Ora de Business: miercuri, 20 februarie 2013

Publicat la data de de Biziday

guverul-roman

Emisiunea poate fi urmărită aici: http://www.tvrplus.ro/editie-ora-de-business-86263 precum și pe canalul BiziDay de pe YouTube

This entry was posted in ÎNREGISTRĂRI. Bookmark the permalink.

Comentarii prin facebook

24 răspunsuri la Ora de Business: miercuri, 20 februarie 2013

  • sanduCu
    Martie 1, 2013 la ora 15:28

    @Constantin > Intotdeauna am evitat politica si bine ar fi fost ca si ea sa ne evite.
    Apropo de prejudecata mea. Ce credeti ca este mai important la un profesor, sa fie prfesional sau pedagog? Daca universitatea nu este dispusa sa-i majoreze salariul, dupa ani de experienta si dupa rezultate performante cu absolventii, si deci il lasa sa plece inlocuindu-l cu altul (angajat cu o luna inainte sa inceapa anul universitar) si care nu este pretentios dar nici capabil? A doua intrebare se refera la cazuri frecvente „pe-afara”.
    Nu vreau sa polemizez. Dar cind nu ma bazez pe fapte, intreb. Am vazut absolventi care inspira mila. Am vazut profesorasi care nu stiu sa-si recunoasca greseala (care totusi este omeneasca). In stiinta, cine nu greseste? In Romania si in Israel am avut parte de PROFESORI pe care i-am folosit ca etalon in comparatii.
    Cum am spus la inceput, daca politica este cea care deterioreaza institutiile de stat, asta e altceva. In cele particulare, programele de invatamint, pentru aceiasi specialitate se schimba de la un an la altul, functie de ce profesor ai la indemina. In ziare apar anunturi/oferte de lucru unde dupa specialitate se specifica ce cursuri trebuie sa fi absolvit.De la un an la altul absolventii stiu lucruri diferite. Nu vi se pare ca asta suna a pregatire indoielnica?
    Dar putem sa coborim stacheta, pentru ca sistemul lucreaza la fel si in licee. Si am mai pomenit asta intr-o postare. Dupa bac nu sunt in stare sa calculeze fara calculator, ce in Romania, la matematica, se invata in clasa11-12, aici se invata in I sau al II lea universitar. Sistemul de invatamint in sine se conduce in principal dupa examinarea „multiple choices”, adica pe ghicite. Eu am facut, aici, un program de Business Management, si am intilnit frecvent situatii de nici un raspuns corect sau doua bune din patru. Proful, mie imi spunea ca e „b”, iar altuia ca e „d”. In Romania am facut ceea ce se numea „Conducerea Intreprinderilor”, l-am facut si in Israel (oferit de Asociatia Inginerilor si Arhitectilor) pentru ca se combina cu Quatro Pro. In Canada l-am luat in paralel cu AutoCAD si HR.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Martie 1, 2013 la ora 11:03

    Cu toata modestia, trebuie sa spun ca am inteles inca de la inceput. Cel putin asa cred. Am dorit, insa, sa subliniez faptul ca, indiferent cat de mare este „inclinatia” spre afaceri profitabile a institutiilor de invatamant cu capital privat, ele sunt mai performante in plan stiintific si educational. Pana la urma ceea ce vreau sa spun este ca forma de capital NU ar trebui sa conteze. Universitatile britanice aflate in „topul topului” sunt cu capital public. Chestiunea cu forma de proprietate asupra capitalului este doar o prejudecata, domnule sanduCu. Credeti-ma ca le cunosc relativ bine pe unele din Romania si pe cateva pe-afara. Locul de unde vin banii reprezinta un element de importanta secundara in stabilirea nivelului de performanta al unei universitati. Situatia de la „Davilla” sau A.I. Cuza” arata cat se poate de bine ca neregulile din sistemul de invatamant (inclusiv plagiatele, dar si numeroase altele) au cauze de natura politica, „de gasca” si de partid.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Martie 1, 2013 la ora 10:30

    @Constantin > Exact inainte de ceea ce ati selectat dvs, specificam ca nu sunt deacord cu criteriile folosite in clasificarile institutiilor de invatamint superior. Si mai pomeneam ca am mai avut citeva postari pe aceasta tema. Cea mai recenta o gasiti la „daunatorii” pe 25 feb, 05:09. Iar daca vorbiti de plagiere, singura pe care o stiu de pe vremea mea a fost cu „savanta” care a ajuns si academicean. Tin minte, parca, un prof universitar a ajuns la munca de jos pentru ca a refuzat sa-i faca temele. Despre ce se intimpla acuma la Carol Davila, nu cunosc. Despre Standford, personal am o parere buna. Am avut ocazia sa citesc niste lucrari provenite de acolo, si au fost interesante. Iar ca o picanterie, un absolvent de la Harvard si-a bagat prea mult nasul in afacerile americane in tarile arabe si a … ales libertatea in Franta. Despre diferenta pe care o fac, in general, intre privat si stat, este ca universitatile particulare sunt mult prea inclinate spre afaceri profitabile, pe cind cele de stat sunt lipsite de aceasta tentatie. Acum cred ca veti intelege ce spun.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Februarie 28, 2013 la ora 08:23

    @sanduCu_”Va rog sa nu intelegeti ca nu respect institutiile de invatamint superior”_Cred ca am inteles corect, dumneavoastra considerati mai importanta forma de proprieatate asupra capitalului decat criteriile de evaluare ale institutiilor de invatamant. Carevasazica, este preferabila in opinia dumneavoastra Facultatea de Medicina Dentara din cadrul Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davilla” universitatii Stanford, pentru ca prima are capital public, iar cea de-a doua are capital privat. Este mai putin important faptul ca la prima a fost posibil plagiatul in masa a lucrarilor de licenta. Am inteles corect, cred.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 28, 2013 la ora 03:34

    @Constantin > Multumesc. Este plin internetul de clasificarile lor. Asa cum am mai aratat in alte postari, nu sunt deacord cu criteriile lor si deci nu dau doi bani pe clasificarile lor. Va rog sa nu intelegeti ca nu respect institutiile de invatamint superior. In orice caz, intre privat si stat, in materie de educatie, voi prefera statul, acolo unde mai exista. In marea majoritate a cazurilor, cind am o opinie, imi apartine nu o preiau din documentatie. Numai bine.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Februarie 27, 2013 la ora 11:04

    „Eu nu sunt de acord cu universitatile private, afacerea primeaza asupra educatiei.”_Domnule sanduCu, cautati cand aveti ragaz „World University Rankings 2012-2013”. Primele locuri la nivelul planetei Pamant sunt ocupate de Massachusetts Institute of Technology, Harvard University, California Institute of Technology, Stanford University, Princeton University etc. Sunt private. Pe planeta Marte pe primele locuri ar putea sta universitatile „de stat”.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 27, 2013 la ora 02:25

    @Constantin > Va multumesc pentru raspuns. Inseamna ca stiti ca de fapt intrarea in piine a absolventilor este de fapt ceea ce ar motiva tinerii sa ia calea invatamintului superior. Ati pus degetul pe foarte multe rani. Normal ca in Canada nu se practica repartitia la locul de munca. Facultatile, hai sa zic unele din ele, practica diferite programe, de co-op cu firme din tara sau un an de studiu in strainatate (inclusiv o practica studenteasca), ceea ce da studentilor posibilitatea studentilor sa aplice ce invata si tot odata sa-si creeze relatii pentru viitor. Si totusi si aici este o mare problema (nerezolvata) cu absolventi care nu se pot realiza profesional. Nu doresc sa intelegeti ca asi fi adeptul repartizarii la un loc de munca. Am trecut prin asta si stiu ca nu este cea mai buna solutie, in orice caz mai buna decit sa stai pe bara. Dece nu este cea mai buna solutie:
    = avind in vedere ca acesta este primul contact real cu viata profesionala, este de dorit ca absolventul sa inceapa cu ce se simte mai tare, mai atras. Natura administrativa a repartizarii (din oficiu), rareori va satisface aceasta necesitate.
    = pe vremuri, in fiecare vara existau practici profesionale, dar care aveau doar rolul sa acomodeze studentul cu atmosfera muncitoreasca, din pacate experimentarea profesionala se pierdea (ca sa nu spun ca nici nu era considerata).
    = nu cred ca vreuna din aceste practici a reusit sa creeze vreo legatura intre viitorul absolvent si acel loc de munca.
    = foarte multe cazuri de absolventi foarte bine pregatiti (teoretic) au fost irositi, in loc sa fie sprijiniti sa ajunga direct in mediul de proiectare si cercetare.
    Un absolvent, daca nu-si gaseste locul pe piata libera a muncii (nu vreau sa bag politica – capitalism sai socialism – unde nu-si are rostul) intr-un an maximul doi, are maximele sanse de a deveni un ratat in profesiunea pe care si-a ales-o. In general, orice altceva ar face, ar fi putut sa faca si fara sa mai piarda timpul in facultate.
    Eu nu sunt deacord cu universitatile private, afacerea primeaza asupra educatiei. Pot excepta cu oarecare retinere citeva universitati, sa le zic consacrate. Am facut precizarea asta, pentru ca universitatile de stat (acolo unde inca mai exista) sunt printre putinele care pastreaza atmosfera academica si pedagogica. Aici este singurul loc unde asi putea sa remarc ca examenul de admitere este singurul procedeu care poate asigura un nivel educational adecvat celor admisi. Ar trebui sa fie impuse niste standarde care sa limiteze capacitatea unui institut de invatamint superior (sali de cursuri/seminare, material didactic, laboratoare, biblioteci cu conditii propice studiului individual). Este indiscutabil ca o perioada de practica post universitara, macar de un an, este strict necesara. Aici statul ar trbui sa intervina cu o politica economica, de incurajare (as zice de conditioanare) a firmelor particulare de a absorbi anual valul de absolventi. Sint convins ca dupa un an sau doi, cel putin 75% din proaspetii absolventi vor fi capabili sasi deschida proprile firme, asigurind cresterea numarului de IMM-uri (cu fonduri europene, cu ajutor bancar, cu fonduri proprii), si chiar as sugera ca acesti absolventi sa aiba dreptul de a apela la ajutor financiar in cazul ca au obtia unui parteneriat la o firma existenta.
    Investitia statului in absolventii universitari, poate fi benefica economiei nationale. Exact intr-o economie precara nu se poate pune problema unui excedent de absolventi. Punctez inca odata, sa se puna accentul pe crearea si respectarea tandardelor universitare. Este nevoie de absolventi, nu de diplome! Si normal, ca in orice tara, si Romania sa-si protejeze proprii absolventi – daca ei nu considera ca ceea ce fac este o discriminare, atunci nici Romania nu poate fi acuzata de asa ceva.

    Răspunde
     
  • ZARA REAL ESTATE
    Februarie 26, 2013 la ora 18:58

    Suntem interesati in arendarea terenurilor agricole din Romania.
    In acest moment avem nevoie de 10 000 ha.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Februarie 26, 2013 la ora 17:24

    Domnule sanduCu, experienta dumneavoastra din mai multe tari ale lumii poate fi utila in lamurirea chestiunii legate de adecvarea pregatirii scolare la piata fortei de munca. Spre exemplu, in Canada asa stau lucrurile? Ministerul Planificarii, impreuna cu Ministerul Muncii si cu cel al Educatiei stabilesc numarul de locuri pe specializari la fiecare colegiu si universitate de pe tot cuprinsul tarii? Daca in Canada functioneaza sistemul acesta, ma gandesc ca ar putea functiona si in Romania.*** Din nefericire, in Romania sunt multi absolventi de invatamant superior care lucreaza ca vanzatori „de platlagele”, de telefoane mobile, de servicii diverse s.a. Am mai scris despre subiect si n-as mai fi facut-o daca nu l-as fi considerat deosebit de important. Si prin Occident se intampla ca atunci cand esti tanar, ori pe perioada studentiei, sa lucrezi pe job-uri pentru care esti supracalificat (la McDonald’s, spre exemplu). Ulterior poti avansa in functie, ori poti gasi o slujba adecvata. In patria noastra am ramas cu prejudecata ca daca ajungi sa lucrezi pe un post subcalificat cariera ta este terminata. Si in mare parte este adevarat, pentru ca in Romania sansa de a avansa intr-o firma nationala este minima. Explicatia tine de modul in care este privita forta de munca de catre managerii-actionari, pentru ca in Romania managementul si actionariatul firmei [aproape intotdeauna] coincid, iar managerii-proprietari ai afacerii, in majoritatea cazurilor, n-au habar nici de management, nici de administrarea afacerilor si nici de domeniul in care-si desfasoara activitatea. Pur si simplu, acolo au gasit o oportunitate (o nisa) pentru o afacere si au incercat sa o exploateze. Sau au mers la noroc. (Am retinut exemplul d-lui Moise cu israelienii si afacerile lor, dar aceea este alta mancare de peste si alt subiect.) Asa se explica si numarul mare de falimente/insolvente. Deindata ce firma respectiva este confruntata cu problemele mediului concurential al economiei de piata, clacheaza. De altfel, asemanator s-a intamplat peste tot in tarile Europei de Est, unde capitalismul a renascut, [in forma lui salbatica] dupa caderea Zidului. Doar ca pe alte meleaguri numarul actionarilor care au inteles ca firma pe care o detin si o conduc are mai multe sanse de reusita daca vor utiliza priceperea unui absolvent de studii superioare in domeniul in care acesta s-a calificat, decat daca-l pun sa scrie facturi, este considerabil mai mare. In esenta, este vorba despre nivelul de eficienta in utilizarea capitalului uman. (Lucrurile stau la fel si in ceea ce priveste utilizarea celorlalte tipuri de capital.) Atat timp cat excedentul de resurse si oportunitati permite un grad redus de eficienta in exploatarea lor, NU exista motive pentru restructurarea activitatii. Este motivul pentru care exista firme, chiar si private, in care amantele sunt preferate specialistilor, ori unde pot fi inmatriculate autoturisme scumpe, de lux etc. Resursele pot veni din afaceri in care este implicat intr-un fel sau altul Statul, ori firma isi desfasoara activitatea in lipsa concurentei reale. Poate fi monopol, oligopol, nisa etc. in orice caz, relatiile de piata NU functioneaza in mod eficient, mediul concurential NU exista si preturile sunt distorsionate. Am scris atat de mult despre lipsa de competitivitate in economia romaneasca si consecintele ei, ca ma dor degetele.***S-ar putea crede ca modul ineficient de utilizare a resurselor umane este consecinta excedentului acestui tip de resurse. Fals. In realitate, raportat la marimea populatiei, avem cel mai redus numar de absolventi de invatamant superior dintre statele Uniunii Europene. Iar nivelul somajului este incomparabil mai mic (cel putin oficial) decat in Spania, spre exemplu. Si totusi, par sa fie prea multi. Cum Dumnezeu?!? Explicatia este simpla, sunt cu adevarat prea multi pentru economia romaneasca, pentru nivelul ei de dezvoltare si pentru felul in care este ea structurata. Se reflecta prin aceasta nivelul redus de competitivitate al economiei patriei noastre si faptul ca in realitate este o economie de piata doar partial functionala, care necesita continuarea reformelor si restructurarii (este subiectul despre care ne tot vorbesc prietenii din UE si de la FMI). ***Despre repartitia absolventilor la locul de munca nu are sens, dupa parera mea, nici un comentariu.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 25, 2013 la ora 13:08

    @Alex g >Desi tipul mi se pare cinic, trebuie sa-i dau dreptate – angajeaza ce e mai bun pe piata fara sa-i fie frica ca acestia sunt supra calificati. Adica ei, de pe pozitiile respective nu vor putea inainta, corespunzator cu pregatirea lor si pe un salariu mai bun. Mai mult, lor poate sa le ceara ce altuia numai cu liceu nu-si poate permite, deci vorbim de exploatare. Si situatia aceasta nu poate fi motivata cu criza, ci cu … economia de piata. Poti sa-i spui daca vrei capitalism.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 25, 2013 la ora 13:06

    @Alex g > am citi link-ul tau, dar comentul meu nu trece de baraj.

    Răspunde
     
  • sanduCu
    Februarie 25, 2013 la ora 12:43

    @Constantin > Ma raportez la postarea dvs din 20 feb, 22:50. Problema cu “supracalificatii” este extraordinar de critica si tocmai de la dvs nu ma asteptam sa o tratati atit de superficial: “Despre activitatea in alt domeniu decat cel in care sunt pregatiti absolventii, tot ce pot sa spun este ca unii au absolvit Dreptul si activeaza ca economisti. Si o fac foarte bine. Viata poate avea cai intortocheate” Cind ma inscriu la facultate nu am de unde sa stiu care va fi cererea pe piata muncii intr-o anumita specialitate atunci cind voi absolve. Poate doar daca stiu ca voi merge intr-o afacere de familie, deci postul ma asteapta. Altfel ma duc si ma fac fizicean si absolvim 1000, la Magurele au nevoie de 20. Altii se fac avocati si termina 2000, din care numai 300 reusesc sa intre la diferite birouri sa-si faca stagiatura. Ce se intimpla cu ceilalti fiziceni si avocati? Au platit bani grei pentru educatie si …iIntra contopisti sau vinzatori de patlagele rosii. Nu-I pacat? Sigur ca este, dar e pacatul lor ca viata e intortocheata. Pe vremuri te inscriai la examen de admitere si aveai concurs (la Politehnica 15 pe un loc, la Medicina 20 pe un loc, la Arhitectura 30 pe un loc) si mai venea si “secerisul” pe parsursul anilor de studii. De absolvit , absolveau cam 60% din cei care luau admiterea. Ce nivel, ce pregatire, ce seriozitate. Despre toate astea nu se mai vorbeste, nu se mai stie nimic. Ca si cum nici n-a fost. Cu totii primeau repartitie la locul de munca in specialitatea pentru care s-a pregatit. Cum explicate asta? Nu cu economia de piata, asta vedem astazi ce inseamna. Incercati Economie planificata la scara nationala, cu participarea Ministerului Muncii, Ministerului Educatiei si Ministerul Planificarii.

    Răspunde
     
  • Dory
    Februarie 21, 2013 la ora 19:36

    D-nule Guran; la multe emisiuni faceti niste moraluri atat de impresionante, sau spuneti cate un mecanism – in general cum ar trebui sa functioneze, ca ar fi bine sa le faceti direct celor avizati (politicieni, etc)!!!

    Răspunde
     
  • nostalgicu
    Februarie 21, 2013 la ora 13:56

    Prin anii ’80 nu erau facultati pe toate drumurile ca acum, erau mult mai putine locuri la facultate, iar cei care reuseau la facultate, terminau si obtineau un post in domeniul pentru care s-au pregatit. Ceilalti, ajungeau la „munca de jos” in fabrici sau uzine, si nu era o rusine sa nu fii avocat sau economist; daca voiau sa faca facultatea la seral sau fara frecventa, nu-i oprea nimeni. Societatea mai are nevoie si de alte meserii ma de jos, dar la fel de utile.

    Răspunde
     
  • sile
    Februarie 21, 2013 la ora 10:37

    ce s-a intamplat aztazi 21 februarie pe interbacar? dollarul se apreciaza deja cu 1.40% fata de ieri la inchidere….

    Răspunde
     
  • Alex
    Februarie 21, 2013 la ora 07:48

    Pe YouTube nu sunt actualizate emisiunile din 12.02.2013. Link-urile de pe TVR nu funcționează pe sisteme de operare IOS Apple.
    Se poate actualizare pe YouTube?

    Răspunde
     
  • Luigi
    Februarie 21, 2013 la ora 00:36

    Mai incarca cineva emisiunile pe Youtube?
    E de apreciat site-ul TVR dar totusi streamingul e mult mai bun pe youtube.
    @ AUTOSTRADA OLTENEASCA
    Pai nu va facura bre Ceausescu autostrada pana la Pitesti??? 😛

    Răspunde
     
  • Constantin
    Februarie 20, 2013 la ora 22:50

    Emisiunea invita la reflectie, ca deh! acesta este in fond rostul ei. Podul din Cluj nu este din pacate singurul insituatia prezentata. Spre exemplu, cel de la Ionesti, de pe DN61, care leaga orasul Gaesti de A1 si de lumea civilizata, are o istorie halucinanta. Promisiunile pentru reconstruirea lui dateaza din vremuri imemoriale. Remarcabil este faptul ca NIMENI dintre cetatenii afectati nu cere socoteala edilului pe care l-au ales. Dupa parerea lor, de vina pentru ca femeile si copiii lor mici nu mai pot ajunge acasa este Traian Basescu. Si Armata, care este condusa de comandatul ei suprem, Traian Basescu, fireste. Nu este o gluma, nu vreau sa critic nimic, fac doar o observatie asupra felului in care cetatenii percep propriile probleme si despre cum vad posibilitatea solutionarii lor.***Iar aud exprimata dilema: oare facultatile pregatesc tinerii patriei noastre in mod inadecvat la realitatile economice, ori absolventii nu stiu sa faca alegerile potrivite? Ambele proppozitii sunt false. Problema este fundamental de natura economica. Vorbim in ODB si pe acest blog despre problemele economiei romanesti o saptamana intreaga si le abordam din perspective diverse, astfel incat ele apar relativ clare si sunt identificate inclusiv cauzele lor, cat si unele posibile solutii. Apoi, cand vine vorba despre piata muncii si gasirea unui job, de vina pentru disfunctionalitatile existente este invatamantul. De fapt, daca ar fi sa-mi spun parerea, concluzia este eronata pentru ca apartine NU unor economisti, ori unor actori ai economiei reale, asa cum ar fi firesc, ci unui site comercial, BestJob, care aproape ca n-are nicio legatura cu realitatile economice. „Recruterii”, ori „specialistii” in HR (dintre care se intampla sa cunosc mai multi) sunt ei insisi persoane necalificate pentru activitatea pe care o desfasoara, iar eu am mai scris despre acest lucru atunci cand subiectul a fost abordat cu alte prilejuri.

    Răspunde
     
  • Constantin
    Februarie 20, 2013 la ora 22:50

    Este greu de inteles de catre cei care castiga multumitor cum este posibil ca un absolvent de studii superioare sa lucreze pe un post pentru care este supracalificat. Sa zicem, pe unul unde ar fi suficiente studiile medii, casier, ori facturator, spre exemplu. Explicatia este ca atunci cand ti-e foame, adica NU ai cu ce-ti cumpara mancare, lucrezi pentru ORICE salariu si pe ORICE post. Despre experimente cu privire la gasireaa unui loc de munca in Romania pe vreme de criza, au mai scris colegii, exemplificand cu siteul BestJobs unde pentru un post de agent de vanzari aplica pana la 800-900 de persoane.***Despre activitatea in alt domeniu decat cel in care sunt pregatiti absolventii, tot ce pot sa spun este ca unii au absolvit Dreptul si activeaza ca economisti. Si o fac foarte bine. Viata poate avea cai intortocheate.***De ce Dumnezeu aplica atatia candidati pentru posturi in domeniul vanzarilor? Nu spun doar ca in patria noastra comertul functioneqaza mai bine decat productia, ca acest lucru a fost spus in repetate randuri de dl. Moise. Spun, de asemenea, ca cele mai multe oferte pentru de locuri de munca sunt au in vedere agenti de vanzari, reprezentanti comerciali, comis voiajori etc. Acestea sunt ofertele, asadar, pentru ele se aplica. Apoi, dupa trei luni atunci cand sunt concediati, candidatii care aplica pentru un nou job mentioneaza in CV-uri experienta anterioara in acest domeniu, in mod absolut firesc. Pentru ca probabilitatea de a avea experienta in vanzari si in domeniul bancar este cu mult mai ridicata decat cea de a avea experienta in fizica laserilor, spre exemplu, cat tot se cauta in aceasta perioada fizicieni la Magurele.

    Răspunde
     
  • Carmen
    Februarie 20, 2013 la ora 22:24 Răspunde
     
  • Carmen
    Februarie 20, 2013 la ora 22:18

    SCOALA PARINTILOR – DESPRE VIOLENTA


    Răspunde
     
  • alex g
    Februarie 20, 2013 la ora 21:59

    @ moise, In legatura cu diplomele..este si in USA aceeasi problema: The College is the new highschool
    http://www.nytimes.com/2013/02/20/business/college-degree-required-by-increasing-number-of-companies.html?_r=0

    Este inflatie de diplome dar ..TOT din cauza..crizei!

    Răspunde
     
  • marcel
    Februarie 20, 2013 la ora 21:48

    Dacă în urma regionalizării rămân toate structurile locale actuale, aşa cum declara d-l Dragnea, atunci cu certitudine se vor crea multe locuri de muncă…bugetate, de care chiar ducem lipsă!!!

    Răspunde
     
  • cornel
    Februarie 20, 2013 la ora 21:19

    In legatura cu podul de la Buzau – am inteles ca e vorba de un pod de 8m lungime. Cred ca se putea face un pod asa cum am vazut in filmele din seria Indiana Jones, pe plan local de catre primarie daca se dorea intradevar lucrul asta. Glumesc desigur, dar cred ca nici autoritatile locale nu s-au implicat suficient in rezolvarea acestei probleme. Daca nu ar fi de plans sigur ar fi de ras. Suntem prizonieri in propria tara – unii mai mult, altii mai putin.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase