Ora de Business: marți, 30 aprilie 2013

Publicat la data de de Biziday

investitii-in-siderurgie

Emisiunea poate fi urmărită aici: http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-business-101778 precum și pe canalul BiziDay de pe YouTube.

This entry was posted in ÎNREGISTRĂRI. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

16 răspunsuri la Ora de Business: marți, 30 aprilie 2013

  • Constantin
    Mai 7, 2013 la ora 16:29

    Noul combinat siderurgic este o gluma, una care sa tina cetatenii romani „calzi”, care sa dea impresia ca se construieste mereu ceva, ca exista investitii si se creeaza locuri de munca. Daca se si iau ceva bani pentru studii de fezabilitate, exproprieri (achizitii terenuri) si spagi pentru avize, foarte bine, daca nu, nu! As vrea sa vad mai putine promisiuni de investitii si mai multe inaugurari. Nu inaugurari de portiuni sde autostrada de cate 1(UN) kilometru, nu de lifturi intr-un spital, nu de fundatii si santiere incepute si neterminate, ca de astea este plina patria noastra. Vreau sa vad inaugurari la darea in folosinta, la inceperea productiei, la producerea primului kilogram de otel, a primului pantof, etc.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Mai 7, 2013 la ora 16:22

    „Dreptul la replica” este intr-un fel sau altul o insusire a punctului de vedere al „actualului Premier”. Despre ce drept la replica poate fi vorba, atunci cand Presedintele l-a laudat pe Ponta?! In logica lui absurd de ingusta, „actualul” nu a acceptat ca sa fie laudat si „fostul” si a simtit neaparat nevoia sa replice. Probabil ca l-au mancat degetele, a pus mana pe telefon si a sunat la seful TVR cerand „drept la replica”. Si a inceput sa-l injure pe Boc. Chestiunea este ca orice economist recunoaste in masurile adoptate de Emil Boc decizii necesare care au mentinut economia romaneasca intr-un echilibru care permite actualmente o posibila relansare sub domnia lui Ponta. Atitudinea mizerabila care aduce in loc de multumiri injuraturi vine din teama ca Boc ar putea reveni in politica nationala, eventual candidand pentru functia de Presedinte al Republicii. Bun! Am inteles ca telefonul primit a obligat realizatorii ODB la absurdul „drept la replica”, dar de ce in fundal apar Stan si Bran? Ce similitudine exista? Singura pe care o vad este discreditarea propriei emisiuni, care este privita chiar de catre realizatori ca o gluma, o bascalie, in care temele de discutie capata intelesul unor parodii ale realitatii, iar discutiile insele sunt trimise in derizoriu. Pacat. In cele mai multe cazuri lucrurile nu au stat deloc asa, prin urmare, cred ca ODB trebuie sa se ia in serios ea insasi in primul rand. Fara Stan si Bran si fara „drept la replica” acolo unde NU exista nici replici, nici contrareplici, ci doar ingamfare.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Mai 7, 2013 la ora 16:05

    Daca cei mai multi turisti romani care au fost pe Litoral (in detrimentul muntelui) au vizitat Vama Veche si Mamaia, cu siguranta studiul respectiv nu a avut in vedere turistii care au poposit la Albena si Nisipurile de Aur.

    Răspunde
     
  • CuSandu
    Mai 7, 2013 la ora 11:02

    Draga Laurentiu, felicitarile mele. Te-ai procopsit, si teva de gaze si una de benzina prin fata casei, si combinat siderurgic nou. Iti mai lipseste Danut sa-i ia cu huo, altfel vai de ecologia voastra.

    Răspunde
     
  • cornel
    Mai 7, 2013 la ora 00:12 Răspunde
     
    1. CuSanducu
      Mai 7, 2013 la ora 05:36

      ” Consecinţa interesului pentru titlurile de stat româneşti a fost scăderea dobânzilor şi creşterea maturităţilor la care se finanţează statul român, în paralel cu creşterea presiunilor în direcţia aprecierii monedei naţionale.”
      Personal, cred ca „consecinta” este nitel cam invers si tocmai asta e motivul pentru care BNR nu se avinta.

      Răspunde
       
  • CuSandu
    Mai 6, 2013 la ora 05:02

    Draga Moise, de mult n-am mai urmarit emisiunea, si pentru ca nu mi s-a cam potrivit timpul dar si pentru ca de la o vreme comentariile de pe blog par a fi mai atractive.
    Astazi profit de o stagnare a activitatii pe blog si am vizionat ODB din 29 aprilie.
    Cele doua stiri cu Clujana si noul combinat siderurgic, par sa tina afisul, dar nu cred. Nici faptul ca RBS se retrage din Romania nu e cine stie ce. Ai insa cinci tematici care daca ar intra pe un fagas sanatos, Romania ar avea de cistigat din plin.
    „Regindirea” economiei la Portughezi este o atitudine sanatoasa care de fapt vine in conflict cu practica grozavilor manageri din economia capitalista. Cind firma sau organizatia merge rau, toti talentatii capitalisti arunca oamenii in strada – calea cea mai simpla de a reduce cheltuielile (care de fapt este un paleativ temporar) in loc sa rezolve problema (problem solvingul de care fac ei atita caz), adica sa identifice problema in primul rind. Daca portughezii nu vor sa concedieze bugetari din motive electorale, e trist dar cel putin este si o ocazie sa se faca ce trebuie. Sunt curios care va fi problema descoperita cu ineficienta bugetarilor lor, poate se aseamana cu cea de la noi (birocratie, spaga, lipsa de organizaresau ceea ce cred eu – statul ar trebui sa descentralizeze/degreveze organizatiile guvernamentale, sa directioneze atributii catre ministere si mai departe catre judete unde de fapt are loc productia).
    Migrarea fortei de munca, care este de fapt fuga de somaj, si nerecunoasterea pregatirii profesionale (meserii) sau a studiilor universitare. Am mai punctat motivul care genereaza acest fenomen si care de fapt explica una din hibele acestei UE. Nu este vorba ca meseriasii romani nu sunt buni sau incapabili sa prinda din mers ce se cere la locul de munca (undeva pe blog se spunea ca un manager strain vede ca un impediment sa aibe doi romani unul linga altul – mare magarie). Cu studiile universitare, cred eu ca e la fel. Se bate tam-tamul ca acolo se invata mai bine decit la noi – gresit fundamental. Iluzia asta este alimentata in mod interesat. Sa atraga clientela in centrele lor, sa favorizeze pe fata certificatele/diplomele lor. Este o murdarie.
    Chestia cu agricultura pe care vrea sa o faca euro-parlamentarul roman, este fantastica (eu o vad exact la fel) si tocmai de aia s-au simtit calcati pe coada – cit timp ei se favorizau pe ei era in ordine, cind noi vrem doar sa fim tratati egal, ei o intorc ca vrem sa ne favorizam. Toate cioacele cu carnea, laptele, chiar si micii ca ultima picanterie = bete-n roatele bunului mers la noi. Ca exportam putin si ieftin sau importam mult si scump cum este? Cinstit? Suntem dirijati spre aceasta tehnica. Acuma romanul nostru vrea sa uniformizeze productia agricola pe intreaga UE, sa se ajunga la o repartitie uniforma de valori peste tot. Atunci se va vedea ca romanul nostru are motivatie sa produca si ca recoltele intensive (chimicale, modificari genetice) nusunt chiar asa de necesare.
    Turismul romanesc ar trebui, cred eu, gidilat nitel. Plec de la concluzie: preturile mici vor umple locurile si cistigul va fi mai mare decit altfel. Vad aici, marile hoteluri nu sunt pline, dar motelurile nu duc lipsa. Mai departe, cind merg intr-o statiune, prefer sa stau la gazda (mai ieftin si ma simt ca acasa) decit intr-un mare comlex hotelier, scump si unde sunt un oarecare. Cind plec dimineata, dupa un mic dejun ca la mama, in curte cineva imi ureaza excursie placuta. Mai imi da si sfaturi cu vremea, unde e mai bine si unde mai putin. Deci e altceva si asa este peste tot. Ca marile complexe tin la pret pina in ultima clipa, iar cind deja te-ai razgindit sau ai gasit alta solutie, dau cu pretul de pamint – asta este o timpenie.
    Locul de munca, salariu, pasiune. Intr-o conjunctura financiara atit de precara a populatiei, este absurd sa pretinzi sa se mearga dupa pasiunea pentru ceea ce faci. Dar mai este inca ceva, se recomanda tuturor ca inainte de interviu (chiar inainte de acele showuri cu o multime de angajatori) sa se familiarizeze cu firma la care vrea sa aplice. La modul general (parametri economici/tehnici, concurenta, avantaje/dezavantaje) dar si la obiect – specific pe ce pozitie mergi. Daca poti sugera chiar ca ai putea solutiona probleme (fara detalii, dar realistic), cred ca sansele sunt maxime. Desi ce am mentionat pina aici este foarte adevarat, cel mai important pentru firma este loialitatea ta. Daca poti demonstra ca profesional esti ce le lipseste si ca plata este ceea ce ti-ai dorit, trebuie sa demonstrezi ca nu mai ai nici un motiv sa parasesti aceasta firma. De multe ori, turnatorii sunt vazuti foarte bine de sus, dar de jos vei fi anihilat rapid. Nimeni in-afara de tine nu da doi bani daca iti place sau nu ceea ce faci. Pentru tine va fi mai usor sa treci peste dificultati daca iti place si vei cauta sa-ti schimbi locul daca nu-ti place.
    Cam atit. Uneori faci emisiuni interesant de atragatoare, alteori parca dai cu bita in balta. Pentru asta, de la 1 la 10, iti dau 8.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Mai 6, 2013 la ora 19:22

      Portugheza se aseamana cu romana, asa se spune. Nu-mi pot imagina de unde si pina unde. Sa fi fost legiunile romane de origine … portugheza? La fel cum cei mai dragi dintre romani (care au ales sa-si spuna „romi”, dar de fapt cinta „tiganeste”) au fost adusi de otomani tocmai din Indii – englezii si-au adus de acolo ce au vrut, noi ne-am ales cu ce ni s-a adus. In orice caz, taraful si paharelul au mers si vor merge … mina-n mina. Chiar si cintecele… Prin Banat este unul: „O tiganca-aa frumusica-aa, mi-a zimbit printre castani…”

      Răspunde
       
  • Mihaela
    Mai 3, 2013 la ora 12:20

    Pe YouTube emisiunea nu exista.

    Răspunde
     
  • Carmen
    Mai 3, 2013 la ora 09:19

    Se pare ca Iepurasul a avut mana buna si in ceea ce priveste relansarea, hai sa-i spunem deocamdata, revigorarea economica a Romaniei! E un prim pas, un inceput promitator, nu-i asa? Doamne ajuta!

    Sarbatori cu bine, oameni buni!

    Răspunde
     
  • CuSandu
    Mai 3, 2013 la ora 02:02

    Comunism – probabil ca NU, Capitalism – probabil ca DA, Altceva – CE?
    De fapt ce stiim despre aceste sisteme? Le-am trait, le traim, si nu suntem in totalitate multumiti. Mai mult, avem chiar multe de reprosat, de respins, de ne-tolerat. Daca ar fid doar o chestiune de politica, probabil ca ar fi fost mai simplu de inteles si de rezolvat. Avem aici, in combinatie, si multe aspecte economice. Cind ajungem la finante, toate ne-ajunsurile se complica tare rau. Si totusi, lucrurile complicate isi gasesc deseori o solutie nebanuit de simpla. Ma gindisem sa le discutam in paralel, comparativ. Dar a treia optie nu-mi permite – nu o stiu. Banuiesc ca ar putea fi ceva la mijloc, ca intotdeauna. Discutindu-le pe primele doua separat, simplu si pe intelesul tuturor,chiar si al meu, probabil ca impreuna vom reusi sa creionam o socitate adevarata in care se poate trai.
    Imi cer scuze, am uitat sa mentionez ca eu sunt un oarecare, la fel ca voi care cititi aceste rinduri, pentru ca le cititi – nu-I asa?
    Comunism, stiim cu totii ce este, chiar si cei care am aflat de el din tratate célèbre. Personal, ma adresez celor care l-au trait sau cel putin l-au apucat. Nu este o discriminare, dar nu pot garanta ca voi fi inteles de ceilalti. Chiar si cu cei care l-au trait, probabil, nu va fi usor – cind un mar e gaunos, preferi sa-l arunci decit sa-l cureti. Dar daca intelegem ce este bun in el, in communism, vom sti ce se poate pastra pentru “altceva”. Citeva intrebari pentru inceput si citeva raspunsuri scurte:
    Cine a inventat comunismul? Lenin. S-a inspirit el de undeva? De la Marx.A vorbit Marx despre communism? Nu, el a vorbit despre socialism. Cine are nevoie de socialism? In totalitate, nimeni. Cine are nevoie de communism? Lenin. Serios? Da, a gindit-o ca singura solutie de tranzitie spre socialism.
    Acuma ce urmeaza va fi devastator. Comunismul este un socialism dictatorial. Daca socialismul lui Marx, este descris in detaliu de o teorie marxista, Lenin nu si-a teoretizat comunismul, dar l-a aplicat. Asta, bine-inteles, a facut victime si din rindul celor ne-vizati. Au fost opozanti ai noii ordini sociale, dar si simpatizanti. Dictatura nu alege. Pina astazi, dupa parerea mea, exista confuzia intre socialism si communism. Mi-am permis sa le disting, poate ca gresesc, poate nu. Dar o fac in favoarea celor multi care au dreptul sa aibe parte de o viata demna, civilizata si fericita.
    Teoria marxista este o incercare de teoretizare a relatiilor social – economice dintre oameni. La baza oricarei societati economice se afla activitatea productive. Folosesti resurse si obtii produse necesare societatii. Firesc este ca tot ce intra in proces sa iasa din proces, in mod egal. Dar marea majoritate a activitatilor productive trebuiesc repetate. Resursa umana, care contribuie primordial la valoarea produsului, este singura care, aparent, nu este consumabila – nu-si transfera valoarea in totalitate decit pe parcursul a numeroase cicluri productive. De fapt, putem admite, ca nici odata nu se va termina acest transfer, si de fapt, intr-o societate civilizata, nici nu dorim asta – oamenii au dreptul la pensionare. Resursa materiala, si ea la fel de complexa , este consumabila – isi transfera intreaga valoare asupra produsului finit. Nu este intentia mea de a teoretiza aceste resurse si componentele lor, care pot fi inlocuite, imbunatatite si astfel ridicindu-si valoarea vor contribui la ridicarea valorii produsului, la reducerea timpului productiv sau chiar la inmultirea numarului de cicluri, crescindu-se astfel eficienta/productivitatea. Ce este foarte important, este ca fiecare ciclu productiv sa se finalizeze cu o plus valoare. Deci valoarea resurselor trebuie sa fie balansate de valoarea produsului si plus-valoarea lui. Aceasta plus-valoare trebuie sa fie suficienta pentru a acoperi reluarea urmatorului ciclu productiv. Aici se vorbeste de resuse materiale noi (uneori chiar reciclate), intretinere (spatii, energii) si mentinere (compensarea sau reducerea uzurii, inclusiv inlocuirea echipamentului). Nici la resursa umana si nici la resursa materiala nu am pomenit de ridicarea nivelului profesional sau de introducerea de tehnologii avansate, care deasemenea implica cheltuieli suplimentare (instruire, cercetare) ce trebuiesc a fi acoperite de plus-valoare.
    Strict economic vorbind, daca resursa materiala este deosebit de complexa, resursa umana este cea mai importanta, nu numai pentru valoare teoretica pe care i-o dam ci pentru costurile sociale care se investesc in ea de la nasterea omului si pina la pregatirea urmatoarei nasteri. Totalitatea acestor cheltuieli sociale trebuiesc a fi acoperite din totalitatea plus-valorii pe economia unei tari. In acest fel trebuie sa intelegem ca toate actiunile productive trebuie legate, corelate, coordonate pentru obtinerea unui rezultat complex. Acest rezultat insumeaza crearea de conditii pentru refacerea conditiei resursei umane, reducerea pierderilor de resurse materiale si controlarea consumului de resurse naturale, si alte costuri aferente (administratie, transport, comert, aparare, samd).
    In acest fel, nu se greseste cind se spune ca plus-valoarea este folosita in totalitate in interesul nemijlocit al tuturor participantilor la producerea ei. Fiecare isi primeste compensarea efortului depus, pe portiuni specifice dar exact atunci cind are nevoie. Asta implica, ca intr-o organizare sociala unitara, totalitatea serviciilor publice sa fie gratuite. Normal ca in acest context, sa apara o serie de costuri, cheltuieli publice sau nationale care vor fi acoperite din fonduri provenite din sistemul de taxare/impozitare precum si altele care nu pot fi considerate publice, si vor fi acoperite personal.
    Deci cam asta iese in principal din teoria marxista, care mai include si demonstratii ale calculului pretului care sa se adapteze fiecarui produs in economia nationala. Sunt si discutii de ordin social, dat fiind ca omul, cu calitatile si defectele sale, ar trebui si el sa se adapteze acestui sistem. Altfel va incerca sa ocoleasca niste obligatii ce-i revin (drepturi si obligatii). Pentru acest aspect, Marx pune accentual pe educarea oamenilor spre a intelege ca acest sistem este menit sa functioneze spre binele fiecaruia si al tuturor. Asa s-a ajuns la notiunea omului de tip nou.
    Capitalismul, spre deosebire de marxism, este o societate economica reala, dar care a fost construita din mers, nu din aproape in aproape, ci haotic – inainte si inapoi, functie de interesele de moment, de cele mai multe ori meschine si egoiste. Cu un scop unic – creearea de profit cu orice prêt…uman. Componentul majoritar al profitului este de fapt plus-valoarea. La acesta se mai adauga o serie de alte cheltuieli si costuri, care in mod normal ar fi trebuit sa se reintoarca in sistem, in favoarea celor care l-au produs. Dat fiind ca nu se intimpla asa, a aparut notiunea de exploatare a omului de catre om. Intregul profit ramine la discretia proprietarului de capital (in cazurile in care este vorba doar de o participare financiara, aceasta portiune de capital este cunoscuta si sub numele de investitie). Capitalist sau investitor, din punct de vedere economic – social este acelasi lucru. De ce se spune si social, tocmai pentru a clarifica ca nu are nimic a face cu societatea.
    In plus fata de profitul rezultat din activitatea productiva, mai apare o a doua sursa valorica – dobinda = camata bancara. Aceasta, in capitalism, se dezvolta si se diversifica foarte rapid. Produsele financiare ajung sa domine activitatile productive, ceea ce explica ruperea, distantarea capitalismului de la realitatile sociale (resursa umana) si cele material (resursele naturale). Industria financiara ajunge sa dicteze exploatarea haotica si fara limita a resurselor, totul cu obiectivul declarat de crestere continua a profitului. Cind valoarea profitului ajunge sa depaseasca o anumita limita (multiplica de “x” ori plus-valoarea), puterea de cumparare scade, produsele nu mai au desfacere, resursele se limiteaza, economia moare – suntem in criza.
    Faptul ca banii (cam 80%) se aduna in mina citorva (cam 20%), iar ceilalti 80% beneficiaza de 20% din bani, este un tablou caracteristic al bogatiei si saraciei fata-n fata. Pentru iesirea din criza s-au imaginat o serie de scenarii care sa atraga noi resurse (umane si materiale) in sfera productiva inflamata, sa acapareze noi piete de desfacere capabile sa absoarba supra productia. Aceste scenarii s-au concretizat de-alungul anilor in colonizari si cotropiri de state, acapararea altora sub influenta oligarhiilor financiar – bancare . Dar sistemul ramanind neschimbat, dupa un timp absolut totul va stagna sau va exploda.
    Dictatura socialista sau comunismul, a fost initial planificata (mai putin gindita) ca o perioada de tranzitie intre o societate economica de tip capitalist spre una de tip socialist (marxist). Acest proces implica infringerea opozitiilor (multe firesti – citi sunt dispusi sa renunte la propritatea bunurilor agonisite cu greu , dar si destule de ordin antagonist), schimbari de atitudini sociale, reorganizarea economica pe baze noi .
    Acesta este riscul adoptarii unui sistem dictatorial – pierderea controlului , pierderea unei natiuni intr-un vacarm social, cu implicatii negative si asupra economiei. Ideia de dictatura a fost generata de situatii reale, cum ar fi starea de urgenta si ar trebui sa inceteze odata cu revenirea la normal. Asa cum banul ia mintile, la fel si betia de putere.
    Deci comunismul, care a avut la origine dorinta de construire unei lumi mai bune, devine un aparat de oprimare sociala. A prelut din capitalism si a adaptat aceeasi dorinta de extindere a dominatieicu scopul vadit identic: acapararea de resurse si deschiderea de piete de desfacere. Diferenta majora a fost pirghia folosita – nu cea financiara ci politica. Preluata de altfel foarte rapid si de oponentul sau ,capitalismul. Fapt pentru care, pe buna dreptate, nu poate fi acceptat ca un promontoriu spre un viitor social sanatos. Pacat ca aceasta ideie a dus la pierderea de vieti nevinovate, dar si irosirea altora care au crezut intr-o himera.
    Chiar daca cele prezentate mai sus sunt pasibile de retusuri sau corectii, consider ca am fost in primul rind onest cu mine insumi inainte de a va prezenta aceasta opinie. O fac pentru a deschide o sansa, care altfel nu stiu daca va veni, pentru cei care vor si au dreptul la o viata demna, civilizata si fericita.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Mai 6, 2013 la ora 21:18

      In Canada, cam in fiecare luna exista o zi lucratoare libera si platita. Se gaseste ceva de sarbatorit. Patronii chiar au gasit si cum sa-si recupereze pierderea, dar nimic din acestea va face obiectul acestui comentariu.
      Vreau sa vorbesc despre Ziua de 1 Mai. Initial, se pare ca a fost una din zilele obisnuite sarbatorite lunar – si se numea Ziua Muncii. Asta de fapt este acuzatia adusa Internationalei Proletare, ca ar fi furat aceasta zi … in interese politice. Sa fie si un lup mincat de oaie.
      1 Mai, a devenit, totusi, o zi care simbolizeaza dreptul celor care muncesc, simbolizeaza faptul ca ei exista, simbolizeaza mai ales faptul ca fara ei nimic nu poate exista. Este adevarat si nu poate fi contestat.
      La Montreal, s-a sarbatorit cu o demonstratie pasnica prin care s-a protestat inca o data contra Capitalismului, generator de coruptie. Daca nu ar fi existat capitaluri transferabile, probabil ca nici coruptia n-ar fi existat.
      Cind traiam in Romania, In Bucuresti, eu si alti golanei sarbatoream 1 Mai spargind baloane cu invizibila. Inchipuiti-va un vinzator ambulant de baloan sub un tir infernal. In 2-3 minute ramine doar cu sforile. Dupa asta incepea hotii si gardistii. Eram urmariti si de civili si de uniforme. Intotdeauna scaparea noastra a fost Herastraul, inainte de tribune baloanele erau sus.
      Adultii si studentii (in scoala cam chiuleam) faceam inceputul, oamenii muncii mai intii. Cum treceam de tribune, nimic nu ne mai oprea. Dupa miros, direct la mici, Rahova sau Grivita, si cartofi prajiti. Eram vegetarian, dar micii sunt … mititei. Foarte multi astazi blesteama Ziua de 1 Mai, dar intotdeauna va ramine in amintirea celor din Herastrau ca o zi minunata si frumoasa (nu tin minte sa fi plouat vreodata).
      Simbolurile si mititeii de 1 Mai, nu pot fi contestate. Traiasca 1 Mai!!!

      Răspunde
       
  • CTL
    Mai 2, 2013 la ora 23:31

    @ Moise
    Abia astept sa vad ce o sa ziceti pe post despre asta : http://www.mediafax.ro/economic/isarescu-este-remarcabila-aprecierea-cursului-in-conditiile-crizei-din-cipru-10834027
    De cate ori ati mentionat in emisiune ca o tara care produce, care exporta e normal sa aibe si o moneda puternica, si am spus si eu asta. Bancherii centrali se minuneaza cand vad asa ceva… se gandesc, pai si noi ce rost mai avem atunci ?
    Se pare ca si-au gasit rostul… acuma zice ca intram intr-un ciclu de scadere a dobanzilor, pai cand am iesit din ultimul ciclu de scadere ? Cand a mai fost dobanda de referinta la nivelul asta ? In conditiile in care am avut o inflatie de toata frumusetea. Si probabil ca o sa mai avem cu liberalizarea asta la energie.
    Mor ( la figurat vorbind ) de curiozitate sa vad la e nivel o sa ajunga dobanda. Ma tot gandesc ca ala din reclama cu halatu – da halatu ?! cat e halatu ?
    Un Paste fericit tuturor !

    Răspunde
     
  • CTL
    Mai 2, 2013 la ora 07:19 Răspunde
     
    1. CuSandu
      Mai 3, 2013 la ora 12:38

      Este o realizare, 700km de autostrada (echivalentul a 1,400 km de sosea) in 8 ani. Realizare dar nu neaparat miracol, chiar nu este nimic anormal. Ca au facut intr-un an 200 km de autostrada (echivalentul a 400 km de sosea) asta este ceva standard, este pacat sa faci mai putin. Ca in celalti ani au facut mai putin, se poate explica cu executia tunelurilor. Acuma cine stie unde se gaseste Croatia, trebuie sa stie si faptul ca zona ei muntoasa este dolomitica (pestera Postoina este cunoscuta, intri cu trenuletul, are si un lac subteran, si dirdii de-ti cad dintii din gura). Deasemenea, tara intinzindu-se dealungul Adriaticei (coasta Dalmatiei), este excelent drenata. Pentru orice miner, sa sape galerii/tuneluri in dolomit este mana cereasca. Se avanseaza usor si fara probleme. Am trecut prin citeva tunele, calatorind dinspre Munte-Negru spre vest. Tunelele nu a fost nevoie sa fie armate, nici macar captusite cu schotcreting – a fost lasata roca vie. E frumos, rustic. In Israel aveam lunar 7-8 lucrari in care performam in jur de 2 km de echipa, ceea ce bate la „performanta” de 200 km autostrada intr-un an. Un tunel nu poate fi comparat cu altul, fara sa risti sa gresesti. In Austria au lucrat ani de zile pentru o portiune de vreo 25 km presarata cu vreo 15 jumatati de tunele (sapate pe coasta muntelui) in roca dura si foarte dura, intens tectonizata si supusa infiltratiilor sezoniere (cind nu este sezon ploios in Austria?). Nu o spun ca sa gasesc o scuza pentru ce se intimpla in Romania, dar cel putin cind autorul articolului isi face de rahat natia sa o faca in cunostinta de cauza.

      Răspunde
       
  • Costi
    Mai 1, 2013 la ora 05:21

    @Moise
    Cu gandul la vacanta de 1 mai si de Paste ai ratat informarea corecta privind programul bancilor in aceasta perioada !
    Uite asa se fac si acele „studii” privind pe romanii care lucreaza sau nu de 1 mai , de 2 si 3 mai , sau de Paste …!

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase