Cum se modelează aluatul pentru o viaţă nouă

Publicat la data de de Biziday

un reportaj Lumea Europa FM

Aproximativ 60.000 de copii sunt instituţionalizaţi în România, însă nici măcar 2000 dintre ei nu au fost declaraţi adoptabili anul trecut. Copiilor instituționalizați li se adaugă cei care din nefericire cresc pe străzi sau prin canale, nevăzuți și neauziți.

Viața lor pare a fi un șir nesfârșit de nefericiri. Ce șanse are un copil crescut în gară?! Nu are bani nici cât să-și potolească foamea, hainele curate sunt doar un vis afișat pe panoul publicitar sub care doarme. Ce șanse are un copil crescut într-un orfelinat?! Își poate el găsi un loc de muncă? Niciodată nu va porni cu aceleași șanse precum un copil crescut în familie.

Cum programele de integrare socială și profesională derulate de stat sunt doar de formă, Nădejdea acestor copii pare să rămână tot în organizațiile non-guvernamentale.

De exemplu, la Organizaţia Umanitară Concordia, tineri care au crescut pe stradă sau în centre de plasament învaţă meseria de brutar. Și nu învață doar atât, învață să răzbească în viață. Reporterul Lumea Europa FM, Victor Marin, a mers la Brutăria Concordia pentru a vedea cum „se modelează aluatul pentru o nouă viaţă”.

Categoria: Diverse
Etichete: , , ,

Comentarii prin facebook

8 răspunsuri la Cum se modelează aluatul pentru o viaţă nouă

  • CTL
    Februarie 26, 2013 la ora 07:44

    Cred ca subiectul asta nu a capatat nici pe departe atentia pe care o merita. Este ingrozitor, copii astia cand implinesc 18 ani sunt pur si simlu aruncati in strada sa se descurce. Am un amic politist care imi spune ca la sectie tot aduc tineri care au fost in orfelinate iar acum stau pe strazi si fura, si sunta al naibii de rai. Pai si cum altfel sa fie, toata lumea i respinge, n-a unde sa doarma si ce sa manance, nu au nimic care sa fie al lor. Mi se pare groaznic.

    Răspunde
     
  • Carmen
    Februarie 25, 2013 la ora 21:14

    Multumim frumos!

    Răspunde
     
  • un turist
    Februarie 24, 2013 la ora 16:08

    @Ln23. Vorbiti de dispret si cred ca este bine ales cuvintul si aveti dreptate. Avem si noi multi tineri care nu au chef de nimic si i-si pierd timpul pe strada fiind drogati sau bauti pina la coma.–De multe ori nu din cauza lor personala–. Batrinul este dorit la azil nu din afectiuni sufletesti ci din cele financiare. Cel tinut si ingrijit acasa nu mai are valoare deoarece trebuie platit si asta fara sa se gindeasca politicul cit a contribuit si el pina s-a ajuns aici unde sintem. Cel de la azil nu este nici lasat sa sfirseasca cum si cind vrea nu cumva sa ramina locul gol si sa piarda din incasari. Este tinul in furtuni cu medicamente chiar in stare de coma si asta findca se plateste de casele de sanatate si de familie. Cred ca nu sinteti nici d-voastra de acord cu aceasta–omenie si afectiune–fata de acel batrin. Da trebuie sa muncim pina la 67 ani si tineri stau si nu stiu unde incotro, dupa ce au fost instruiti si invatati intra direct in somaj de unde multi nu mai ies. Observ si la ucenicii care vin ca nu mai au incredere in sistem si sint ffff dezamagiti cind celui cu diploma in mina i se spune ca poate pleca ca nu este nevoie de el. Cred ca nu este chiar stimulentul necesar la ora actuala!!!!. Dupa aprecierile specialistilor economia EU va creste cu minus––0,3% si la ce sa ne mai asteptam privind incadrarea tinerilor.
    Daca si noi in Germania avem asemenea probleme unde sistemul de ingrijire si sanatate este unul din cele mai performante atunci ce sa mai spunem de HAOSUL din RO???

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 24, 2013 la ora 13:17

    @LN23 > Existenta azilelor de batrini si a orfelinatelor nu mi se pare a fi o rusine, ci mai degraba o solutie civilizata la o situatii inerente in orice societate. Rusinos este sa incurajezi, sa creiezi premisele ca oamenii sa ajunga in strada, ceea ce nu cred ca este o caracteristica a sistemului socialist, care nu incuraja vagabondajul, cersitul, iar locul de munca era garantat prin lege.
    Am avut nu de mult o postare in care descriam reactia generala, in Israel, la descoperirea unui caz, si solutionarea lui in 24 ore.
    Am fost pentru un timp voluntar la un non-profit canadian. Intr-o sedinta de consiliu, am sugerat o petitie la parlament, cu evidenta cazurilor din capitala, cerind solutionarea lor, adica eradicarea situatiei. „Nu e de competenta noastra”, mi s-a raspuns. Dupa cum a-ti vazut, ambasadorul britanic, gaseste mai firesc sa imparta supa in fata Garii de Nord (uite ca si romanii au asa ceva), iar TVR il ridica in slavi.
    Noi in Canada, ne completam anual raportul de taxe. Donatiile contribuie intr-o oarecare masura la reducerea taxei. La fel si cu ajutoarele strainilor, care „au bani de aruncat”. Se recupereaza de la NU, unde contribuie toate natiunile. De citeva ori, am fost curios daca guvernul roman a facut public cit i-a revenit pentru refugiatii libieni, ajunsi in Timisoara.

    Răspunde
     
  • LN23
    Februarie 24, 2013 la ora 09:58

    Indiferenta (dispretul?) cu care autoritatile romane continua sa trateze persoanele fragile:copii,batrani,handicapati,demonstreaza si o lipsa clara de preocupare sau interes,fata de soarta acestei tari pe termen mediu si lung!
    Regimul comunist isi ascundea „rusinea” prin azile si alte orfelinate departe de privirea curiosilor,democratii de dupa 1990 le-au oferit cu generozitate libertatea de a-si purta crucile in vazul lumii…!
    In orice tara din lume exista asemenea probleme sociale,in putine insa (Africa),rezolvarea lor e lasata exclusiv in seama strainilor,pe motiv ca „doar ei au timp si bani de aruncat”…
    E formidabil cand vedem ca unii reusesc sa-si contrazica fatalitatea programata,dar si tragic pentru toti ceilalti carora nu li s-a dat o sansa..
    Copiii strazii de azi vor fi maine adulti boschetari,+sau- violenti,simpli delicventi sau criminali…si numarul lor va spori,iar cand durerea,frustratia si ura se combina si se multiplica,cocktail-ul este exploziv!
    Un popor care nu-si pretuieste batranii,care este intransigent si nemilos cu cel slab,dar ingaduitor si laxist cu bogatul puternic,va avea de tras din greu…si nu va fi niciodata respectat!

    Răspunde
     
  • Supermamici
    Februarie 23, 2013 la ora 22:16

    Aluatul de care vorbesti, se va transforma in painea noastra maine… o natiune ce nu are grija de copiii ei (sanatate, educatie ) este sortita pieirii, si aici nu vorbesc raportandu-ma la chestiuni filosofice ci chiar gandindu-ma la chestiuni pur economice: imbatranirea populatiei, starea de sanatate a acesteia, calificarea fortei de munca etc.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 23, 2013 la ora 21:07

    > Eu am fost adoptat. De mititel. Deci parintii mei au fost parinti de la inceput. Si ce spune Moise si ce spune Constantin este frumos, cum se spune: „bine ar fi sa fie bine”.
    Acuma, francezii lupta in Africa sa faca ordine. S-au mai dus lupte si prin alte locuri pe glob. Dupa aducerea ordinei si a democratieie au ramas nenumarati orfani. La televiziunea americana si canadiana, organizatii ne-guvernamentale cer sprijinul populatiei pentru cei parasiti de sansa in viata lor. Se stie ca industria de razboi, atunci cind armele isi spun cuvintul, ii imbogateste pe cei 20%. Sunt convins ca Biserica face tot ce poate, peste tot in lume. Unde e ajutorul celor 20%? Nu numai in orfelinate, viata nu se termina cind parasesti orfelinatul. Inveti o meserie (brutar) sau termini o facultate sau vrei sa-ti faci propria afacere – cine te ajuta? Nu numai orfanii maturizati au nevoie de ajutor. Unde sunt cei 20% cu cele 80% ale lor? Paradigma paradigmelor!!!

    Răspunde
     
  • Constantin
    Februarie 23, 2013 la ora 20:27

    „Nădejdea acestor copii pare să rămână tot în organizațiile non-guvernamentale.”_Si in Biserica. La topicul avand drept subiect Biserica Ortodoxa Romana (BOR)au fost multi comentatori. Unii au aprobat aricolul, altii au criticat, altii au blestemat, iar printre ei au fost si unii care au vestit Apocalipsa. As dori sa fie dati de la Buget Cultelor toti banii despre care a spus dl. Moise si asupra carora unii au avut indoieli. Ba si ceva pe deasupra. In egala masura imi doresc sa vad reprezentanti ai BOR implicati mai mult in activitatea sociala in perioada de criza pe care o traverseaza patria noastra. Ma gandesc la sprijinirea batranilor, orfanilor, bolnavilor, saracilor etc. Adica, ceea ce facea BOR inainte de perioada comunista.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase