Ora de Business: joi, 4 aprilie 2013

Publicat la data de de Biziday

de-ce-traim-prost

Emisiunea poate fi urmărită aici: http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-business-95294 precum și pe canalul BiziDay de pe YouTube.

This entry was posted in ÎNREGISTRĂRI. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

28 răspunsuri la Ora de Business: joi, 4 aprilie 2013

  • laurentiucat
    Aprilie 10, 2013 la ora 21:40

    ca sa fim corecti pana la capat si sa nu cadem in: “deprinderi deficitare de coordonare cognitiv-comunicationala si cu dorinta apriga de „flame”.”
    se poate vedea de la topicul urmator: „vestile bune nu au influentat cursul”
    ca la postarea domnului constantin din data de Aprilie 8, 2013 la ora 18:57 am postat urmatoarele:
    -laurentiucat
    “corect! http://www.criticatac.ro/22167/legea-macovei-cronica-unei-dezamgiri-anunate/
    Aprilie 8, 2013 la ora 20:25 ”
    dupa cum se observa, cineva sufera pe aici de manifestari obsesive cu caracter persecutiv.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Aprilie 10, 2013 la ora 21:01

    Sa ne amintim putin de clasa a VIII-a. Se considera fraza „De cate ori am facut o recomandare asemanatoare, profesorul Dardac a avut perte de injuraturi.”, in care deosebim propozitia principala (PP) „ profesorul Dardac a avut parte de injuraturi” si propozitia subordonata circumstantiala de timp (CT) „de cate ori am facut o recomandare asemanatoare”, care indeplineste functia de complement circumstantial de timp pe langa verbul din regenta si se afla in raport temporal de simultaneitate cu aceasta. Intrebare: „Cand a avut parte de injuraturi profesorul Dardac?”. Raspuns: „De cate ori am facut o recomandare asemanatoare.” In CT distingem locutiunea adverbiala „de cate ori” , care indeplineste functia sintactica de complement circumstantial de timp si este formata din substantivul feminin „ori”, precedat de prepozitia „de” si pronumele relativ „cate”, predicatul verbal exprimat prin locutiunea verbala „am facut o recomandare” si atributul adjectival „asemanatoare”. In PP subiectul este „profesorul”, exprimat prin substantiv comun, simplu, genul masculin, numarul singular, cazul Nominativ, articulat cu articolul hotarat enclitic „-l”, „Dardac” este atribut substantival apoziţional la cazul Nominativ, apoziţie acordata, exprimat prin substantiv propriu, predicatul exprimat prin locutiunea verbala „a avut parte” si complementul indirect „de injuraturi” exprimat prin „injuraturi”, substantiv comun, simplu, genul feminin, numarul plural, cazul Nominativ, nearticulat, precedat de prepozitia „de”. Asadar, ce spune fraza? Ca profesorul Dardac a fost injurat. Nu Constantin, nu altcineva, ci bietul profesor N. Dardac. Ce legatura cu spusele mele au comentariile la textul postat de mine? Niciuna. Indiferent ce si unde scriu, sunt cativa care „ma combat” fara sa citeasca ce-am scris, absolut aiurea, persoane cu deprinderi deficitare de coordonare cognitiv-comunicationala si cu dorinta apriga de „flame”. Ma intrebam la inceput de ce Dumnezeu tot urmaresc comentariile mele. Mai tarziu am inteles ca Partidul i-a desemnat sa „postaceasca” pe site-ul acesta, asa cum pe alti camarazi i-a repartizat pe alte site-uri. Si, m-am mai intrebat, de ce nu au desemnat niste tovarasi care au cunostinte in domeniul de care se ocupa site-ul? Raspunsul este simplu: din lipsa de cadre. Daca ar fi avut macar doi economisti care sa se priceapa la economie i-ar fi numit in functii prin Guvern. Asadar, acestui site i-au fost repartizati un istoric(?) si un pescar, iar in Guvern au ajuns sa conduca economia un poet si un ziarist. Desigur, trebuie sa nu uitam Consiliul Economic Consultativ, in care un rol de cinste ii revine reputatului economist Ionel Blanculescu. Urmeaza ca activistii de partid sa replice cu injuraturi si la adresa mea (s-ar putea altfel?!), ori macar cu ironii fara haz, glume fara sare si piper, s.a.m.d. fara nicio legatura cu subiectul initial dar cu profunda incarcatura politica. In paranteza fie spus, la admiterea in partid printre simturile care li se extirpa atunci cand li se face lobotomia, se sfla intotdeauna si simtul penibilului. In orice caz, asa-mi trebuie daca am luat apararea profesorului Dardac, al carui curs de Moneda , daca mai intereseaza pe cineva, il recomand cu caldura. Seara buna!

    Răspunde
     
    1. laurentiucat
      Aprilie 10, 2013 la ora 21:38

      ca sa fim corecti pana la capat si sa nu cadem in: „deprinderi deficitare de coordonare cognitiv-comunicationala si cu dorinta apriga de „flame”.”
      se poate vedea de la topicul urmator: http://www.biziday.ro/2013/04/05/vestile-bune-nu-au-influentat-cursul/
      ca la postarea domnului constantin din data de Aprilie 8, 2013 la ora 18:57 am postat urmatoarele:
      -laurentiucat
      „corect! http://www.criticatac.ro/22167/legea-macovei-cronica-unei-dezamgiri-anunate/
      Aprilie 8, 2013 la ora 20:25 ”
      dupa cum se observa, cineva sufera pe aici de manifestari obsesive cu caracter persecutiv.

      Răspunde
       
  • Constantin
    Aprilie 8, 2013 la ora 10:25

    Cea mai eficienta modalitate de alocare a resurselor (inclusiv a celor energetice) o reprezinta piata. Nu cotele, nu alocarile, nu preturile preferentiale, ori „baietii destepti”, ci piata concurentiala.

    Răspunde
     
    1. cornel
      Aprilie 8, 2013 la ora 12:32

      Din pacate ceea ce spuneti si sustineti dvs e valabil numai in carti/teorie. In practica lucrurile stau cu totul altfel.
      A mai fost discutia asta pe aici si se pare ca fiecare a ramas cu parerile lui ceea ce nu e neaparat rau, asa cum probabil cred unii.
      O zi buna.

      Răspunde
       
    2. Constantin
      Aprilie 8, 2013 la ora 21:23

      Aici ori altundeva, in practica functioneaza la fel. Daca [regimul] Iliescu a inventat o democratie cu o economie originala pentru Romania, nu inseamna ca a facut bine, ori ca a avut dreptate, iar starea actuala, in care compatriotilor nostri li se tot spune ca lucrurile merg incetisor pentru ca trebuie sa reinventam roata, ar trebui sa continue la nesfarsit. Demonstratia asertiunii mele cu privire la piata a fost facuta acum doua sute ani. Devine plictisitor la un moment dat ca de fiecare data cand este enuntat vreun principiu fizic, matematic, economic, fizic, sau din oricare domeniu, sa apara catre cineva care zice „Pardon! Nu sunt de acord. Este opinia mea si am dreptul sa cred ca Newton a fost un tampit, iar pietrele trebuie sa cada de jos in sus”, ori cum era unul cu cateva luni in urma, care cerea ca Teorema lui Pitagora sa-i fie demontsrata, pentru ca altfel nu crede enuntul. Dupa parerea mea, n-are decat sa creada fiecare ce vrea, poate ajung sa creada cate unii inclusiv faptul ca ar fi util sa puna mana pe carte si sa citesca daca simt un impuls launtric catre demonstratii, pentru ca aici nu-i loc si timp, iar cei care frecventeaza „bizziday” se presupune ca stiu sa citeasca. Altfel, pe langa riscul ridicolului pe care si-l asuma sustinand teorii ciudate precum cea geocentrica, pot ajunge sa creada bazaconii care sunt prea plictisitoare ori prea ciudate pentru a mai atrage interesul in alt scop decat cel al replicilor ironice. O seara minunata.

      Răspunde
       
      1. cornel
        Aprilie 8, 2013 la ora 21:57

        Multumesc pentru raspunsul dvs dar daca dvs comparati fizica cu economia cred ca faceti o mare greseala, parerea mea.
        Va pun 3 „mici” intrebari:
        1.- de ce BNR nu lasa cursul valutar sa fie stabilit de piata libera, adica de cererea si oferta din piata si tot intervine, asa „nefiresc” si uneori suparator pentru unii actori din piata?
        2.- de ce unele banci centrale, din alte tari, au intervenit nefiresc pe piata valutara si au stabilit raportul intre EURO si moneda nationala, respectiv USD si moneda nationala sa fie fix si stabil, multi ani de zile (consider inoportun sa dau aici exemple) si nu au lasat cursul valutar sa fie stabilit de piata libera, adica de cererea si de oferta de valuta din piata?
        3.- de ce BNR stabileste „artificial” pretul la AUR, adica intervine in stabilirea acestui pret, in moneda nationala?
        Conform cu logica dvs s-au incalcat niste „legi ale fizicii” deci rezultatele ce rezulta de aici ar fi niste erori majore si prin urmare implicatiile sunt catastrofale, nefiresti si neproductive. Asa o fi, in realitate?

        Răspunde
         
        1. Constantin
          Aprilie 9, 2013 la ora 18:46

          „…daca dvs comparati fizica cu economia cred ca faceti o mare greseala…”_Ei, nu mai spuneti, ca mor! Unde am facut greseala de comparatie, ca s-o corectez degraba? Atunci cand am spus ca daca unii vor sa creada ca pietrele cad de jos in sus sunt ridicoli, ori cand am zis ca teoria geocentrica este ciudata pentru secolul XXI? Daca tineti neaparat sa criticati acceptarea din partea mea in domeniul economiei a unor instrumente utilizate in metodologia cercetarii stiintifice de catre fizica, am sa va dau un motiv spunand ca reziduul calitativ datorat existentei sagetii timpului conduce, dupa parerea mea, la neliniaritatea modelelor în economie, iar alcatuirea lor ar trebui sa tina cont de caracterul anizotrop al spatiului si timpului economic, dar ar trebui sa ignore o eventuala ipoteza ergodica.*** Pentru raspunsul la toate cele terei intrebari, daca promiteti ca nu va suparati pe mine, va recomand cursul de Moneda al domnului profesor N. Dardac . (Spun „daca nu va suparati”, pentru ca de cate ori am facut o recomandare asemanatoare profesorul Dardac a avut parte de injuraturi si, credeti-ma pe cuvant, nu merita, iar cursul este chiar bun.)

          Răspunde
           
          1. laurentiucat
            Aprilie 9, 2013 la ora 19:48

            daca vede adriand iar numele d-lui profesor dardac…am pus-o!

             
          2. Adrian D.
            Aprilie 9, 2013 la ora 21:32

            Constantin, nu v-am injurat cand atzi pomenit numele dlui Dardac. V-am ironizat. De fapt, spre deosebvire de dvs., eu nu v-am injurat niciodata, shi nici nu v-am insultat.
            Diferentza de sens intre cele injuratura, insilta shi ironie este esentziala, shi nu ma mir ca nu atzi vazut-o.
            Pentru exemplificare shi clarificare:
            O injuratura este: du-te-n xxx”
            O insulta este: „ba tzutzere” sau „cat de prost potzi sa fii sa…”
            O ironie este: „nemuritorul profesor Dardac, faimos de aici pana Papua Noua Guinee shi inapoi etc”
            Nu am nici cea mai mica indoiala ca acum lucrurile va sunt clare, ceea ce nu va va impiedica sa va manifestatzi cu aceeashi buna creshtrere cu care m-atzi obishnuit, deja.

             
          3. laurentiucat
            Aprilie 9, 2013 la ora 21:45

            a vazut…

             
  • Adrian D.
    Aprilie 6, 2013 la ora 18:30

    CP:
    „n primul rand, probabil confunzi DEFLATIA cu STAGFLATIA” – nu, nu le-a confundat
    „situatia in care economia stagneaza, guvernul tipareste bani ca asa l-a invatat Keynes” – numarul 1, e ca NU guvernul tipareshte bani. actualmente, guvernele nu ami au nicio autoritate asupra emisiunii de moneda. Ca itzi place sau nu, treaba o fac bancile centrale, care NU sunt institutzii publice ori guvernamentale.
    Numarul 2, Keynes nu l-a invatzat pe guvern sa tipareasca bai. Keynes l-a invatzat sa nu sperie de deficit IN PERIOADE DE CRIZA shi sa SE IMPRUMUTE.
    Adica sa traga banul de la bcnile private shi sa il reinvesteasca IN ECONOMIA REALA.
    Ceea ce vezi azi este un keynesioanism pervertir, in care statul se imprumta cu bani de la bancile private ca sa salveze aceleashi banci private.
    Nu are nicio legatura cu Keynes.
    „e o “solutie” veche din antichitate care a prabusit imperii” – care imperii, din antichitate shi pana azi, s-au praabushit fiindca au „tiparit” bani???? Cunosc shi eu teoria lui Mieses – problema e ca istoria nu era exact punctul lui forte, asha ca citea shi el ce gasea.
    De pilda, Rostovtzef, despre Imperiul Roman. Ori, Rosstovtzeff e unuol din cei mai minuntaatzi istorici care se ezistaa, numai ca… el nu era economisst. In plus, el descrie istoria imperiului roaamn de apus prin comparatzie cu prabushirea imperiului tzarist.
    Numaai ca ce e haios e ca nici imperiul tzarist, nici imperiul roman nu aveau inflatzie atunci cand s-au prabushit.
    Ba dimpotriva, aveau monede stabile…
    „PRETUL MANCARII si APEI, ENERGIEI, A TERENULUI ARABIL FERTIL, ARMELOR SI MEDICAMENTELOR DE BAZA” – sigur ca cresc. numai ca ele nu cresc fiindca sta e logica lor economic, ci fiinddca asha vrea mushchiul unora. Ia exemplul OMV, in Romania. Petrolul scade, ei scumpesc benzina…
    „Deflatie reala in ultimii 300 de ani a fost doar in sec 19 in America.” – ei, nu doar. Criza dfin 29 itzi spune ceva??? era taman DEFLATZIE.
    „Si daca tot nu pricepi uita-te la pretul mancarii care s-a dublat in ultimii 5 ani” – sigur ca s-a dublat. Fiindca a crescut artificial (in Romania) pretzul energiei shi al motorinei… Ce altceva voiai sa sa se intample???
    Dar LIBERALIZAREA pretzuriloe la energie electrica shi la gaze NU are nicio justificare econjo0mica reala – pretzul real al kwh pro al mc/gaz este unul mult mai mic decat pretzul lui de … desfacere. De pildaa, ca sa scotzi un mc de gaz din pamant, te costa 59 de euro, in Romania. Dupa liberalizare, il vinzi (ieftin) cu 160…

    Shi fiindcaam observat ca ai o mare simpatie pentru Keynes, eu, cand vreau sa rad, il deschid pe dl Hayek shi citesc consideratziile lui despre emisiunile private de moneda shi alte de astea.
    Shi rad pana imi amortzesc falcile.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Aprilie 5, 2013 la ora 22:32

    Teoria cu privire la „cine, cât produce în România” este discutabilă, conţinând, după părerea mea, o eroare de fond. Într-adevăr, structura contribuţiei la PIB pe domenii ale economiei corespunde reprezentării grafice din imagini şi urmăreşte modelul prezent în ţările cu economii dezvoltate. Faptul că numărul persoanelor ocupate în domeniile respective în ţara noastră este invers decât în acele state arată în fond că eficienţa muncii acestora este profund diferită de a celor din Vest, demonstrând spre exemplu faptul că economia românească este în continuare nereformată şi are nevoie de o restructurare majoră. Aceasta ar trebui să se producă în mod natural, dar cu sprijin guvernamental. Deciziile politice sunt totuşi cele determinante în acest sens. Reforma la care mă refer nu ţine de faptul că ar trebui să fim mai mulţi cei care „să ştim să facem lucrurile” din servicii şi industrie, ci că este necesar să avem în vedere ridicarea eficienţei muncii în agricultură. Politica ţării noastre în domeniul agricol a fost şi rămâne catastrofală, pornind de la retrocedările anilor 90, prelungite aproape două decenii prin procese interminabile şi care au generat efecte negative cu privire la dimensiunile şi organizarea exploataţiilor agricole, şi pană la măsurile stângace (sau lipsa oricăror măsuri în anumite cazuri) din zilele noastre. Activitatea în agricultură are potenţialul de a aduce o valoare adăugată mult mai mare decât în prezent, iar exemplul investitorilor străini (viţa de vie, cereale etc.) este edificator. În agricultură nu există un volum al investiţiilor străine care să fie comparabil cu cel din industrie şi de care sectorul economic agricol în ansamblu are nevoie pentru a deveni îndeajuns de eficient încât să poată concura cu industria şi serviciile. Spun asta pentru ca potenţialul de creştere economică prin dezvoltarea agriculturii în ţara noastră este imens, insă lipsesc knowhow-ul, tehnologia şi banii. Ori, această stare de lucruri ţine în bună măsură de politicile guvernamentale, aşa cum s-a văzut şi în cazul industriei, dar, poate cu atât mai multă atenţie ar trebui acordată în agricultură, unde au fost făcute erori majore, aşa cum am arătat.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Aprilie 5, 2013 la ora 21:46

    Teoriile cu privire la creşterea economică, atunci când sunt tratate simplist, tind să ducă discuţia în derizoriu. Practic este imposibil de prezis în cât timp România ar putea ajunge la PIB-ul Germaniei. Chiar dacă presupunem că aceasta ar sta pe loc, apar factori de stimulare a creşterii ale căror efecte se pot manifesta la scară, ori pot avea caracter multiplicator, sau pot acţiona conform principiului levierului etc. Tot aşa cum pot exista factori de inhibare a creşterii cu tipuri de efecte similare. Există însă teorii cu referire la modelul creşterii economice liniare, altele oferă argumente cu privire la creşterea economică în spirală, tot aşa cum există şi teorii care vorbesc foarte clar despre efecte de accelerare a procesului datorate unor factori exogeni, contextuali (apartenenţa la UE, aplicarea politicilor de coeziune şi convergenţă etc. – spre exemplu, ritmul de creştere economică în DDR nu putea fi anticipat), sau endogeni (descoperiri ştiinţifice, invenţii, creşterea nivelului de calificare a lucrătorilor). Fără îndoială, observaţia este corectă, în România este nevoie de mai multe persoane calificate în diverse meserii şi acest aspect ţine de factorii endogeni ai creşterii economice, aşa cum am arătat mai înainte. Dar asta sună ca şi cum ar fi spus-o Preşedintele Băsescu, anume că avem nevoie de tinichigii şi electricieni. După ce a arătat că economia din ţara noastră are nevoie ca numărul persoanelor bine calificate în profesii care nu necesită studii superioare să crească, a fost înjurat vreo doi ani. Dacă creşterea economică de după 2000 este rodul educaţiei de dinainte de 1990, atunci apare întrebarea firească „Ce s-a întâmplat cu lucrătorii calificaţi în zona „sheii” din graficul prezentat? Unde erau ei în acea perioadă?” A existat o atât de mare neliniaritate în procesul educativ încât să se fi produs un „gol” pe piaţa forţei de muncă? Nu, din ceea ce ştiu eu, iar din ceea ce se spune în emisiune evoluţia a fost liniară şi negativă (fiind în realitate o involuţie). Atunci, explicaţia se află în mecanismele economice care au influenţat creşterea economiei romaneşti. (Ar fi o greşeală să uităm de existenţa ciclurilor economice, ori să le neglijăm importanţa.) Dacă acestea sunt cauza cea mai semnificativă a scăderii economice de la sfârşitul anilor ’90, atunci de ce nu putem admite că tot acestea sunt şi cauza principală a creşterii economice ulterioare?. Apoi, „creşterea economică s-a dus în preţuri, de fapt ducându-se în inflaţie, care înseamnă sărăcie” este o explicaţie (chiar dacă este parţială) mult prea simplistă a motivului pentru care „trăim prost” şi care face abstracţie de cheltuielile guvernamentale care au provocat inflaţie şi care au alimentat deficitul bugetar din perioada de creştere economică evocată.

    Răspunde
     
  • Adrian D.
    Aprilie 5, 2013 la ora 20:13

    Constantin, avetzi fara indoiala dreptate cand scrietzi: „România este ţara europeană cu cel mai mic procent de absolvenţi de studii superioare din totalul populaţiei şi este probabil ca acest procent să se înrăutăţească, pentru că rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat se află în jurul a 43% cu perspective de scădere. Chiar dacă cifrele se vor îmbunătăţi eventual prin reducerea numărului de candidaţi (ca urmare a îndrumării copiilor către scoli profesionale, calificare cu „brăţara de aur” etc.), în realitate se produce o deteriorare şi mai accentuată a situaţiei.”.
    Ar fi interesant sa ne punem problema cauzelor pentru care suntem aici, insa mi-e teama ca acest lucru va genera discutzii intwerminabile, d egenul „ai voshtri’s de vina” „ba ai voshtri”, ceea ce este contraproductiv
    Ideal ar fi sa ne punem problema solutziilor, insa shi aici avem doua probleme: una, e ca nu sunt bani (sau poate ca ar fi, dar sunt prost dirijatzi), a doua e ca atunci cand incercam sa identificam solutziile, dam in problema cauzelor, shi ne intoarcem la „ai noshtri/ai voshtri”.
    Unde ma despart de dvs. este chestiunea promovabilitatzii la bacalaureat. Am mai spus shi alta data, mie nu mi se pare un semn rau, ci unul destul de bun.
    Una din bolile invatzamantului (nu doar romanesc, dar mai ales) este aceea ca a devenit obligatoriu din punct de vedere informal, ceea ce afecteaza procesul de evaluare shi selectzie.
    Un bacalaureat pe bune cerne viitorii studentzi… shi, prin lovire cu manta, cerne viitorii profesori (am colegi de liceu care nu meritau sa iau bacul. l-au luat. shi au ajuns profesori. de liceu…). Iar daca fosdtul ministru Funeriu are vreun merit, intrre multe pacet, este acela ca a organizat un bac „pe bune”.
    In ce priveshte calitatea studentzilor de ieri ori de azi… nu mai zic nimic.
    Lucrul unde sunt perfect de acord cu dvs. este ca situatzia invatzamantului romanesc (dar shi european) este in continua inrautatzire.
    Insa… ma simt dator sa adaug un lucru.
    De vreo 70 de ani, invatzamantul este cenushareasa bugetelor romaniei.
    iar in ultimii 20 de ani, la aproape toaate rectificarile bugetare din vara, invatzamantul pierde cate putzin shi din putzinul care i s-a alocat initzial.
    iar aici este unul dintre „miezurile” problemei.

    Răspunde
     
    1. laurentiucat
      Aprilie 5, 2013 la ora 20:33

      in procentajul ala de absolventi de universitati sunt inclusi si cei de la spiru haret?

      Răspunde
       
  • Constantin
    Aprilie 5, 2013 la ora 18:35

    Faptul că există persoane care înţeleg cu greu ceea ce li se întâmplă este reproşabil mai degrabă acelora care nu înţeleg, decât ţării în care trăiesc. Explicaţia pe scurt ar fi că procesele fundamentale de natură socială, politică, economică etc. Sunt relativ similare în toate statele moderne şi cunosc o desfăşurare complexă, unele dintre detaliile arhitecturii lor fiindu-le accesibile doar specialiştilor. Gradul diferit de înţelegere a acestora, de la ţară la ţară, să zicem, sau de la o persoană la alta, depinde în mod direct de nivelul de pregătire al celui care întreprinde cercetarea. Altfel spus, dacă alţii înţeleg mai bine decât românii ceea ce li se întâmplă, este pentru ca ei sunt mai bine pregătiţi cultural (informaţi, educaţi, s.a.m.d.) şi nu pentru că evoluţia ţării respective este radical mai simplă. Iar pentru o mai bună înţelegere a ceea ce vreau să spun, consider că nu este necesară simplificarea proceselor sociale, ori economice (nu ne putem întoarce la schimburile de produse din Comună Primitivă, spre exemplu), ci trebuie să crească nivelul de pregătire al cetăţenilor, inclusiv prin ameliorarea calităţii instruirii, cum foarte corect a fost făcută observaţia în cadrul emisiunii şi cum se întâmplă în alte ţări. Este vorba, pe de o parte, despre ridicarea calităţii învăţământului, pentru a oferi societăţii absolvenţi din ce în ce mai bine pregătiţi şi, pe de altă parte, de creşterea ponderii cetăţenilor cu un nivel ridicat de instruire în totalul populaţiei. România este ţara europeană cu cel mai mic procent de absolvenţi de studii superioare din totalul populaţiei şi este probabil ca acest procent să se înrăutăţească, pentru că rata de promovabilitate a examenului de Bacalaureat se află în jurul a 43% cu perspective de scădere. Chiar dacă cifrele se vor îmbunătăţi eventual prin reducerea numărului de candidaţi (ca urmare a îndrumării copiilor către scoli profesionale, calificare cu „brăţara de aur” etc.), în realitate se produce o deteriorare şi mai accentuată a situaţiei.

    Răspunde
     
  • cornel
    Aprilie 5, 2013 la ora 15:29 Răspunde
     
  • CTL
    Aprilie 5, 2013 la ora 12:59

    Eh, da deflatia inseamna somaj iar inflatia saracie. Idee e ca exista un motiv pentru care piata se indreapta intr-o directie sau alta. Japoia a facut cu 20 de ani inainte ce au facut statele din vest acum. Au salvat bancile pe spatele economiei, au aparut acele zombie banks care doar stateau acolo, asa. Yenul s-a devalorizat in ultimul an cu vreo 18%. Cred ca ei aveau o economie mult mai dinamica daca nu o propteau pe aia bolnava.
    Daca oamenii nu-si pun banii in banci tot i au si la un anumit moment tot i cheltuie sau i investesc. Acum sunt curios care vor fi efectele devalorizarii yenului.

    Răspunde
     
    1. CP
      Aprilie 5, 2013 la ora 16:28

      care sa fie? noul guvern proaspat ales va lua purcoiul ala de bani si va incepe sa imprastie contracte la sustinatorii politici. japonezul de rand „se va ieftini”, si va saraci…

      Răspunde
       
    2. cornel
      Aprilie 5, 2013 la ora 16:41

      Daca e sa privim un pic istoria economiei japoneze problemele lor initiale au fost declansate sau agravate tot de o bula imobiliara. Restul : banci cu probleme (dezvoltatori imobiliari care au dat faliment) si o economie care a avut si are problemele ei dar au fost agravate tot de o bula, aia imobiliara (vezi printre altele preturile la imobile, in Tokio).

      Răspunde
       
  • laurentiucat
    Aprilie 5, 2013 la ora 12:41 Răspunde
     
  • Zagura
    Aprilie 5, 2013 la ora 12:27

    D-le Moise: Dupa ce ne-ati prezentat stirea conform careia pentru a limita furturile noul manager al CFR vrea sa apeleze la cei specializati in lupta antitero, ati facut o mica socoteala si ati tras concluzia ineficientei acestei masuri dat fiind ca cifrele reprezentand costurile operatiunii ar fi sensibil apropiate de cele ale pierderilor prin furturi. Da, numai ca eu – calatorul – voi avea de castigat de pe urma faptului ca trenurile vor circula normal (si asta si este menirea CFR-ului, nu doar realizarea de profit). Cunoscand toate acestea cred ca managerul procedeaza corect.

    Răspunde
     
    1. cornel
      Aprilie 5, 2013 la ora 15:40

      De acord cu dvs. Daca e sa extrapolam, un pic, sunt niste costuri si cu Politia si daca compari valoare bunuri furate versus salarii politisti (strict economic/financiar) e posibil sa ajungi la concluzia ca mai bine trimiti politistii acasa pentru ca mai sunt si cazuri in care hotii nu sunt prinsi, pe langa cele in care bunurile furate sunt recuperate si valoare salarii politisti + cheltuieli aferente posibil mai mari decat suma prejudiciilor recuperate de la hoti.
      Atunci cand vorbim de infractiuni problema nu se pune strict economic. Mai sunt si alte aspecte importante care trebuie avute in vedere – adica mentinerea unui climat de siguranta, de promovare a corectitudinii si muncii in societate.

      Răspunde
       
  • Constantin
    Aprilie 4, 2013 la ora 23:51

    18 ore este norma DE PREDARE saptamanala; in mod normal, fiecare profesor lucreaza cel putin 40 de ore.

    Răspunde
     
  • Paul
    Aprilie 4, 2013 la ora 23:18

    V-am mai auzit parerea ca sunt prea multi profesori.

    V-ati intrebat vreodata de ce atunci guvernul da in fiecare an o OG ca amana aplicarea articolului din LEN care prevede maxim 15 copii intr-o clasa la gradinita, maxim 20 de elevi in ciclul primar si maxim 25 de elevi la liceu?

    Va mai amintiti cazul comic in care un deputat PNL a votat impotriva propriului articol care prevedea maxim 25 de copii in clasa? Era pe vremea d. Tarniceriu. Cica nu sunt suficiente clase.

    Probabil cei de la minister stiu ei ce stiu.

    Răspunde
     
  • CP
    Aprilie 4, 2013 la ora 23:01

    si ca schimb tonul propun ca subiect de discutie legea 72 din 2013 publicata in MO 182 / 02.04.2013. Cred ca ar fi un subiect interesant de discutat, mai ales ca autoritatile par sa o treaca pe sub radar.

    Răspunde
     
  • CP
    Aprilie 4, 2013 la ora 22:48

    cine ti-a spus tie * ca deflatia e rea?
    in primul rand, probabil confunzi DEFLATIA cu STAGFLATIA (situatia in care economia stagneaza, guvernul tipareste bani ca asa l-a invatat Keynes – zicem noi azi dar de fapt e o „solutie” veche din antichitate care a prabusit imperii – dar cu toate astea preturile din intregi segmente economice se prabusesc, CU EXCEPTIA PRETURILOR REALE si anume: PRETUL MANCARII si APEI, ENERGIEI, A TERENULUI ARABIL FERTIL, ARMELOR SI MEDICAMENTELOR DE BAZA CARE CRESC ACCELERAT, in timp ce restul preturilor scade. DEFLATIE E CAND SCAD SI ASTEA. Deflatie reala in ultimii 300 de ani a fost doar in sec 19 in America. Si daca tot nu pricepi uita-te la pretul mancarii care s-a dublat in ultimii 5 ani, la pretul terenului arabil fertil care a crescut 400%, pretul armelor care s-a triplat (in euro). Singurele preturi care au crescut modic sunt ale medicamentelor, cu mentiunea ca medicamentele ieftine, de pe urma carora producatorii nu mai fac o letcaie profit au disparut de pe piata.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase