Unde se duce euro?

Publicat la data de de Moise

curs 2 wall

de Moise Guran

Probabil euro nu s-ar fi oprit din creștere până pe la 4,45 de lei săptămâna aceasta dacă cei de la BNR n-ar fi intervenit discret pentru a calma nervii nejustificați ai unei piețe prea subțiri și oricum cu prea indirecte legături cu Cipru. Presiunea de creștere exista oricum în piață și, dacă jucătorii tranzacționează cu gândul la un nivel de curs, evenimentele politice și economice sunt mai mult pretexte. Așa și cu criza asta cipriotă de acum. Ea este de fapt o altă haină a crizei grecești, dar efecte mai importante pot avea deciziile stupide de la Bruxelles, care după eșecul planului cu tăierea depozitelor par acum să încerce o aruncare a Ciprului în brațele Turciei. Șansele de izbândă ale unui astfel de plan sunt cam aceleași. Bine, bine, o să vă întrebați, dar ce are rata mea în euro cu criza din Cipru. Exact, nu are legătură, chiar dacă veți vedea probabil multe explicații pe la televizor în acest sens.

Cursul euro/leu încheie săptămâna la 4,42 dar tendința naturală de creștere intervenise oricum încă de săptămâna trecută și va mai continua probabil și săptămâna viitoare. Este posibil ca cei de la BNR să amâne o decizie de scădere a dobânzilor în acest context, dar și dacă vor lua această decizie nu cred că vom vedea imediat euro mai sus de 4,45 de lei. Din contră, după ce toate aceste semne de întrebare își vor fi primit răspunsul n-aș exclude o întoarcere a cursului euro spre 4,4 lei. Dar nu mai jos.

Categoria: MOISE
Etichete: , , , ,

Comentarii prin facebook

63 răspunsuri la Unde se duce euro?

  • Constantin
    Aprilie 1, 2013 la ora 01:30

    De cate ori am facut cu prietenie recomandarea de a fi consultat manualul de Economie de clasa a XI-a pentru informare asupra a ceea ce este inflatia au existat reactii iritate ale celor care s-au simtit ofensati de faptul ca numele autorilor (indiferent ale caror autori, ai indiferent carui manual) nu este suficient de cunoscut pe plan international si nu au notoriatatea necesara pentru a fi luati in seama. In general, cadre didactice ale Academiei de Studii Economice. Au urmat de cele mai multe ori trimiteri la Adam Smith si John Stuart Mill, ori la familia Keynes. Ar fi un gest donquijotesc din partea mea un nou exercitiu de explicare a fenomenului inflationist intr-un context in care sportul preferat este baterea campilor. Despre ceea ce s-a intamplat in Cipru am scris doar in spatiul acestui blog texte care ar insuma aproximativ trei pagini A4. In amfiteatre se intampla uneori ca un student care spera la pierderea rabdarii celui care repeta de 2 ori o explicatie, aparent interesat de subiectul pe care pare ca abia l-a descoperit cu fascinatie sa intrebe daca poate primi la randul lui o explicatie (eventual intr-o formulare originala) asupra a ceea ce s-a discutat pana atunci – a treia. Ii confera in ochii profesorului un aer savant, de adanca preocupare, si face sa treaca ora mai usor, fara sa fie el cel nevoit sa vorbeasca. Obisnuit cu asemenea situatii, profesorul ii recomanda indeobste consultarea cursului si nu de putine ori il intreaba de ce nu a facut asta inainte de a pune intrebarea.

    Răspunde
     
  • Adrian D.
    Martie 31, 2013 la ora 20:11

    CTL, profetzii de genul asta (cu inflatzia) aud de vreo catziva ani.
    Shi, cum tzi-am mai spus de cateva ori, singura inflatzie care se vadeshte este cea fiscala (asta in Romania ori in Grecia). altminterlea, ioc inflatzie.
    Shi nici nu are cum sa fie altfel, cata vreme pietezele sunt flamade dupa capitaal, nu suprasaturate.
    am fost amandoi de acord ca nu eram de acord, asha ca o sa mai vorbim mult timp „surzeshte”…
    anii vor trece, asha cum trec deja, de la primul QE, shi … ioc inflatzie.
    ma intreb catzi ani tre’ sa treaca cu ioc inflatzie ca sa observi shi tu (ca shi altzzii) ca povestea cu inflatzia e o gogoritza frumoasa, un bau-bau dargutz… shi cam nimic altceva.
    in actuala configuratzie, nici macar nu se pune problema de inflatzie.
    Ci de DEflatzie. care, vazushi, e cam altceva decat ce spune dl Vasilescu.
    PS Constantin, daca nu e o confiscare, atunci ce o fi?
    avetzi drepatet ac dl daianu a dat-o in bara cu dl sima, dar… nu shi cu cu confiscarea.
    Fiindca, incidentala, prelevare fortzata (adica neconsimtzita) de „ceva” se cam numeshte ca e confiscare. va sa zica, vedetzi dumneavoastra, cam asha sta treaba cu confiscarea.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 31, 2013 la ora 18:57

    Domnule CTL, creantekle sunt active financiare, activele financiare nu sunt neaparat creante, asadr nu sunt unul si acelasi lucru. Apoi, am trait sa vad ca dombul Daianu il citeaza in sustinerea spuselor domniei sale pe Cristian Hostiuc (identificand, ce-i drept si unele probleme in legatura cu „teza” domniei sale, dar minore, desigur). Au trecut anii, a imbatranit profesorul Daianu. Domnia sa vede in masuriel din Insula Afroditei „o confiscare”, adica are unele probleme cu vazul. Miop a fost si atunci cand a facut afaceri cu dl. Cristian Sima. Avea bani tot in Cipru, daca mi-aduc bine aminte. Si domnul Chireac, tot pin Cipru a primit comisionul de la Ericsson. Domnule, suparare mare cu paradisurile astea fiscale!

    Răspunde
     
  • CTL
    Martie 26, 2013 la ora 23:06

    @ Adrian D
    Din link-ul pus de cornel in 25.03
    Daniel Daianu zice : ” Există modalităţi de a reduce valoarea activelor financiare (creanţelor) în timp. Una este taxa prin inflaţie. Şi este probabil să avem inflaţie mai înaltă în Europa şi în SUA mai devreme sau mai târziu, care nu va fi exprimată simetric de valori ale activelor reale şi financiare; aceasta ar însemna, între altele, dobânzi reale negative (aşa numită represiune financiară). Injecţiile de lichiditate masive vor ieşi din „capcana lichidităţii” până la urmă. Boom-ul de la burse în SUA aici îşi gaseşte explicaţia de bază, nu în revenirea clară a economiei americane. Ţintirea unui PIB nominal, ca schimbare de regim de politica monetară, are în vedere şi această situaţie.”

    Răspunde
     
  • baterii de tractiune BT
    Martie 26, 2013 la ora 12:06

    Great info. Lucky me I discovered your blog by chance (stumbleupon).
    I’ve book marked it for later!

    Răspunde
     
  • CTL
    Martie 25, 2013 la ora 22:12

    @ Dan Onofrei
    Rusii poate ca-si permit sa piarda da sigur nu le place. Nu e in firea lor sa nu riposteze cand simt ca au fost calcati pe coada. Cred ca o sa fie mai retinuti pentru ca au inca interese prin Cipru.
    Sper si eu sa apara odata luminita de la capatul tunelului pentru continentul nostru. Deja ma apuc sa invat chineza : )) Xie xie – multumesc.

    Răspunde
     
  • dan onofrei
    Martie 25, 2013 la ora 21:03

    @CTL-stimate CTL- -Rusia este atit de bogata in resurse si acum mai nou cu un tratat optimal de cooperare cu China incit poate sa isi permite orice -stiti deviza aceea -trecem pe pierderi!!!!Trebuie sa ne fie la toti clar ca asa cum British Empire a dominat lumea veche si SUA a dominat lumea noua asa se pare nu putem tagadui ca China si Rusia vor domina deceniile urmatoare :Noi ,ca Europeeni putem fi doar multumiti daca alianta China _Rusia va fi deschisa si pentru noi Europeenii ceea ce momentanm se intimpla .SA speram din suflet asta ar rezolva necazurile noastre pe vechiul continent.Germania in orice caz impreuna cu Franta vor sa ramina locomotivele continentului vechi:Egal care este tractoare si care impingatoare important sa iesim cu totii din gaura in care am cazut(impinsi de altii momentan):DAr sint optimist ca reusim chiar daca se duce si euro-ul de ripa dar poate nu se va intimpla .Romania si asaxc are co pozitie destul de buna oatrecum ca tara legata puternic de Franta si istoric vorbind si cu relatii puternic economice si cu Germania.Acolo este mai mult o problema de stabilitate si coerenta politica dar poate generatia tinara mai necorupta va face mai bine rolul :Cu timpul brontozaurii istorici dinainte de 89 se sting in mod natural . Sincer vorbind daca avem parte de pacew ;Romnania se va ridica puternic daca stie sa isi pastreze populatia tinara care la ora actuala este tentata la emigratie.Revista online indicata in link este la subiect in comentarii

    Răspunde
     
  • CTL
    Martie 25, 2013 la ora 18:47

    Hmmm ce interesant. Cica nemtii nu vor sa raman cu buza umflata : http://www.riscograma.ro/7698/secretul-germaniei-in-criza-euro/

    La ultima runda au ramas rusii cu buza umflata.
    : ))))

    Răspunde
     
  • CTL
    Martie 25, 2013 la ora 18:37

    @ Adrian D.
    We have to agree to disagree !
    Din punctul meu de vedere nu are sens. Inflatia poate sa nu aibe limite, deflatia, insa are. Spunem ca scad produsele concomitent cu banii pana dispar. Produsele, pot spune cu siguranta ca nu pot disparea chiar asa. Daca maine ar disparea banii de pe fata pamantului tot ar ramane case, mobila, electronice, masini, terenuri, haine, resurse s.a.m.d. Sunt bunuri materiale, nu pot disparea decat daca ne inghite o gaura neagra pe toti.
    Apoi, daca o societate poate produce, cu siguranta poate si consuma ceea ce a produs, la fel ca intr-o gospodarie. Banii sunt doar mijlocul de schimb , importante sunt bunurile si serviciile.
    Admint ca nu vad intelesul cand spui ca patronul nu o sa lase din profit ca sa dea la salarii. Pai daca patronul are profit, inseamna ca a vandut, deci se cumpara, nu-i raman pe stoc. Daca nu ar avea profit atunci ar cam trebui ca angajatii sa-si faca griji. Deci, importanta e productia nu consumul, nu poti consuma decat daca produci invers nu merge.
    So, I agree to desagree !
    Cu exceptia ideii ca suntem sub puternice presiuni deflationiste. Aici sunt de acord. Se vede si e normal. Dupa ani de zile in care preturile la imobiliare, alte clase de active si materii prime au urcat datorita expansiunii creditului, e normal ca atunci cand se vand pentru a se plati datoriile , preturile sa scada. E un joc in care oamenii au fugit de bani in bunuri iar acum fug invers dinspre bunuri spre bani.
    Cei care zic de inflatie zic de ce va urma dupa ce se vor fi platit datoriile, balanta se va fi echilibrat iar balta de bani va ramane fara acoperire.
    Asa percep eu lucrurile. Vedem ce va urma.

    Răspunde
     
  • laurentiucat
    Martie 25, 2013 la ora 18:02 Răspunde
     
  • Adrian D
    Martie 25, 2013 la ora 13:49

    CTL, mă bucur că ai observat că deflţia e una, iar ce spune dl Vasilescu despre ea este cu totul altceva.
    Mai departe, dacă citeai cu relativă atenţie ce am scris şi eu mai joss, ai fi vătut că una dintre problemele legate de deflaţie este tocmai că aceea că şomajul creşte, iar prin creşterea şomajului creşte presiunea pe salarii, care nu mai cresc, ci scad (din două motive: 1. ptr că producătorii intră în cursa diavolească a scăderii preţurilor, şi nu or să facă asta tăindu-şi lor profiturile, ci scăzându-le salariile celor pe care îi angajează 2. ptr că cei intraţi în şomaj ajung să nu mai fie năzuroţi cu locul de muncă şi cu salariile şi fac taman ce spui tu: se mulţumesc cu puţin). ori exact ASTA e mare problemă a deflaţiei: că dispare cererea, fiindcă aia mulţi şi proşti care sunt plătiţi tot mai prost sau deloc NU MAAI AU BANI să cumpere produsele pe care tot ei le fac … pentru alţii. Ceea ce înseamnă că da, apar produse în „exces” (de unde şi alintul de „supraproducţie” pentru astfel de situaţii).
    Adică e NAŞPA, dragă CTL.
    De-aia ţi-am spus, cu altă ocazie, să compari inflaţia cu creşterea corporală. când puberul şi adolescentul se află în proces de creştere, e normal să câştige în masă corporală (adică să ai inflaţie…). Când adultul începe să ia kilograme fără să mai crească (şi-apoi, cât o putea să mai crească??? 🙂 ), e de rău. Invers, când adolescentul sau adultul încep să piardă din masa corporală tot mai mult, e de rău. E de foarte rău. Deşi, în termeni optimişti, ai putea spune că un anorexic… „a slăbit un pic”. Mulţşi anorexici devin aşa din pricina groazei de îngrăşare. Taman la fel e şi cu groaza de inflaţie – şi duce taman acolo (şi, slavă Domnului, de-aia avem beănci centrale independente, să ne bage şi maai tare în cap groaza de inflaţie).
    drumul e foarte simplu: scad preţurile, scad costurile, scad salariile, creşte şomajul, scad salariile, scade consumul… apoi iaraăşi, scad preţurile, scad costurile, etc.
    Şi dacă mă întrebi ce se întâmplă cu bani, cuvântul cheie pe care poate că nu l-ai observat este „scad”… SCAD. Până dispar.
    În vremea asta, guvernatorii de bănci centrale îşi freacă mâinile de bucurie: a dat domnu’ şi şi-au îndeplinit şi ei ţinta de inflaţie…
    Cam asta e problema, şi de-aia îţi tot repet că deflaţia e mai a dracului decât inflaţia de o mie de ori, şi că asta ne paşte pe noi acum, din varii cauze, nu hiper-inflaţia…
    Noi ne aflăm acum într-o spirală deflaţionistă cu accente/pauze inflaţioniste datorate creşterilor artificiale de preţuri la anumite produse de bază ori datorită creşterii fiscalităţii. Cum recunoşti spirala deflaţionistă? Păi te uiţi la salarii, la şomaj şi la cerere, în general… şi faci cu corelaţia cu preţurili care scad în câteva zone, care nu sunt de monopoluri (de pildă, automobilele. sau calculatoarele. sau telefonia, fixă ori mobilă. sau hainele.sau etc.)

    Răspunde
     
  • CTL
    Martie 25, 2013 la ora 13:01

    @ Adrian D.
    Din Wikipedia : ” Because the price of goods is falling, consumers have an incentive to delay purchases and consumption until prices fall further, which in turn reduces overall economic activity. Since this idles the productive capacity, investment also falls, leading to further reductions in aggregate demand. This is the deflationary spiral. ”
    Da stiu, deflatia nu inseamna ca raman bani dar dispar produse, mai degrama invers, dispar banii mai repede.
    Zice ca nu se fac investitii, dar ce se intampla cu acei bani ? Dac nu i investesti, dispar ? Nu cred ca se aplica ” use it or loose it” . Dispare creditul probabil, dar banii economisisti nu dispar, ba chiar capata valoare. Deci spirala are o limita. Nu se poate sa nu se consume nimic, se consuma cele necesare, nimeni nu sta cu banii in cont si rabda foame. Oamenii fara loc de munca ar accepta sa munceasca si cu ziua, si pe mai putin, ar produce mai multe pe bani mai putini. Produsele nu ar disparea ba s-ar face mai multe.
    Am mai citit, spre bucuria mea, ceea ce ziceam si eu, ca intr-o economie care creste, devine mai eficienta si produce mai mult, preturile scad : ” Deflation occurs when improvements in production efficiency lower the overall price of goods. Competition in the marketplace often prompts those producers to apply at least some portion of these cost savings into reducing the asking price for their goods. When this happens, consumers pay less for those goods; and consequently deflation has occurred, since purchasing power has increased. „

    Răspunde
     
  • cen
    Martie 25, 2013 la ora 12:25

    Violeta Ciurel: „Este neclar ce vrea să facă guvernarea, deocamdată nu văd niciun impact pozitiv asupra economiei, nu văd nimic concret. Mă aştept la un sistem fiscal mai simplu, care să încurajeze dezvoltarea sistemului privat şi reducerea şomajului”
    Si raspunsul „iluminant” al lui Antonescu: „Exact asta este şi percepţia mea, care nu sunt în bussines, sunt în politică şi cuvânt cu cuvânt pot să semnez oricând declaraţia… dezideratele din această declaraţie sunt evident şi ale noastre, şi sunt ale noastre nu doar ca partid politic, sau ca Uniune, pentru că să ştiţi, este dorinţa şi a celor din PSD. (Ce noroc pe capul nostru!) Dezvoltarea-i necesară pentru această ţară, indiferent că suntem de dreapta, de stânga, liberali sau socialişti. Cred că şi cei din sistemul bugetar sunt interesaţi ca domeniul privat să meargă bine, pentru că în fond salarizarea lor, finanţarea instituţiilor publice, bugetare, la care lucrează depinde de bugetul de stat alimentat până la urmă de acest sector”! Cum zice romanu „unde dai si unde crapa!” Cata viziune la domnul presedinte, mai ca ne simtim la congresele PCR. Asa ceva nu se mai comenteaza la Ora de Business?

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase