuare de avere. Dar lasam justitia sa se pronunte pentru ca este independenta si inamovibila (oare in momentul “sinuciderii” a inceput aceasta politica de reinventare, sau e doar o coincidenta?)
          In ceea ce priveste subiectul in cauza, va expun parerea mea. Omul este o fiinta sociala si prin urmare are nevoie de un catalizator, un liant care ca tina coagulata societatea. De accea apreciez faptul ca societatea engleza a gasit in casa regala acel catalizator cu functie de reprezentare. Faptul ca Lady Di si Printul Charles a trecut prin ce a trecut il consider destinul lor cu final neasteptat. Momentele de picanterie cu infidelitatile repetate ma fac sa ma intreb daca omul este o fiinta mongama sau este o constrangere sociala (numeroarele cazuri de infidelitate inclusiv din societatile unde este pedepsita cu moartea ma face sa accept a doua varianta). Dar repet, este destinul lor, nu au adus prejudiciu direct societatii pe care o reprezinta, de aceea probabil politica de marketing s-a bazat doar pe o minimizare a efectelor si a demonstrarii ca exista in continuare capacitatea de reprezentare a societatii, ceea ce societatea poate accepta cu lejeritate. Iar in legatura cu moartea printesei, consider ca e prea mult sa ne gandim la o implicare a serviciilor. Dar tot incerc sa gasesc legatura cu marketingul in legatura cu nasterea acestui copil, doar tangential din dorinta media de promovare pentru cresterea rating-ului si a vanzarilor. Nu vad implicarea directa a celor interesati cand insusi momentul in sine este generator de promovare (produs care se vinde singur, iar ma mananca tastatura sa folosesc emoticoane). Dar totul a fost decent si firesc, nu vad urma de marketing sau acum si normalitatea este considerata marketing?Prezenta oamenilor mi se pare fireasca, asa cum in momentul nasterii unui copil iti vin prietenii sa te felicite, tot asa oamenii se coalguleaza in jurul vectorului reprezentativ in momente atat de bucurie cat si de tristete (asta e instinct social nu marketing, sau prezenta printului Charles in Transilvania este tot marketing?) De asemenea nu vad legatura intre nasterea copilului, povestea cuplului regal si politica de reabilitare a prestigiului – poveste interesanta dar parca din alt film – doar daca sugerati mimarea bucuriei sau o analogie intre destine, ceea ce ar fi cu adevarat trist.

          Răspunde
           
  • cornel
    Iulie 24, 2013 la ora 11:32

    Cred ca lesne ne putem imagina ceea ce a pierdut Romania renuntand la moharhie si la rege. Unii sunt convinsi ca in Romania e mai buna incrancenarea si sicanele dintre presedinte si primul ministru. Imi este greu sa spun dar situatia asta e un fel de „becalizare” a Romaniei (uite ca si Becali, un parvenit, un needucat si un infractor, a reusit sa isi puna amprenta asupra Bisericii Ortodoxe Romane si a unei parti importante a societatii romanesti [aici presa si televiziunea au contribuit din plin] prin schimbarea valorilor la care se raporteaza omul obisnuit, fara prea multa educatie si usor influientabil, si pentru care banul este elemental cel mai important, fara sa aiba o mare importanta daca banii sau averea este din munca cinstita sau din frauda sau furt).
    Imi amintesc cu tristete de era Iliescu in care regale Mihai era tinut prizonier pe aeroportul Otopeni de autoritatile romane si ii era interzisa intrarea fostului rege Mihai I in Romania. Ne erau livrate minciuni pe paine referitor la istoria Romaniei dinainte de comunism iar regele Mihai era numit tradator de tara, las si ca vine in Romania ca sa puna mana pe mari averi si pamanturi. Din fericire, cum zice si o zicala : minciuna are picioare scurte sau adevarul iese pana la urma la suprafata. Singura intrebare care se mai pune este : „Cu ce costuri?”
    Las pe fiecare sa faca un exercitiu de imaginatie si sa vada daca Monarhia era mai potrivita in Romania, dupa 1989, si daca lucrul asta ducea la un progres sau la un regres al societatii/economiei romanesti.
    O zi buna.

    Răspunde
     
  • Andrei
    Iulie 24, 2013 la ora 10:15

    Nu ai dreptate la faza cu regele. Uite ordinea succesiunii lor :

    This is a list of current members of the Royal Family who bear the style of Majesty or Royal Highness:
    HM The Queen and HRH The Duke of Edinburgh (The Queen’s husband)
    TRH The Prince of Wales and The Duchess of Cornwall[5] (The Queen’s eldest son and his second wife)
    TRH The Duke and Duchess of Cambridge (The Prince of Wales and Diana, Princess of Wales’ elder son and his wife)
    HRH Prince NN of Cambridge (Son of the Duke and Duchess of Cambridge)

    Deci dupa ce moare regina devine rege Charles, apoi William si apoi asta mic.
    Chiar daca Charles sau William mor inainte sa fie incoronati coroana se duce in jos si nu lateral.
    Uite aici in varianta video :
    http://www.youtube.com/watch?v=BUY6HGqYweQ

    Si daca tot intrebai despre cat produce si consuma familia regala :

    Răspunde
     
  • Mircea
    Iulie 24, 2013 la ora 08:40

    Si noi avem familie regala dar comunistii i-au ivatat pe oameni ca trebuie sa isi doreasa presedinti saraci si cinstiti…

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Iulie 24, 2013 la ora 13:43

      Domnule Mircea, sunt bucuros sa vad ca avem opinii similare cu privire la familia regala din Romania. Norocul nostru [ca popor], absolut nesperat in ceea ce ma priveste, este ca in acest moment se afla la conducerea statului cu o majoritate covarsitoare in Parlament, ceea ce a permis alcatuirea Guvernului cu o sustinere extrem de solida, o coalitie politica promonarhista. Conducatorii formatiunilor politice aflate astazi la Putere, impreuna cu numerosi politicieni din arcul guvernamental, exponenti de inalt rang ai partidelor care conduc destinele Romaniei si-au exprimat in repetate randuri cu fermitate admiratia si sustinerea deplina pentru Regele Mihai. Nu putem uita vehementa cu care au fost afirmate aceste pozitii in contextul unor declaratii lipsite de inspiratie ale Presedintelui Traian Basescu cu privire la monarhie si la persoana Regelui Mihai. Aflandu-ne in imprejurari cum nu se poate mai potrivite, cand o noua Constitutie este pe cale sa fie adoptata, prin contributia Comisiei de Revizuire prezidata de dl. Antonescu insusi, presedintele Senatului Romaniei si al unuia dintre cele mai puternice partide din tara, va rog sa cereti public consultarea populara in vederea revenirii la forma de guvernamant monarhica. Pledati, va rog, la cele mai inalte foruri politice cu putere de decizie in acest sens, cu atat mai mult cu cat acordul lor a fost deja exprimat public, pentru instaurarea monarhiei in tara noastra. Va sustin cu entuziasm.

      Răspunde
       
      1. ha ha ha
        Iulie 29, 2013 la ora 13:07

        tu chiar crezi ce spui?

        Răspunde
         
  • Gabriel
    Iulie 23, 2013 la ora 23:53

    Rog frumos echipa biziday, daca se poate, un buton ptr share pe twitter si facebook. Multumesc anticipat 🙂

    Răspunde
     
    1. Moise
      Iulie 24, 2013 la ora 12:57

      aveti toate butoanele pe care le doriti chiar la incheierea postarii. multumim!

      Răspunde
       
  • Cristian
    Iulie 23, 2013 la ora 23:30

    Fiti binecuvantat domnule Moise ; m-a emotionat tot ce ati scris, in mod special ca ati fost acolo, la RAF Museum (intr-adevar e departe) si ca n-ati regretat alegerea facuta… Sper ca v-a placut, eu consider ca e cel mai frumos si deosebit muzeu ce l-am vizitat in viata mea… Din cauza distantei, eu era cat p-aci sa ratez un meci a lui Arsenal, pe Emirates, ceea ce nu mi-as fi iertat vreodata ! Bravo Domnule, God Bless the Queen 🙂

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase