Aritmetică pe pâine

Publicat la data de de Moise

tva paine plasma

de Moise Guran

Nici evaziunea fiscală, nici taxele și nici deciziile de politică economică ale guvernului nu sunt subsecvente unor calcule aritmetice de genul 2+2 fac 4, iar toată dezbaterea referitoare la reducerea TVA-ului la pâine a pornit extrem de greșit cu un mare DACĂ în față. Economia nu e farmacie ci o știință socială, profund influențată de psihicul fiecăruia dintre noi, de starea națiunii, de cheful de a cumpăra sau de a face credite. În acest caz al reducerii TVA-ului la pâine este crucială în succesul operațiunii puterea guvernului de a-l convinge pe micul brutar evazionist că e mai bine să plătească 9% decât să riște pușcăria. Și, dacă la 24% TVA acesta a considerat că merită riscul, esențiale în această reformă erau hotărârea și determinarea guvernului de a aplica legea, respectiv pușcăria pentru el evazionistul, oferindu-I la schimb posibilitatea de a plăti cei 9%, TVA redus.

Greșelile de comunicare comise în legătură cu această reducere a TVA-ului sunt așadar colosale. Premierul Victor Ponta a anunțat din start că măsura e … așa, de încercare, pentru șase luni. Brutarul evazionist știe acum că n-are sens să își strice lanțul fraudulos de aprovizionare, căci până la Crăciun s-ar putea să-l vrea înapoi. Pe de altă parte, presupunând că brutarii care lucrează legal vor ieftini pâinea și-i vor face concurență, el știe că nu va avea această problemă decât șase luni. Trebuie așadar să reziste. În fine, ultima greșeală de comunicare făcută de guvern, este de fapt o inacțiune. Autoritățile nu s-au gândit să coreleze reducerea TVA-ului la pâine cu o intensificare a controlelor în domeniu sau cu o sporire a pedepselor pentru evaziunea fiscală cu produsele de panificație. Ar fi fost de efect.

Trăgând linie și adunând, proiectul reducerii TVA-ului este cel mai bun exemplu despre cum o idee bună poate deveni un experiment economic dezastruos. Preocupați să o negocieze cu FMI-ul, să-I calculeze mult prea aritmetic impactul în economie sau să o bifeze electoral, guvernanții noștrii sunt pe cale să compromită această idee înainte chiar de a o adopta.

Categoria: MOISE
Etichete: , , ,

Comentarii prin facebook

46 răspunsuri la Aritmetică pe pâine

  • Uta
    Aprilie 9, 2013 la ora 23:33

    Domnule „Constantin”! Am fost plecat o perioada si nu am urmarit discutiile, dar m-ar bucura sa salvati cele spuse de d-stra si sa le reluam peste cativa ani, pentru a ne convinge cinne a avut dreptate. Nu urmaresc toate statisticile( si nici nu cred in ele, statisticile slujesc scopurilor pentru care au fost facute si nu reflecta decat o parte din adevar.
    Nu ma intereseaza chinezii si nici nivelul lor de trai, dar ma deranjaza aberatiile unora ca in Romania se traieste bine ( asa cum indica statisticile, care spun numai venitul mediu pe locuitor, nu si cat la suta din populatie are un venit pe cap de locuitor sub 100 lei/luna, citi au sub 200lei/luna, cati sub 300 si cati sub 500lei/luna, si abia atunci putem vorbi de cifrele care reflecta nivelul de trai din Romania. In Romania nu salariile sunt mici, ci taxele sunt multe si fara rost si preturile sunt nejustificat de mari.
    Daca voiam statistici cautam, eu consider acest blog este liber discutiilor si observatiilor tuturor, si daca Moisa ne lasa sa ne sustinem ideile este bine.
    Nu ma interesa China decat in masura in care sistemul ei a fost asemanator cu al nostru si au gasit o cale pe care eu o consider mult mai buna decat cea urmata de Romania, nu vreau sa moara capra vecinului ci sa traiasca si a mea.
    Nu ma intereseaza o polemica cu d-stra, si nu tin sa demonstrez ca am dreptate, cu atat mai mult cu cat cu cat nu este blogul nostru.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Aprilie 10, 2013 la ora 22:04

      Observati va rog ca pe parcursul interventiilor mele ma feresc sa spun ce va fi. Ceea ce doriti sa „salvati” dumneavoastra din textul meu este despre „ce a fost”, prin urmare, se mai poate schimba doar in doua situatii (nu-s putine, trebuie sa recunosc): daca ne intoarcem in timp, cu voia lui Dumnezeu, ori daca se intoarce un regim autoritar precum cel pe care l-am avut, cu voia diavolului (si ar mistifica datele). NU fac propaganda politica, dupa cum puteti sa remarcati. Poate fi util sa recititi textul. Am scris fie despre chestiuni de teorie economica, fie despre cifre deja inregistrate si confirmate, fie despre deficiente de exprimare ori de logica ale celor care au replicat. Eu zic sa mai cititi o data, cu rabdare. Veti vedea ca nu are legatura cu polemica. Daca veti considera ca teoria economica nu va intereseaza, trebuie sa va spun ca nici nu va era dedicata, ci am explicat in folosul celro care, dorind sa va ajute fara detina cunostintele necesare, au comis erori. In privinta nivelului de trai al mandrului popor chinez, daca nu ati fi fost interesat, nu ati fi scris. Daca lucrurile nu sunt in realitate asa cum ati crezut dumneavoastra, nu este o problema. Daca puteti accepta ideea ca cineva (un profesor de matematici, spre exemplu) se poate pricepe la calculul diferentia mai bine decat dumneavoastra, sunt sigur ca veti putea accepta ca si in domeniul economic pot exista persoane care se pricep mai bine decat dumneavoastra. Statistica este o stiinta, daca veti contesta existenta ei, poate fi contestata existenta oricarei stiinte. A matematicii, spre exemplu. N-am nicio indoiala ca va puteti pricepe intr-un domeniu anume (n-am habar, cel in care profesati dumneavoastra, ori in care ati profesat) mai bine decat oricare dintre colegii comentatori. Credeti-ma ca n-as indrazni sa va ofer informatii in acel domeniu pe care sa le consider mai demne de luat in consideratie decat cele oferite de dumneavoastra. Altfel, desi fiecare poate simtim ca le stim pe toate, in realitate pe unele le stim mai bine decat pe altele.

      Răspunde
       
  • Constantin
    Aprilie 8, 2013 la ora 18:26

    _Reprezentându-şi autorii, după cum se vede si in cazul acestui topic, comentariile nasc pasiuni. Iniţial patetic, „Cine spune că nu muncim degeaba? Nu ştiu cum simţiţi d-voastră realitatea din România, dar dacă aţi avea ochi să vedeţi cruda realitate a României prezente… etc.”, un text aparent anodin, face referiri, printre altele, la domeniul economiei politice şi, după unele aserţiuni legate de INSS şi modul acestuia de prezentare a sărăciei din România, autorul ajunge să facă o „comparaţie” între ţara noastră şi China. Sintetizez concluziile sale: a) sistemul „capitalisto-comunist”, „cel mai de succes sistem la ora actuală”, „a făcut din China liderul mondial”; b) în România, „sistemul comunisto-capitalist”, este cel mai prost posibil pentru că falimentează tot ce atinge; c) cetăţenii chinezi „o duc mai bine” decât cetăţenii români din următoarele cauze: 1) puterea de cumpărare medie a unui cetăţean chinez este mai mare decât a unui cetăţean român şi 2) perspectiva pentru un viitor nivel de trai mai bun este mai favorabilă în China decât în România; d) China este „este cel mai mare investitor al lumii”; e) nivelul datoriilor „a înfundat” România. Mesajul se încheie cu exprimarea unor diverse dorinţe, fără să aducă argumente (spre exemplu, date care să poată fi comparate). ***
    _Fără premise [corecte], concluziile plutesc în derivă pe valurile unui raţionament eronat, astfel că un coleg simte necesitatea unei alegaţii şi oferă drept sprijin o serie de informaţii statistice cu referire la anul 2012:
    1)-PIB Ro: 274.1 Bil şi Ch: 12.4 Tril (probabil USD);
    2)-PPP Ro: 12,800$ şi Ch: 9,100$;
    3)forţa munca Ro: 9.3 mâl şi Ch: 795.4 mil;
    4)şomaj Ro: 4.3% şi Ch: 6.4%;
    5)-pop sub lim sărăcie:21.1% (2010) Ch:13.4%;
    6)-inflatia Ro: 3% şi Ch: 3.1%;
    7)-paritate Ro: 3.49 lei/$ şi Ch: 6.3 yuan/$.
    _Trebuie menţionat din capul locului că „ajutorul” este la fel de lipsit de relevanţă ca şi textul iniţial. Am propus in comentariul care a urmat „pentru a nu ne complica foarte mult în teorii economice” o comparaţie simplă intre valorile PIB (PPP) per capita al celor două ţări (s-ar fi putut aduce reproşul, pe care l-aş fi acceptat, că o astfel de comparaţie este simplistă). Cea dintâi replică la propunerea mea a „ajutătorului nesolicitat” a fost de respingere a metodei de calcul PPP care a fost considerată „un spanac”. I s-a dat apoi o definiţie aiuristica de „indice… care exprimă standardul de viaţă pe economie, având la baza raţiunea că toţi cetăţenii beneficiază egal de creşterea economică”,… întrucât” capitaliştii evaluează economia cu formule socialiste”. Nu comentez mai mult decât ca manualul de economie este absolut necesar a fi consultat în acest caz; deja am pierdut prea mult timp cu asta. Despre informaţiile statistice observ că au în vedere tocmai PIB (PPP, aşa cum am sugerat), fiind utilizată una dintre sursele indicate anterior de mine (CIA). Trebuie făcută precizarea că PIB-ul fiecărei ţări (adică suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei ţări în decurs de un an, exprimată succint prin relaţia PIB = consum + investiţii + exporturi − importuri, carevasăzică NU „ce s-a adus de-afară” precum spune „ajutătorul amator”) se măsoară în moneda locală. Utilizarea PPP este utilă atunci când se compară diferenţe generale, cum ar fi nivelul de trai, între două ţări, situaţie în care este folosită ca etalon o monedă convertibilă. Comparaţia care ţine cont doar de ratele de schimb reale inter-valutare nu reflectă costurile relative reprezentate de diferenţele de curs şi nici deosebirile de preţ ale produselor în ţările studiate. (Coşul de produse utilizat, uzuale, ori de lux, „tradable”, ori „non-tradeble”, nu trebuie confundat cu cel folosit la determinarea Indicelui Preţurilor de Consum într-o ţară sau alta.) Aşadar, să privim acum pe rând cifrele: 1) PIB (PPP) este interesant din perspectiva comparării nivelului de trai doar prin valorile pe cap de locuitor. Altfel, o ţară mai mare, cu un număr mai mare de locuitori, poate produce mai mult decât una de dimensiuni mici, însă produsul său raportat la numărul de locuitori poate să fie mai modest. Indicatorul este interesant atunci când se urmăreşte evoluţia şi structura PIB etc. 2) Cifrele reprezentând PIB (PPP) per capita oferite confirmă cele spuse de mine iniţial; 3) Forţa de muncă totală, asemenea PIB total, nu reprezintă un indicator relevant cu privire la nivelul de trăi; 4) Şomajul este o cifră relevantă, dar vom vedea mai încolo de ce. O valoare mai mică a acestuia pentru România (4.3%) decât în China (6,4%) este fără îndoială în favoarea ţării noastre şi, prin urmare, nu serveşte argumentaţiei „ajutătorului nepoftit”. (Doar că cifrele sunt în mod sigur eronate, în realitate valorile fiind inversate la momentul culegerii datelor, probabil mai apropiate în prezent. – I.L.O.); 5) Inflaţia în cele două ţări avea valori apropiate la data colectării datelor. Astăzi rata inflaţiei în România a crescut ca urmare a politicilor economice ale guvernului actual, ajungând la un nivel dublu faţă de a Chinei. (Indicatorul Rata Inflaţiei este interesant pentru nivelul de trai şi comparaţia propusă, dar valorile oferite spre exemplificare nu susţin demersul „ajutătorului voluntar”.) 6) Cursul de schimb nominal al monedelor naţionale în raport cu dolarul nu are relevanta prin el însuşi, dar evoluţia sa ar putea, eventual, interesa. ***
    _Concluzii. 1) Conform părerii autorului, sistemul capitalisto-comunist din China este mai performant decât sistemul comunisto-capitalist din România. Afirmaţia face parte din categoria „preocupantă” a „vanghelismelor” şi este probabil să fie preluată din „almanahe”, prin urmare, nu merită risipă de timp şi energie pentru a i se acorda atenţie. 2) Niciunele dintre cifrele prezentate nu dovedesc în vreun fel că un cetăţean chinez are un nivel de trai superior unui cetăţean român. Cu atât mai puţin sunt dovedite presupunerile că puterea de cumpărare medie a unui cetăţean chinez ar fi mai mare decât a unui cetăţean român şi că perspectivă pentru un viitor nivel de trai mai bun este mai favorabilă în China decât în România. Pentru compararea rapidă a puterii de cumpărare, folosind acelaşi principiu al PPP, dar fără coş de produse, se poate ţine seama de “Big Mac Index”, procedeu propus de The Economist. 3) China este un investitor important, dar, spre exemplu, dacă privim la nivelul investiţiilor străine directe (68 Mld. USD) se află în apropierea Federaţiei Ruse (53 mld. USD), cu un nivel de aproximativ 5 (cinci) ori mai mic decât al Statelor Unite ale Americii (329 mld. USD), departe de a fi cel mai mare investitor al lumii. În orice caz, nivelul investiţiilor făcute de China în străinătate este irelevant pentru nivelul de trai al cetăţenilor. 4) Nivelul relativ mare al datoriilor suverane ale României, de aproximativ 34% din PIB, nu este foarte departe de cel al Chinei, 23% din PIB, dar este cu mult mai mic decât al altor state din Europa şi din lume. În nici un caz nu se poate spune despre ţara noastră că este „înfundata” în datorii. Prin urmare, cel care a oferit cifrele fără noimă probabil că a făcut-o cu onestitate, dar fără habar de economie. ***
    _Pentru că o atenţie specială a fost acordată de autor nivelului de trai al cetăţenilor din cele două ţări, privit ca element principal al calităţii vieţii, am să mă opresc şi eu asupra subiectului. În principiu, este vorba despre compararea gradului de satisfacere a necesitaţilor vitale ale populaţiei din cele două ţări. Problematica nivelului de trai al cetăţenilor este în egală măsură una socială cât şi una de natură economică, ceea ce a făcut ca ea să fie tratată cu egală atenţie de ambele ştiinţe. În consecinţă, au fost stabiliţi o serie de indicatori (unii consideraţi social-obiectivi, iar alţii social-subiectivi) dintre care amintesc câţiva: dinamica venitului naţional, venitul naţional per capita, nivelul şi dinamica veniturilor populaţiei, nivelul şi evoluţia preţurilor, nivelul, structura şi dinamica consumului de bunuri materiale şi servicii, gradul de ocupare a forţei de muncă, condiţiile de locuit şi de transport, salariul real şi veniturile reale ale populaţiei, salariul mediu nominal net, nivelul inflaţiei, starea sănătăţii populaţiei, durata legală a zilei de muncă, gradul de instruire, accesul la învăţământ, ştiinţă, cultură artă, sport s.a.m.d. (Există clasificări şi ordonări ale acestora după diverse criterii.) Analizând dinamica unora dintre aceşti indicatori, se determină nivelul bunăstării populaţiei exprimat prin Indexul Calităţii Vieţii. În clasamentul „Numbeo” pe naţiuni România (QLI=57.75) ocupă un loc sensibil mai bun decât China (QLI=31.5). ( http://www.numbeo.com/quality-of-life/rankings_by_country.jsp?title=2013-Q1 ), în timp ce după „The Economist Intelligence Unit’s”, care are în vedere nouă indicatori (Bunăstarea Materială, Sănătate, Stabilitate politică şi Securitate, Viaţa de Familie, Viaţa Comunitară, Climatul şi Geografia, Securitatea Locului de Muncă, Libertăţile Politice şi Sociale, Egalitatea de Şanse) cele două ţări sunt pe poziţii mai apropiate (QLI/RO= 6.2; QLI/CHI= 6.0).

    Răspunde
     
  • Constantin
    Aprilie 4, 2013 la ora 22:43

    Domnule LN23, aş vrea să fac întâi o observaţie cu privire la faptul că eu mă raportez la infinit cu mult mai multă prudenţă decât dumneavoastră, astfel încât privesc cu adâncă circumspecţie ştiinţele economice dincolo de limitele existenţei sociale şi chiar dumneavoastră înşivă faceţi menţiunea corectă că acestea se circumscriu în aria finită a universului social. Desigur, dacă dăm ştiinţelor economice dimensiuni cosmice pătrundem în spaţiile proprii ale altor ştiinţe precum Fizica, Matematica, ori Astronomia şi, cu toate că abordarea interdisciplinară este tentantă, spaţiul actual de manifestare este întru totul impropriu. Dacă admitem că aparţinem fizic unui univers finit, limitat la dimensiunea existenţei umane, dar ontologic infinit şi că putem oferi un şir nesfârşit de explicaţii ori interpretări fenomenelor pe care le studiem, aceasta este o abordare cu mult mai familiară artelor, spre exemplu. Aşa cum spunea John Stuart Mill în articolul „Despre definiţia şi metoda economiei politice”, „Principiul de clasificare a ştiinţelor este cel mai convenabil să se plieze după clasificarea cauzelor, pe când în clasificarea artelor, trebuie urmată cu necesitate clasificarea efectelor a căror producere constituie scopul lor”. Argumentul discriminant este că ştiinţa socială pe care dorim să o practicăm, în speţă Economia, este o ştiinţă a realului şi se referă la modul în care viaţa ne apare nemijlocit în situaţii concrete, chiar dacă diversitatea evenimentelor studiate este nesfârşită. John Neville Keynes observă în lucrarea sa „Obiectul şi metoda economiei politice”: „… ştiinţa economică se ocupă de fenomene care sunt complexe şi mai puţin uniforme decât cele de care se ocupă ştiinţele naturii, iar concluziilor ei, exceptând cazul când sunt luate în forma lor cea mai abstractă, le lipsesc atât certitudinea cât şi universalitatea proprii legilor fizice.” Aşadar, dacă vom considera că fiind infinit numărul punctelor situate pe o dreaptă, ori cel al zecimalelor numărului „pi”, spre exemplu, valabilitatea acestora fiind acceptată în conformitate cu bagajul de cunoştinţe despre Univers de omenirea dispune la acest moment, în cazul teoriei economice, atât varietatea modelelor formulate, cât şi valabilitatea lor sunt limitate de factori ce ţin de condiţia umană.***
    Până aici, putem fi sau nu de acord. Mai departe, dezacordul este inevitabil. Metodologia cercetării economice a dezvoltat de-a lungul istoriei un set de instrumente de lucru care permit obţinerea de informaţii cu un grad ridicat de obiectivitate şi care satisfac toate exigenţele rezonabile care se pot formula faţă de o ştiinţă. Negarea acestora ar echivala cu invalidarea statutului de ştiinţă al Economiei, ori, există suficiente demonstraţii contrare. Spre exemplu, ca expresie a statisticii aplicate şi deopotrivă, că ramură a economiei, econometria oferă mijloacele de comparaţie şi adecvare a diverselor teorii economice utilizând mijloace de lucru împrumutate din Matematică. Apoi, trebuie făcută demarcarea între caracterul pozitiv şi cel normativ al economiei. „Cunoaşterea legilor sociale nu este cunoaşterea realităţilor sociale, ci doar unul din mijloacele auxiliare pe care gândirea noastră le foloseşte în acest scop”, spune Max Weber în „Obiectivitate şi înţelegere în economia politică”. De asemenea, Carl Menger, exponent al Şcolii austriece de economie a fost printre cei dintâi care au arătat faptul că este total eronat să fie imprimată economiei politice teoretice o direcţie etică. Eugen von Böhm-Bawerk spunea că nici o activitate productivă, indiferent dacă antrenează muncă sau alţi factori de producţie nu poate conferi valoare bunurilor şi serviciilor, în contradicţie cu teoria marxistă care vede consumul ca fiind totodată şi producţie atunci când afirma „Individul produce un obiect şi, prin consumarea lui se reîntoarce în sine, dar ca individ care produce şi care se reproduce pe sine însuşi. Consumul apare astfel ca un moment al producţiei.”. Marx este cel care a introdus elemente de ideologie în cercetarea economică depărtându-se prin aceasta de standardele de obiectivitate cerute de exigenţele ştiinţifice, ceea ce a condus in cele din urmă la obţinerea unor concluzii eronate. Joseph Schumpeter arata ca în cazul logicii sau matematicii ori fizicii influenţa factorului ideologic este nesemnificativă şi nu pune sub semnul întrebării adevărul obiectiv al rezultatelor, ceea ce ar trebui să se petreacă şi în economie. „Căderea unei pietre arată la fel pentru un capitalist şi pentru un proletar”, spune el. Neutralitatea axiologică în cercetarea economică reprezintă o cerinţă imperativă (Pigou, Robbins, Haberler, Gerschenkron s.a.). Referindu-se la subiect, J.M. Keynes spune că „E ca şi cum căderea mărului din pom ar depinde de motivele mărului, de faptul dacă merită sau nu să cadă pe pământ şi dacă Pământul vrea ca mărul să cadă, ca şi de calculele greşite ale mărului cu privire la distanţa sa faţă de centrul Pământului.”. Eseul „Conţinutul ideologic al ştiinţei economice” aparţinând lui Alain Wolfelsperger oferă cinci definiţii la ceea ce este ideologie în ştiinţă. (I) Este ideologică orice teză care, concomitent, este eronată pentru că reflectă incorect realitatea observabilă, dar şi utilizabilă pentru a legitima sau, dimpotrivă, pentru a condamna această realitate. (II) Este ideologic ceea ce, fără a fi propriu-zis fals, nu merge la esenţa lucrurilor, maschează aceasta esenţă, dar este utilizabil pentru a legitima sau, dimpotrivă, pentru a condamna o anumită realitate. (III) Este ideologic ceea ce, fără a fi fals sau superficial într-o ştiinţă, poate fi pus în serviciul unei cauze politice şi sociale determinate. (IV) Este ideologică orice teză care rezultă dintr-o determinare socială prin situaţia de clasă, infrastructură economică, starea forţelor de producţie etc. (V) Este ideologic într-o ştiinţă ceea ce exprimă, sau” se înscrie în” sau „corespunde” sau „are analogie cu o filozofie politică determinată”. Andrei Pleşu defineşte ideologiile ca fiind „construcţii rapide de idei, izvorâte dintr-un interes privat sau de grup şi având drept scop modificarea mentalităţii publice, a instituţiilor şi a vieţii sociale” („Despre bucurie în Est şi Vest şi alte eseuri”).

    Răspunde
     
  • cornel
    Aprilie 4, 2013 la ora 17:07

    Din pacate in Romania evaziunea este la ea acasa (painea este un caz particular). Clientul care cere bon fiscal, din proprie initiativa (atunci cand in mod implicit nu ar primi, de la vanzator) este privit ca un ciudat sau ca un mic terorist. Cred ca e nevoie de munca, pe partea de educatie – daca toti cumparatorii ar cere bon fiscal atunci vanzatoarea, care de regula nu elibereaza bon fiscal, s-ar simti ciudat/prost si nu cumparatorii care cer ceva absolut normal, adica bonul fiscal pentru cumparaturile efectuate. Asadar e un pic de munca, sub acest aspect. Fara acest mic efort din partea fiecaruia dintre noi nu ar trebui sa ne miram de ce anormalul este normalul, in Romania, si de ce unele lucruri sunt imposibil de realizat chiar daca toata lumea e de acord ca acestea sunt absolut necesare.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 4, 2013 la ora 21:01

      Pe aici primesti dovada de achizitionare, care o poti folosi intr-un anumit termen pentru reintoarcerea produsului (garantie, satisfactia consumatorului). Deci nici un motiv sa nu primesti aceasta dovada. In Romania exista, probabil posibilitatea ca cel care cumpara sa negocieze un pret mai mic in schimbul neprimirii bonului de cumparare? Daca da, atunci e ca la spaga, dubla participare la evaziune.

      Răspunde
       
  • XX
    Aprilie 3, 2013 la ora 12:36

    Artimetica contabila:
    Fabricutza X cumpara faina in S2 de
    100.000. lei[ 50000 kg*2 lei] +TVA 24% =124000 lei [rulaj]
    TVA platit 24000
    Vinde 83500 paini de 1 kg
    cu 4 lei+9% TVA=364060 lei
    TVA incasat=30060
    TVA de plata la stat 6060 lei
    In varianta cu 24%
    83500*4*1.24=414160
    un plus de dat la stat de 50100 lei
    asta in cazul cind brutarul scade pretul
    daca nu scade
    si vinde cele 83500 piini tot cu 4.96 lei
    va avea TVA incasat de 34196 lei
    si va avea de dta la stat=10196 lei
    doar din TVA
    la care adaugam si 16% impzoit pe profitul suplimentar[pe asta de ce lor uitat tot timpul?]
    astia prin ANAf au departamente diferite, si analizelelor s e fac diferit in tre TVA si late impozite, parca nu ar fi tot ale lor

    Răspunde
     
    1. laurentiucat
      Aprilie 3, 2013 la ora 19:51

      eu as scoate tot anaf-ul in strada o luna de zile. sa mearga la magazinele de paine si sa faca controale. incrucisate, directe, oblice …in cerc, cum i-o trazni prin cap. as merge la brutariile si morile mari si as vede pretul de cost, consumul de gaz sau de energie electrica pe unitatea de produs, as merge la enel sau care o mai fi si as lua facturile de acolo si dupa aia as pune tunurile pe brutarii si pe cei care nu dau bonuri fiscale…
      anaf-ul are personal care freaca menta la birou in loc sa iasa pe teren. in trezorerii tre sa treci pe la 3 ghisee ca sa platesti o taxa. casa de sanatate avea inspectori care mergeau pe teren si verificau…nu cred ca acei inspectori au fost dati afara, dar doar li s-a gasit si lor un loc la un birou. ar putea fi trimisi la un curs doua si transferati la anaf…ca tot ziceau ca vor sa faca restrucuturari la casa …

      Răspunde
       
    2. CuSandu
      Aprilie 3, 2013 la ora 21:42

      XX, inteleg ca TVA se aplica functie de niste clase de impoxitare (la un exemplu a-ti folosit 9% la altul, altceva), dar din 50,000 kg de faina se fac 83,500 de piini de un kg, fiecare continind 0.6 kg faina – se poate?

      Răspunde
       
  • Constantin
    Aprilie 3, 2013 la ora 10:27

    Domnule CuSandu, sper sincer ca nu va veti simti ofensat, dar cele scrise de dumneavoastra cu privire la PPP si evolutia comparativa a PIB-ului in diferite tari (si celelalte) reprezinta aberatii. Explicatii la un nivel relativ putin complex ale termenilor utilizati se pot gasi urmand link-ul din comentariul meu. Nici PIB, nici PPP nu au legatura cu socialismul, capitalismul sau alte forme ) daca exista) de organizare social-politica, iar ideologizarea economiei prin interpretarea indicatorilor intr-o maniera de acest fel este o aiureala care nu merita absolut nicio atentie. Am intervenit, totusi, pentru ca cei care, in absenta unor cunostinte elementare de economie si a timpului minim necesar pentru a se informa, ar putea lua in serios aiurelile cu privire la termenii economici mentionati, sa beneficieze de un minim avertisment.

    Răspunde
     
    1. LN23
      Aprilie 3, 2013 la ora 12:13

      Economia este o Stiinta Sociala!!!,deci interpretabila la infinit,in functie de ideologia momentului tratat,de interese politice,de conjunctura mondiala,etc.
      Nici macar matematica nu este o stiinta exacta,absolutul nu exista concret,ci e doar o notiune filosofica!
      Orice calcul se face in functie de repere,prin definitie deci,daca reperele se modifica,rezultatul este si el diferit.
      Nu intamplator cei mai celebri oameni de stiinta,fie ei matematicieni,fizicieni dar si economisti,au fost deseori remarcabili filosofi,niciodata simpli contabili!

      Răspunde
       
      1. CuSandu
        Aprilie 3, 2013 la ora 21:13

        D-l Constantin, multumesc pentru dez-aprecierea referitoare la „politizarea” Economiei Politice care presupun ca inca se mai preda prin universitatile romanesti ca si prin altele. In orice caz, intentia mea a fost sa-mi exprim incodata dezacordul cu cu multe laturi ale economiei capitaliste, fara a ridica in slavi tot ce este cuprins in economia socialista. In treacat fie spus, totusi cred ca marea majoritate a oamenilor care vroiau sa munceasca, aveau posibilitatea sa-si asigure un trai mai onorabil decit astazi – inainte era loc de mai bine, astazi aproape nu mai e loc de mai rau. Si in final, oi fi eu cum oi fi, dar nu mi se poate imputa ca dezinformez – „In toate clasamentele China se situeaza cu mult in urma Romaniei”. Ati spus un adevar, care defapt este o minciuna, dat pentru care am furnizat informatii pe care dvs ati refuzat sa le aduceti, in mod intentionat – iar asta… chiar ca nu este frumos.

        Răspunde
         
        1. Constantin
          Aprilie 4, 2013 la ora 23:19

          Domnule CuSandu, ati oferit spre comparatie GDP TOTAL calculat dupa PPP (un „spanac” cu care nu erati de acord si pentru care ati prezentat o definitie aiuristica) cu scopul de a argumenta ca nivelul de trai in RPC este superior celui din RO sprijinind in acest fel ideea colegului (colegei) „uta”: „Haideti sa analizam puterea de cumparare, a unui chinez cu un nivel mediu si a unui roman cu un nivel se salarizare mediu”. Asta am facut si ati intervenit, presupun, dintr-o eroare. Din punct de vedere economic expunerea dumneavoastra este fundamental gresita, va rog nu va suparati pentru ca v-o spun in mod sincer si direct. Probabil ca era cu mult mai intelept sa va reprimati impulsul de a ajuta un coleg intr-o zona care nu va este familiara. Comparatia PIB-urilor totale ale celor doua tari este irelevanta pentru a ierrahiza nivelurile de trai. Urmati link-ul pe care l-am inserat im mesajul anterior. Clasamentele institutiilor despre care vorbeam, cu referire la PIB PPP per capita arata exact ceea ce am spus, unde Dumnezeu este neadevarul?!? O seara placuta, domnul CuSandu.

          Răspunde
           
          1. CuSandu
            Aprilie 5, 2013 la ora 09:56

            Dumu Constantin, sunteti consecvent in a-mi pune pe seama lucruri pe care nu le-am scris. Nicaieri n-am scris ca romanii o duc mai rau decit chinezii sau invers. Pentru simplul motiv ca nici un expert nu poate sa faca o asemenea afirmatie. Dvs insa a-ti plasat acel “In toate clasamentele China se situeaza cu mult in urma Romaniei” fara nici o alta informative,desi le aveati. Dece? Pentru ca ati vrut sa fie ca a dvs. Acuma veniti cu “ati prezentat o definitie aiuristica”, pur si simplu ma distrait, pentru ca nu pot sa ma mai supar pe dvs.
            “Credeti ca Romanii o duc mai bine decat Chinezii? Haideti sa analizam puterea de cumparare, a unui chinez cu un nivel mediu si a unui roman cu un nivel se salarizare mediu, difera atat nivelul de trai, cat mai ales perspectiva pentru un viitor nivel de trai. Daca China este cel mai mare investitor al lumii, Romania se afunda din ce in ce mai mult in datorii” a scris Uta. Spuneti cu nonsalanta:” Asta am facut” , adica ati demonstrate chipurile ceva ce o puzderie de experti in economie inca nu i-au dat de cap.
            Tot ce am facut e sa completez informatiile sis a las pe Uta sa decida, daca poate, cine e mai bogat, romanul sau chinezul. De aici si pina la “Din punct de vedere economic expunerea dumneavoastra este fundamental gresita” este o cale cam lunga, pentru ca n-am avut nici un punct de vedere, Deci vedeti, a treia oara nu-I frumos ce faceti. Na-na-na, la baietelul rau!
            Prima sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Purchasing_power_parity
            “Purchasing power parity (PPP) is an economic theory and a technique used to determine the relative value of currencies”
            “Deviations from parity imply differences in purchasing power of a „basket of goods” across countries, which means that for the purposes of many international comparisons, countries’ GDPs or other national income statistics need to be „PPP-adjusted” and converted into common units.”
            Deci aici vedem cam care ar fi una din probleme: unul maninca masline si altul mandarine. Dar mergem mai departe, chiar daca nu sunt economist, am invatat la scoala sa citesc cu atentie. Deci urmatoarea sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Gross_domestic_product#Standard_of_living_and_GDP
            “The PPP method of GDP conversion is more relevant to non-traded goods and services”
            “GDP per capita is not a measurement of the standard of living in an economy; however, it is often used as such an indicator, on the rationale that all citizens would benefit from their country’s increased economic production. Similarly, GDP per capita is not a measure of personal income. GDP may increase while real incomes for the majority decline”
            Si cu asta am terminat toata teoria mea economica : ca e PPP sau GDP pe cap de locuitor , e un spanac. Ah, acuma vad ce v-a suparat “Altfel spus capitalistii evalueaza economia cu formule socialiste.” Pai da! Cum exprima dinsii , ca tovarasi nu pot sa-I numesc, standardul de viata pe economie avind la baza ratiunea ca toti cetatenii beneficiaza egal de cresterea economica.? Pai nu e trombon? Trombon – trombon, dar au bagat clasificarile lor pe internet , ca la astea nu-I intrece nimeni. Ii tin minte si acuma cu clasifcarea universitatilor lumii, de s-au pus in frunte, mama lor de spanacoi. Dar totusi baieti de treaba, citeodata. Cind a fost vorba de populatia sub limita de saracie, estimarea pentru 2012 , China cu 13.4% , iar la romani s-au speriat nitel cind le-a iesit pentru 2010, 21.1%. Nici n-au mai indraznit sa mai faca estimare pentru 2012, sa nu se puna rau cu FMI.

             
  • CuSandu
    Aprilie 3, 2013 la ora 03:35

    uta > Daca PIB este un indice al economiei nationale, PPP = PIB pe cap loc. este un „spanac”, adica: exprima standardul de viata pe economie avind la baza ratiunea ca toti cetatenii beneficiaza egal de cresterea economica. Altfel spus capitalistii evalueaza economia cu formule socialiste. Puteti urmari comparativ estimarile pentru 2012 intre China si Romania, pentru a va face propria dvs parere.
    PIB Ro: 274.1 Bil si Ch: 12.4 Tril
    PPP Ro: 12,800$ si Ch: 9,100$
    forta munca Ro: 9.3 mil si Ch: 795.4 mil
    somaj Ro: 4.3% si Ch: 6.4%
    pop sub lim saracieRo:21.1%(2010) Ch:13.4%
    inflatia Ro: 3% si Ch: 3.1%
    paritate Ro: 3.49 lei/$ si Ch: 6.3 yuan/$
    Numai la Romania populatia sub limita de saracie este calculata pentru 2010, toate celelalte, cum am mai spus sunt estimari pentru 2012. La romani decit sa minta mai bine „nu stim”.

    Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 3, 2013 la ora 03:46

      Am omis ceva. In calculul PPP se considera media populatiei pe anul respective (cu fluctuatia care era nici la alegeri nu s-au descurcat). Dar PIB include si ce aduc de afara cei care nu intra in calcul, ca ar fi inauntru. Si uite asa dupa PPP, romanii stau mult mai bine decit chinezii.

      Răspunde
       
  • Uta
    Aprilie 3, 2013 la ora 00:14

    @ Constantin! Astaseara 02.04.2013 la ora 23,35, pe Realitatea Tv, Ioan Nicolae(cel mai bogat roman) sustinea ca statul probabil vrea sa exporte si romanii, cu toate ca deja Anglia si alte tari isi manifesta dezacordul, deci iata ca nu numai eu am sesizat aberatia fortarii romanilor de a-si parasii tara pentru ca aici nu mai pot traii.
    Poate unii ar vrea sa faca pe chinezu si sa vina sa munceasca gratis (sau pe nimic) pentru proslavirea patriei si partidului(indiferent care se afla la putere).

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Aprilie 3, 2013 la ora 01:00

      Am inteles supararea dumneavoastra. Cu privire la chinezi am raspuns in mesajul anterior. In legatura cu dl. Niculae n-am ce sa raspund (doar este cel mai bogat roman, nu-i asa?!), prin urmare, am sa vorbesc putin despre export. Exportul este un fapt de comert, carevasazica, cineva vinde, iar altcineva cumpara. Daca va ganditi la exportul de romani vii, trebuie sa va spun ca el a inceput pe bucati, partial, prin oferirea la export a organelor precum rinichi, ficat samd. Deindata de romanii au vazut ce rezultate favorabile au obtinut, si-au vandut copiii oferindu-i contra cost pentru infiere familiilor occidentale, apoi sotiile, prietenele etc. exportate pe piata Occidentala de carne vie (adica, „la produs”, cum ar veni vorba). Apoi, si-au vandut semenii, fara a mai tine cont de relatiile de rudenie ori de alta natura, pentru a fi folositi la cersit, pentru munca in regim sclavagist, pentru retelele de hoti de buzunare (inclusiv in SUA si Canada), cineva incasand pentru fiecare persoana exportata o suma de bani. Daca va referiti la medicii care pleaca in Germania, ori constructorii din Marea Britanie samd adica oameni care pleaca la munca dupa ce s-au calificat in Romania, acela NU este export, pentru ca odata cu plecarea lor se pierd bani (de statul roman, costuri sociale etc) si nu se castiga decat in plan individual/personal. Daca vorbim serios de exportul de forta de munca, acela este reprezentat in principal de Lohn, iar ca activitate economuica ar fi trebuit sa fie o etapa depasita in dezvoltarea economica a patriei noastre. Subiectul merita probabil atentie si o discutie mai ampla.

      Răspunde
       
  • Uta
    Aprilie 2, 2013 la ora 22:37

    @ Constantin! Cine spune ca nu muncim degeaba? Nu stiu cum simtiti d-voastra realitatea din Romania, dar daca ati avea ochi sa vedeti cruda realitate a Romaniei prezente, ai constata ca exista 2/3 din populatie la limita subzistentei, ca acele „cosuri de alimente minim necesar” (sau nu stiu cum ii spune)s-au scos de catre Institutul de Statistica, pentru ca se vedea nivelul de saracie la care a ajuns poporul.
    Care este diferenta intre noi si chinezi?
    Ei vorbesc si sunt ascultati de prea multe „urechi”, iar la noi vorbeste toata lumea, toate televiziunile, toate organismele internationale, dar nu aude nimeni de 23 de ani, ei cu interesele lor, noi cu plata pagubelor, a datoriilor.
    Da, chinezii au un sistem capitalisto-comunist care a dat roade si a facut din china liderul mondial si chiar daca multi nu o recunosc, este cel mai de succes sistem la ora actuala, aplicat la o scara atat de mare.
    Credeti ca Romanii o duc mai bine decat Chinezii? Haideti sa analizam puterea de cumparare, a unui chinez cu un nivel mediu si a unui roman cu un nivel se salarizare mediu, difera atat nivelul de trai, cat mai ales perspectiva pentru un viitor nivel de trai. Daca China este cel mai mare investitor al lumii, Romania se afunda din ce in ce mai mult in datorii, iar datoriile care s-au facut nu se revad in investiti, in infrastuctura, in tehnologizare, in invatamant, in sanatate , nu se revad nicaieri unde ar trebui sa se revada, doar in anumite conturi, in topul unor miliardari care au preluat activele statului Roman.
    In Romania avem sistemul comunisto-capitelist, dar cel mai prost sistem posibil, care falimenteaza tot ce atinge.
    Suntem de aceeasi baricada(poate am urmarit mai mult ideea decat forma), vreau un stat democrat care sa-si apere cetatenii, sa promoveze initiativa economica( nu sa o ingroape cu taxe si suprataxe, cu modificari frecvente ale fiscalitatii, de nu mai stie omul ce plan sa isi faca), sa acorde o minima atentie si cetateanului de rand care vrea sa nunceasca , sau munceste, dar venitul lui nu ii ajunge sa se intretina nici pe el, dar sa-si intretina familia. Vorbesc de profesor, medici(cinstiti), de functionari cu 600 de lei salariul pe luna, cu 4 ani de facultate si masterat, de cei din cultura romaneasca, care dupa ce isi platesc utilitatile, isi pot permite un trai inferior celui asigurat in penitenciare pentru infractori. Nici cei din sistemul privat romanesc, nu o duc cu mult mai bine (vorbesc de firmele mici si mijlocii).

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Aprilie 3, 2013 la ora 00:33

      Pentru a nu ne complica foarte mult in teorii economice, propun sa utilizam clasamentele mondiale (la nivelul anului 2011, pentru ca mai de curand nu sunt definitivate cifrele, ori pe anumite intervale de timp) realizate de Banca Mondiala, Fondul Monetar International si de CIA . Le gasim publicate impreuna pe un site foarte popular. Sunt comparate PIB-urile per capita considerand Paritatea Puterii de Cumparare (PPP) in USD. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_%28PPP%29_per_capita

      In toate clasamentele China se situeaza cu mult in urma Romaniei.

      Răspunde
       
  • Bacosca Antoanela Iustina
    Aprilie 2, 2013 la ora 17:19

    OFF topic,
    Domnul Moise care isi da mereu cu parerea….asa cum a facut-o de oaie si cu mitingul anti-cip din data de 14.03 2013. Cum poti Moise sa afirmi ca manifestantii impotriva actelor biometrice erau in delir si sufereau un episod de dementa colectiva?? Ai un curaj nebun sa faci astfel de acuzatii calomnioase, ori ti s-a urcat la cap ca esti persoana publica? Ori esti nerabdator sa porti CIP-ul ca o vita pe islaz? Probabil ca vei fi foarte mandru de cipuire si toate visele tale vor fi implinite. Poti sa-ti bagi cipul de pe acum. Esti o rusine pentru poporul roman care nu vrea decat sa fie lasat in pace de impostori, tradatori, aserviti, anti-crestini si mincinosi asa cum esti dumneata. Oare ce merita un om care dezinformeaza si emite diagnostice psihiatrice grave, fara a fi specialist? Cu siguranta sa fie sanctionat drastic, ca pe viitor sa nu mai slujeasca alte interese in afara de cele ale romanilor. Halal, ziarist! Esti varza! Ti-ai dat arama pe fata.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Aprilie 2, 2013 la ora 18:09

      „Ori esti nerabdator sa porti CIP-ul ca o vita pe islaz?”_Cer scuze proprietarului blogului pentru comentariile in afara subiectului, dar cred ca in cuprinsul celor citate de mine, a fost punctat foarte bine aspectul identificarii purtatorului de CIP (CIRIP). Spre exemplu, date, numere si coduri absconse se gasesc in toate documentele in format digital, In pasaport, spre exemplu, in permisul de conducere auto etc. Cu numere dintr-astea fatidice, gen 666, pe care nu le putem vedea atunci cand ne urmaresc diavolii. Apoi, telefonul mobil este un dispozitiv care comunica in fiecare moment unde ne aflam. Ceva simplificat, dar tot pe-acolo, este cardul RATB pe care-l validam la fiecare urcare in autovehicul. Pentru evitarea tuturor situatiilor de felul acesta, care ne fac sa ne simtim ca niste vite pe islaz, propun (eu sper ca propunerea mea sa aiba un numar mare de adepti) sa renuntam la orice fel de documente de acest tip. Definitiv si irevocabil. Si sa ne retragenm intr-un mediu civilizat, sa ne ducem viata la adapost de toate inventiile astea diavolesti, in paduri, in codrii stramosesti, unde putem trai in deplina armonie cu natura. Parerea mea!

      Răspunde
       
    2. CuSandu
      Aprilie 4, 2013 la ora 01:17

      D-na Iustina, cu „cip”-ul asta nici eu nu sunt deacord, dar din motive pe care le-am descris (cam personalizat, dar din pacate destul de frecvente) la ODB din aceiasi fatidica data de 14 martie, 2013. Pe scurt, cine se expune sa o faca pe pielea lui. Dar deasemenea nu sunt deacord nici cu o atitudine… vulcanica contra cuiva care ce face o face pentru… living. Cine nu are plusuri si minusuri… carevasa-zica nu e om.

      Răspunde
       
  • Uta
    Aprilie 2, 2013 la ora 14:38

    Multumesc, CuSandu! Cum impacam sistemele? Aplicam sistemul Chinez, sau cel putin exportam Romanii in occident si importam Chinezi pentru a scadea costurile cu mana de lucru, produsele noastre ar fi competitive, iar impozitele s-ar varsa statului Roman.
    In privinta sistemului capitalist, faptul ca cetateanul nu mai are alternativa, ca sistemul comunist nu mai reprezinta o amenintare, a dat posibilitetea sistemului capitalist sa devina dictator, tiran, calcand in picioare drepturile fundamentale, crescand preturile artificial.

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Aprilie 2, 2013 la ora 15:41

      „Aplicam sistemul Chinez, sau cel putin exportam Romanii in occident si importam Chinezi pentru a scadea costurile cu mana de lucru…”_Eu sunt de parere, daca-mi dati voie, ca este cea mai buna masura. Daca am importa din China cateva milioane (nu este mult, pentru ca au destui) de copii care muncesc in fabrici inca de la varsta de 12-14 ani, aproape pe degeaba, am reduce foarte mult costurile cu mana de lucru. Apoi, daca am mai importa si cateva milioane de detinuti politici (si dintr-astia au destui, nu-i nicio problema) , care ar munci gratis in puscariile noastre, costurile de productie ar scadea si mai mult. (Acum, in paranteza fie spus, putem importa doar sistemul. Adica, cei care indraznesc sa critice Puterea, Cuplul Conducator mai exeact si Mareata Uniune, sa mearga direct la bulau judecati in regim de urgenta, nu precum Adrian Nastase 10 ani. Si acolo sa munceasca gratis pentru propasirea patriei.) Apoi, ca sa fim si mai competitivi putem sa facem cerere de iesire din Uniunea Euroepana inaintea Ciprului. Asa, ca experiment, sa vada si ei cum se face si ce se intampla cu un stat care paraseste UE. Odata iesiti din Uniunea Europeana putem si noi sa producem bunuri ieftine ignorand Protocolul Kyoto si reducand cheltuielile legate de protectia mediului. Altfel, probabil ca NIMENI nu se gandeste ca am putea creste competitivitatea rpoduselor roamnesti prin ridicarea gradului de complexitate, marirea nivelului de prelucrare, inglobarea de tehnologie avansata samd. NIMENI, este?!? Ne trebuie niste chinezi care sa munceasca pe degeaba…Pai sa inceapa sa munceasca pe degeaba cel care vine cu propunerea, nu-i asa, sa se dea exmplu pe sine insusi, precum Alexei Stahanov.

      Răspunde
       
    2. CuSandu
      Aprilie 4, 2013 la ora 00:50

      Stimate Uta, pe aprilie 3 la 3:35 v-am adus citeva date (care intimplator includ si forta de munca din China si Romania) preluate de pe site-ul „CIA World Factbook” unde veti gasi multe lucruri interesante.
      Despre solutia la „Cum sa faci sa ei numai ce e bun de la fiecare sistem?” (intrebarea mea), intradevar este greu de raspuns, iar felul cum incepeti dvs „…faptul ca cetateanul nu mai are alternativa, ca sistemul comunist nu mai reprezinta o amenintare…” o incurca mai rau. Trebuie sa-mi aleg cuvintele cu multa grija, am un pretin caruia ii place sa se joace cu cuvintele cind nu mai e in stare sa-si sustina …interesele. Deci, cind am spus sistem, m-am referit la sensul economic si nu cel politic. Cred ca va fi mai simplu sa nu vorbim nici de comunism, nici de capitalism, nici de socialism, si nici de democratie. Aproape nimic din toate astea n-au existat in mintea cetateanului de rind, cum suntem marea-mare majoritate. Ginditi-va la o conjunctura in care toata lumea este obligata prin lege sa munceasca (adica statul garanteaza locul de munca), toata lumea care vrea sa invete are educatia gratuita (iar liceul obligatoriu), toata lumea are asigurarea medicala (sanatatea cum spunem)gratuita – au fost chiar vremuri in care nu ne-am plins de insuficienta sau incapacitatea doctorilor romani si nici de lipsa echipamentelor medicale, deasemenea era o vreme cind nu stiam de taxe ( salariul era net)si nimanui nu-i pasa de asta. In ce este astazi nu recunoastem cam nimic din toate astea. Ce avem astazi sunt (vorbind de partile bune) o gama larga si variata de produse mai mult de import (de parca n-ar fi fost bune si autohtone si romanii stiu sa faca daca vor), avem pasapoarte si putem calatori unde vrem daca avem cu ce (adica maruntis), suntem liberi sa cuvintam (dar cine ne aude), putem sa ne si imbogatim (dar lumea cu scaun la cap prefera sa traiasc ca lumea unica viata pe care o are) dar nu te lasa concurenta/competitorul. Am spus competitor, adica competitie – stiti de fapt ce e asta? Sa produci mai ieftin si mai mult, daca este si de calitate, mai ciupesti la pret. Despre ieftin si calitate, treburile par a fi simple. Cantitatea o obtii pe doua cai principale: la alimente prin modificari genetice si chimicale, iar la produse necomestibile (de parca fast food e comestibil) prin eliminarea competitorului. La acest ultim aspect politica, la toate nivelele – de la coltul strazii si pina sus la UE), este primordiala. Spuneam ca nu vorbesc de politica, dar pe politicieni noi ii votam si ne ciorovaim pentru ei, de parca lor le pasa de noi. In final, ca trebuie sa fie unul, oamenii de care spuneam (marea – mare majoritate) trebuie sa se hotarasca ce vor, ca dupa aia e simplu.

      Răspunde
       
      1. Uta
        Aprilie 10, 2013 la ora 00:17

        CuSandu! Sunt de acord cu cele sustinute de d-stra, numai ca nici politicienii nu ii putem alege noi pe cei care ii vrem, ci pe cei care ii pun ei pe liste, care stiu sa iese in fata.
        De fapt altceva vreau sa va spun! Am fost putin la tara si in salbaticie si am vazut ca adevaratii tarani nu simt schimbarile politice care au trecut peste ei, nu asta ii afecteaza ci ruptura aproape fizica care s-a produs in constiinta tinerilor care au uitat respectul, au alte valori, alte exemple si spun batranii ca „i-au inrobit banii si alte nabadai lumesti, mult mai altfel decat se obisnuia”.
        Ce frumoasa este natura si cat ne departam de ea, cat de simplu este traiul batranilor tarani care cer atat de putin de la natura si se multumesc cu „atat a vrut D-zeu”,se impaca atat de natural cu tot ce primesc de la natura dar mai ales cu ei insisi, au un chip senin, brav, deschis, ce inspira incredere si care parca ii face sa faca parte din pitorescu zonei.
        Avem o tara tare frumoasa, numai ca prea mult ne zbatem sa o dam altora, sa copiem sistemul altora, chiar daca nu ni se potriveste si prin aceasta ar insemna sa stergem tocmai ce ne-a ramas din datina strabuna, ce ne face unici si ne defineste, ne individualizeaza ca natie statornica a acestui pamant, indiferent de etnie.

        Răspunde
         
        1. CuSandu
          Aprilie 10, 2013 la ora 03:12

          Va multumesc pentru apreciere. Intradevar, omul de la tara nu este interesat de politica, nici macar nu sunt nationalisti – taranul roman sau maghiar gindeste la fel. Spun asta ca am trait la tara in anii practicarii meseriei de prospector. Taranul este o tinta fragila in fata manipulantilor – vedeti raportul rascoale/greve. Tinerii de la tara si mai sensibili la orice „adiere”. Romanii daca vor pierde satele, vor pierde tara. O intarire a economiei agrare in Romania ar trebui sa fie o prioritate. Numai bine.

          Răspunde
           
  • Nelu Brutaru'
    Aprilie 2, 2013 la ora 14:26

    Mai exista un aspect pe care nu l-am vazut amintit de nimeni… nivelul veniturilor in .ro este atat de mic (vezi pensia media de 770 RON sau salariul mediu net de 1548 RON), incat oricum ceea ce statul „pierde” prin reducerea TVA-ului la paine va fi „recuperat” (in cea mai mare parte) prin TVA-ul incasat la produsele suplimentare cumparate de populatie! Sa fim seriosi, ce credeti ca va face un pensionar cu o pensie de 770 RON cu banii ramasi (sa zicem 10 RON/luna) prin reducerea TVA-ului la paine?! Pai oricum ii va cheltui pe mai multe medicamente (deci TVA suplimentar incasat aici de stat), se va incalzi suplimentar iarna (iarasi TVA suplimentar incasat de stat la gaze si electricitate), isi va cumpara obiecte de imbracaminte/incaltaminte (iarasi TVA suplimentar, cu exceptia cazului cand sunt cumparate din locatii gen „Europa” sau „Dragonul Rosu”), etc. Povestea este similara in cazul salariatului mediu (care de abia isi duce zilele de pe o luna pe alta).

    Exact ca in cazul vaselor comunicante, ceea ce ar „disparea” prin TVA-ul „pierdut” la paine se va regasi (in covarsitoarea majoritate) in TVA-ul suplimentar „castigat” la celelalte produse. Singurele pierderi efective pentru stat ar fi daca romanul obisnuit si-ar cheltui cei 10 RON/luna pe produse de pe piata neagra (nefiscalizata), i-ar transfera intr-un depozit la o banca din Cipru (sic!) sau i-ar strange ca un Hagi Tudose in saltea, luna de luna!

    Răspunde
     
    1. Constantin
      Aprilie 2, 2013 la ora 15:22

      „Sa fim seriosi, ce credeti ca va face un pensionar cu o pensie de 770 RON cu banii ramasi (sa zicem 10 RON/luna) prin reducerea TVA-ului la paine?!”_Pai, fiind pensionar, probabil mananca paine obisnuita de 1LEU sinu specialitati. Prin urmare, raman 0.1LEi la paine. Pentru xca e batran si-l pandeste diabetul, daca nu l-a gasit deja, nu mananca mai mult de o paine pe zi, chiar daca n-are altceva sa puna langa ea (daca manaca mai mult da coltu’, prin urmare personajul nostru ar fi din alta poveste). Asadar, 0,1X30=3LEI. Cu banii astia este clar ca pensionarul roman se poate destrabala dupa cum pofteste muschii lui. Prin urmare, rolul masurii este cel de experiment. Atat. Este un experiment, daca rezultatele sunt pozitive, iar FMI va fi convins de acest lucru, se poate extinde. Daca domnul prim-ministru Ponta spune inca de la inceput ca este doar un experiment, probabil ca rezultatele NU vor fi pozitive si masura va fi suspendata. Carevasazica, reducerea TVA (absolut necesara, dupa parerea mea, in contextul in care majorarea TVA a fost o masura gresita impusa de actuala Putere pentru a nu fi reduse pensiile, dupa cum ne amintim foarte bine) NU va avea loc.

      Răspunde
       
  • Randy
    Aprilie 2, 2013 la ora 11:11

    Ceea ce ai facut tu Moise arata ca oricum ar da-o statul tot iese pe pierdere chiar si in situatia in care toti evazionisti la paine numai fac evaziune.
    Iar cresterea consumului la paine datorita scaderii pretului nu prea sta in picioare, pt ca exista o cerere inelastica la paine, nu conteaza ca scade pretul cu cativa bani romanii tot atat vor consuma.

    Răspunde
     
  • dannic
    Aprilie 2, 2013 la ora 10:45

    @virgil: de cand s-a stabilit ca painea este „unul dintre cele mai daunatoare alimente pentru organism”? este rezultatul unui „experiment”?

    Răspunde
     
  • feroviarii
    Aprilie 2, 2013 la ora 08:57

    dar de ce reducerea TVAeste singura solutie pentru reducerea evaziunii?
    Returnarea TVA la paine (macar) la sfarstul anului fiscal nu ar face oare pe romani sa ia bonul fiscal?
    in general, magazinele de cartier nu dau bon fiscal la paine.
    60 paini/luna pt fiecare individ*12 luni. daca stai sa te gandesti, la sf anului ai avea de luat niste bani care se reintorc in economie.

    dar guvernantii nu gadesc practic.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Aprilie 1, 2013 la ora 22:42 Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 2, 2013 la ora 00:21

      laurentiucat > Prima data am crezut ca m-ai bagat la o bascalie, dar chirurgul e cu scaun la cap. Interesanta chestia ca o casa de asigurari de sanatate sa intre pe piata, dar si riscant – risti pe banii cotizantilor atunci cind ei au nevoie de tine. Din exemplele date de el inteleg ca oamenii au o singura asigurare: ori de stat ori particulara. In Canada este una de stat gratis (adica din taxe) si una particulara (de la locul de munca, unde ti se trage din salariu cam 10-20% din cit ai fi platit tu direct), Daca peste asta mai vrei inca una, alegi firma si pachetul, in acest caz serviciul care se suprapune, prin compensare nu te mai costa nimic. In general sotul are o asigurare pe familie si sotia are alta asigurare pe familie (pot fi amindoua la aceiasi casa de asigurare) – pe nimeni nu mai costa nimic. In Israel, nu tin minte sa fi fost vorba de asigurare la stat, dar probabil ca au simplificat – aveam asigurare particulara care era conexata la asigurarea de stat si le conlucrau ei acolo fara sa ma mai biziie pe mine. Chestia ca oamenii trebuie sa se obisnuiasca ca sanatatea costa, nu o inteleg pentru ca toata lumea syie asta de mult. La fel n-am inteles chestia cu co-plata, nici n-ajuta si nici nu educa. Atunci care-i rolul ei? Poate sa formeze un fond de rulment al spitalului? Cam subtire. In general, si o repet, cred ca cea mai buna chestie este ca omul sa fie amestecat cam de loc in toata harababura asta, pentru ca oricum nu poate influenta/schmba nimic. Deci la salariu sa-ti vezi numai netul, in final pe asta contezi. Retinerile, sa le faca inr-una singura (taxa pe venit, pensie, sanatate, si ce-or mai vrea), fara sa ma mai aiureasca. Iar eu sa am toata sanatatea, educatia, pensia gratis. Permisul de pescuit e pe banii mei (ca tot nu pescuiesc). La fel cu masina, anual platesc autorizatia de circulatie anuala si lunar asigurarea (diferentele de la o companie la alta sunt simple sarlatanii, toate merg pe acelasi calapod). Asa cum la telefon, internet si televizor se agita care sa le ia pe toate trei, si ofera o reducere (revine cam gratis una din ele) sau impozitul anual pe casa sa mearga impreuna cu asigurarea casei. Mai putina bataie de cap, mai putina hirtie in cutia postala si o economie care nu-i de colo in buzunar. E mai simplu sa fie simplu si-i ma-i complicat cind e complicat.

      Răspunde
       
      1. laurentiucat
        Aprilie 2, 2013 la ora 06:27

        -internarile fictive sunt penalizate penal.
        -se responsabilizeaza pacientul care trebuie sa priceapa ca nimic nu e gratis. ca si la salariu…una e sa ti se retina pe stat, alta sa platesti tu cu manuta ta…atunci ii injuri mai cu foc pe aia de te conduc sau aia care iti contrapresteaza un serviciu.

        Răspunde
         
        1. CuSandu
          Aprilie 3, 2013 la ora 01:42

          Esti tare, doua intrebari doua raspunsuri. Deci inteleg ca inca se mai poarta concediu de boala pentru…zaiafeturi. In chestia cu po-plata inteleg pusul fata-n fata, dar pentru citiva lei? Chirurgul spunea ca bani nu ajuta nici cit o ceapa degerata. Deci problema e ca de la 1 aprilie s-a creat un precedent, ca inteleg ca timbrul ala n-a mers.

          Răspunde
           
  • CuSandu
    Aprilie 1, 2013 la ora 22:29

    Uta > Reusite puncte de vedere. Doar la sfirsit, asi indrazni sa schimb ceva. In timpul lui Ceausescu putini visau, pentru ca noapte se asculta Europa Libera, iar acuma iarasi nu visam pentru ca o vedem. Dandana mare. Cum sa faci sa ei numai ce e bun de la fiecare sistem?

    Răspunde
     
  • CuSandu
    Aprilie 1, 2013 la ora 22:20

    laurentiucat : Bastoane si catuse/ Cozonac doar la capuse.

    Răspunde
     
  • CuSandu
    Aprilie 1, 2013 la ora 22:12

    Moise > Foarte mult din ce spui, adica cam totul, este corect. Chiar si nuantarea cu experimentul. Dar pusa in alta lumina s-ar vedea mai bine. Ce este mai bine, o taxa mare de la citiva sau o taxa mica de la toti? Chestia cu experimentul as interpreta-o ca lipsa de experienta a alora din jurul lui Ponta. Altfel asi zice ca nu e nevoie de nici un experiment – e la mintea cocosului. Dar probabil ca si eu gresesc, pentru ca nu stiu ce probabil stiu ei. Cind vei mai afla mai multe despre… orice, o sa mai scrim. No scream.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Aprilie 1, 2013 la ora 22:11 Răspunde
     
    1. CuSandu
      Aprilie 2, 2013 la ora 00:38

      Ambasadorii astia…americani…

      Răspunde
       
  • Uta
    Aprilie 1, 2013 la ora 21:53

    Ce bine, se ieftineste painea, deci si covrigii, care tot din coca sunt facuti!
    Si daca iese si legea care protejaza caini, sa te tii atunci ce bine o sa fie in Romania si cum o sa umble caini cu covrigii in coada, si cum o sa vedem comerciantul evazionist ca va declara cate paini va vinde cu TVA de 9%, ca apoi sa se revina cu TVA-ul la 24% si sa poata afla care este vanzarea reala la paine si cine declara vanzari mai mici.
    De ce s-ar deranja cineva sa inregistreze fiscal vanzarile la paine cand din TVA-ul care ar trebui sa se verse la Stat, abia se platesc 50-60% din cotizatiile pentru controale: Garda Financiara, DSV, Protectia consumatorului, si inca cele N-spe zeci de controale, care vin pe capul Marelui Evazionist (care are un chiosc de 2/3 m2).
    Vorbesc de acest Mere Evazionist cu chioscul, pentru ca sigur la el se refera TVA-ul de 9%. Daca cineva gandeste ca evazionisti adevarati se vor demasca,(asta in cazul ca nu sunt sustinuti politic) numai pentru acest TVA si isi vor inregistra profitul, vor plati impozit pe profit, vor renunta la toate relatiile pe care le sponsorizeaza din aceste evaziuni, se insala.
    Daca se vrea stoparea evaziunii, ar trebui sa se actioneze asupra consumatorului final, prin gasirea unei forma de deducere a TVA-ului, dand astfel posibilitatea cumparatorului sa aiba interesul de a i se emite bon( sau alta forma de cartela magnetica sau altceva) de la produsele care i se returneaza o parte din TVA, sau aceasta diferenta de TVA, se poate directiona catre plata diferitelor taxe locale sau altceva la alegerea clientului.
    Daca au un interes material, sigur clientii, vor eradica acest flagel, si nici un „protejat politic, Investitor Important, ruda nu-stiu-cui de la Garda, etc”, nu va mai putea face evaziune.
    Deci sigur nu se vrea, ci se arunca un pic de praf in ochi pentru a putea scoate de pe piata ” oamenii fostilor” pentru a lasa calea libera „actualilor”, dar noi oricum vom platii, indiferent care sunt.
    Traiasca fostii, actuali si viitori corupti si evazionisti ai tarii, ca numai ei ne pot duce pe drumul cel bun, ca norodul, sau narodul, se gideaza dupa mintile lor prealuminate care calauzesc pasii acestui popor spre bunastare, prosperitate nationala.
    Oare aceasta este tara pe care am dorit sa o lasam copiilor nostrii?
    La o astfel de Romanie am visat pe timpul lui Ceausescu?

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Aprilie 1, 2013 la ora 21:01

    din ce stiu eu…tva-ul de 9% va incepe de la grau si se va calcula pe intreg lantul.
    tva-ul redus va fi si la specialitati de ex, cornuri, baghete, covrigi si nu la produse de tip sa zicem cozonac.
    asa am inteles eu.

    Răspunde
     
  • Virgil
    Aprilie 1, 2013 la ora 20:56

    Scadem TVA-ul la paine, unul dintre cele mai daunatoare alimente ptr organism, insa din cate se pare,de multe ori singura sursa de alimentatie ptr multe persoane…..iar asta se cheama evolutie 🙂

    Răspunde
     
  • Constantin
    Aprilie 1, 2013 la ora 20:02

    Se pare ca ministrul de finante nu stie care este impactul aplicarii acestei masuri, pentru ca cifrele comunicate de domnia sa nu coincid cu cele prezentate de primul ministru. Ori prim-ministrul nu stie. Presupunem ca datele ministrului de finante sunt calculate de specialistii din minister. In acest cay…Apoi, se va reduce TVA si la faina, ori numai la produsul finit? Ne vom trezi cu o avalansa de sortimnete de paine, de la chifle la cozonaci, toate vor fi batezate „paine”.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase