Ora de Business: joi, 6 iunie 2013

Publicat la data de de Biziday

euro-creste

Emisiunea poate fi urmărită aici: http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-business-109273 precum și pe canalul BiziDay de pe YouTube.

This entry was posted in ÎNREGISTRĂRI. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

11 răspunsuri la Ora de Business: joi, 6 iunie 2013

  • Forgali SEO
    Iunie 14, 2013 la ora 09:32

    Forgali – a Canadian furniture company offers choice of colors, custom sizes and prices with excellent design service to suit everyone. From dining room, bedroom, Living room quality furniture to leather, metal and maple wood Canadian made office furniture; Also have a good quality of Coffee tables, Console tables, High end Iron furniture Mennonite furniture, Office furniture, Counter table, Table with extension, round tables we aim to ensure lifetime quality that exactly you’re looking for. Visit on http://forgali.com/

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 14:06

    Cheltuielile uriase cu intretinerea a Stadionului National (SN) reprezinta inclusiv consecinta schimbarii trimestriale a gazonului. Deficientele constructive se reflecta in costuri mari de intretinere, iar acest lucru a fost semnalat (impreuna cu faptul ca a costat nejustificat de mult in comparatie cu alte stadioane similare) inca din timpul realizarii sale. Domnul S. Oprescu a facut, dupa cum ne amintim, o serie de glume nesarate pe tema calitatii si costurilor constructiei si si-a manifetat, de asemenea, entuzismul, placerea nebuna in fata „spiritului care renaste” in legatura cu stadionul. Doar ca domnia sa si-a manifestat sentimentele marete in contextul in care probabil nu i-au fost straine anumite satisfactii ce tin mai putin de moralitate. Vor sa mareasca chiria? Perfect! Daca intr-o tara saraca precum patria noastra s-a construit un obiectiv imposibil sa se autosustina financiar, inseamna (lucru pe care-l stiam inca de la inceput) ca sunt condamnat sa platesc ca un iobag din munca mea pentru un venit destinat exclusiv administratorilor. Pur si simplu orasul nu-si permitea o asemenea prostie, mai ales in vremuri de criza. Cu mult mai util ar fi fost, spre exemplu, metroul. Municipalitatea ar fi avut incomparabil mai mult de castigat din banii economisiti ca urmare a utilizarii acestui mijloc de transport.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 13:45

    Locuintele care „nu stiu sa ne protejeze impotriva tarifelor la utilitati din ce in ce mai mari” putenm spune ca „invata” acest lucru prin procesul de reabilitare termica, chiar daca se deruleaza lent. Din pacate contributia financiara a cetatenilor este din ce in ce mai mare, odata cu reducerea ponderii fondurilor europene. Doar ca nu locuintele sunt principalele vinovate de lipsa de protectie impotriva tarifelor la utilitati. Cea mai mare parte din banii platiti degeaba de cetateni se datoreaza ineficientei furnizorilor de utilitati, iar in al doilea rand, datorita statutului lor de oligopol. Abia in al treilea rand vine vorba despre eficienta [termica] a cladirilor, atunci cand se au in vedere banii dati degeaba. Chiar daca preturile sunt administrate, in cele din urma cheltuielile legate de ineficienta sunt platite. De la Buget, adica inclusiv din banii mei.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 12:41

    D-na ministru M. Campeanu, daca exprima punctul de vedere al angajatorilor, va considera drept cei mai buni candidati pe cei care muncesc fara salariu. Nu este nimic surprinzator in acest punct de vedere si nu este nici deficienta de comunicare. Pur si simplu este situatia capitalismului primitiv din tara noastra in care forta de munca este privita ca un bun de capital impersonal care trebuie si poate fi maxim exploatat in conditiile de excedent de forta de munca [in perioada de criza economica] din tara noastra, cautandu-se in acelasi timp minimizarea costurilor cu intretinerea acestuia. Este o abordare eminamente pe termen scurt, care nu priveste in niciun caz angajatii ca parteneri de afaceri cu interese comune in scopul obtinerii unor beneficii pe termen lung. Este o politica de „care pe care”, cel care lucreaza la strung nu este privit cu nimic mai mult decat strungul la care lucreaza. In cazul tinerilor absolventi frustrarea este usor de inteles si reactia lor, de asemenea, in conflictul de interese creat. Pur si simplu, ei ajung sa-si priveasca angajatorii la fel cum sunt ei insisi priviti de acestia, drept o sursa vremelnica de beneficii care trebuie exploatata cat mai bine pe termen scurt. Aroganta patronilor care dispun de capitalul fizic si de afacere, exprimata foarte bine de M. Campeanu, in mod reprezentativ as zice, dar caracteristica marii majoritati a administratorilor-actionari care „au banu’” fac pe tinerii cu vederi largi, competenti si cu potentialul de energie caractersitic varstei sa emigreze. Ramane, insa, o problema gasirea unui loc de munca pentru persoanele trecute de 40 de ani.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 12:24

    Consider absolut corecta observatia ca in acest moment ceea ce cauta pe piata fortei de munca nu este altceva decat o solutie pentru reducerea costurilor, asadar, inclusiv a celor legate de munca, in intreprinderi. Prin urmare, nu sunt cautati tinerii in mod necesar (intr-un context asemanator sunt cautati lucratorii necalificati), ori persoanele lipsite de experienta, ci sunt cautati cei care sunt dispusi sa primeasca o recompensa cat mai mica pentru munca lor. Cum oficial exista un salariu minim pe economie, cei care vor fi angajati oficial sunt cautati printre cei care se multumesc sa primeasca acest salariu. „Ingineriile” de pe piata fortei de munca fac insa ca multi dintre muncitori sa primeasca mai putin, iar altii sa lucreze in mediul informal si nefiscalizat. Aceasta pentru ca administratorii-actionari ai entitatilor economice mici si mijlocii au ajuns cu reducerea cheltuielilor la puncte sensibile cum ar fi cele legate de propria masina si propriul confort (platite „pe firma”), la care nu sunt dispusi sa renunte nici chiar daca firmele lor vor ajunge la faliment. Este contextul in care pana si salariul minim pe economie li se pare prea mult pentru a-si plati un angajat, iar cererea acestuia este considerata exagerata. Fara a intra in amanunte descriptive, sunt cunoscute situatii in care firme cu scaderi dramatice ale cifrei de afaceri se restructureaza reducandu-si activitatea prin desfiintarea unor departamente, functii sau posturi care ar fi condus la o crestere sanatoasa in conditii de buna administrare, dar NU au renuntat la masinile de 50-100.000 EUR aflate in folosinta personala a administratorului si a staff-ului.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 11:51

    Din cate imi dau seama din graficul din spatele d-lui Moise (si este conform celor stiute de mine) el reprezinta evolutia cresterii anuale a numarului de locuri de munca (rata de variatie) si NU evolutia numarului de locuri de munca. Prin urmare, nivelul zero al cresterii reprezinta faptul ca cresterea numarului de locuri de munca este constanta, in timp ce o scadere a cresterii NU inseamna ca numarul de noi locuri de munca scade, ci ca rata de crestere este in scadere, depasindu-se un punct de intoarcere. Asa cum spuneam intr-un alt comentariu, numarul de noi locuri de munca a crescut pe perioada crizei economice in contextul pastrarii constantei in infiintarea de noi intreprinderi. In acelasi timp, numarul insolventelor si falimentelor a crescut, facand ca numarul IMM-urilor sa se reduca. Impreuna cu acest fenomen, restructurarile din marile intreprinderi a dus la numeroase disponibilizari, creandu-se o presiune suplimentara pe piata muncii. In acest context, concluzia optimista cu privire la „o relansare economica serioasa” cred ca ar trebui reconsiderata. (Altfel, iar vor aparea incongruente intre previziunile optimiste si realitatea frusta si „surprinzatoare” totodata, aparent fara nicio explicatie.)

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 10:20

    Pentru inapetenta pentru „planuri de viitor” a romanilor s-a mai discutat si ea nu vine din evolutia cursului de schimb EUR/LEU [pe parcusul unei luni, pentru ca altfel, pe termen mediu, asa cum spunea si dl. I. Dumitru, evolutia este relativ calma si in corelare cu starea generala a economiei, astfel incat anticipatia ratei din partea bancii domniei sale era la 4.5-4.6, in timp ce optimistii anticipau nejustificat un curs sub 4.0]. La nivel guvernamental, ea este explicata prin impotenta, pe de o parte, si din rapacitatea infractorilor din mediul politic, pe de alta. La nivel individual, ea este data de impredictibilitatea cadrului social (economic, politic etc.). Este acelasi motiv care face mediul investitional romanesc neatractiv. Faptul ca te poti culca intr-o seara stiind ca la palatul Victoria este un premier, iar a doua zi in zori afli de la radio ca tara are un nou guvern si o alta majoritate parlamentara nu este de natura a oferi linistea necesara planurilor de viitor. Apoi, nesigurantele datorate crizei economice, in primul rand cele legate de cresterea riscului pierderii locului de munca, sau a diminuarii veniturilor sunt cele care au o contributie extrem de importanta la spulberarea visurilor. Nu poti contracta un credit ( ale carui conditii de acordare sunt, de altfel, tot mai restrictive in imprejurarile date) constient fiind de riscul incapacitatii de rambursare (inclusiv in conditiile de imposibilitate a anticiparii evolutiei economice, cu risc de crestere a inflatiei etc.).

    Răspunde
     
  • Constantin
    Iunie 8, 2013 la ora 09:53

    Dl I. Dumitru a explicat lucruri relativ lesne de inteles petrecute in ultima saptamana, anticipate, de altfel, inca de la aprecierea spectaculoasa a monedei nationale. Fundamentele economice nu sunt nici pe departe atat de vesele si atat de jucause incat sa justifice o apreciere a leului cu 5% intre 1 aprilie si 1 mai. Pe de alta parte, s-a explicat inclusiv in cuprinsul prezentului blog ca BNR nu poate risipi rezerva nationala intr-o lupta pieptisa cu investitorii, in scopul mentinerii cursului monedei la un nivel superior celui pe care-l poate sustine economia reala. Intr-un comentariu ulterior am vazut ca in cele din urma s-a inteles ca Bancile Centrale intervin eficient abia dupa trecerea „valului” initial de depreciere. Nu am nicio indoiala ca sunt unii care s-au fript cu anticipatiile pe curs, la fel cum s-au pacalit depozitandu-si economiile in Cipru. Daca in cazul Ciprului iminenta pierderii unor bani era mai putin evidenta, in cazul nesustenabilitatii aprecierii leului lucrurile erau previzibile si am scris chiar eu, chiar daca intr-o nota ceva mai ghidusa, in comentariile de pe acest blog.

    Răspunde
     
  • valmon
    Iunie 7, 2013 la ora 10:09

    Apropo de stirea aparuta ieri, legata de faptul ca ai putea pleca de la restaurant fara sa platesti (in cazul in care nu primesti bon fiscal), eu cred ca ar fi buna tactica de aplicat si in relatia cu biserica ….ca tot nu prea stiu ce e aia factura / chitanta

    Răspunde
     
  • Nelu
    Iunie 6, 2013 la ora 21:35

    Atit stim si noi mai bine, sa-i facem pe investitorii straini sa nu poata avea cistig din plasamentele in certificate si alte depozite prin bancile romanesti .
    Este clar ca au fost scadente la sfirsitul lunii mai si au luat de buna scaparea lui Mugur I ca la urmatoarea sedinta de politica monetara vor reduce dobinda de politica monetara si respectivii investitori au trecut la cumpararea de valuta .
    Lipsa de lichiditate si decizia BNr de a nu interveni a facut sa creasca brusc cursul spre bucuria celor din banci care au facut ceva profit in detrimentul celor ce se numesc investitori.

    Răspunde
     
  • Cristi
    Iunie 6, 2013 la ora 21:02

    cam peste tot a fost macel, usd/jpy, gbp/usd, eur/usd…aici e vorba de dolarul american care nu a avut limite, a tot crescut fata de TOATE. eu cred ca a fost un shake-tree $. maine avem NFP la americani…o sa fie din nou macel, sau poate nu.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase