Concertul, etalon de bunăstare

de Irina Munteanu

Care este semnul că o economie merge bine? Evoluţia pozitivă a indicilor, numărul mic de şomeri sau, poate, numărul concertelor. Să nu mă înţelegeţi greşit, tocmai ce am cumpărat abonamente la Sonisphere, dar distracţia e scumpă, banii puţini şi biletele totuşi se vând. Şi dacă asta era de înţeles până acum vreun an de zile, lucrurile sunt cu atât mai ciudate cu cât deunăzi vorbeam de şomajul ăla neoficial de 10 procente.

Marcel Avram spunea că Bucureştiul are mai multe concerte decât New York-ul. Şi că asta e rău. Eu m-am bucurat, măcar pentru că dacă nu pot ajunge încă pe East Coast să o văd pe Miss Liberty şi să mă plimb pe 5th avenue, am ceva din New York aici, la Bucureşti. Să-i spunem spiritul. Paradoxul există însă, într-adevăr, dar romanii, fără să ştie ce-i America, au înţeles-o dinainte. Şi, sânge de romani, românii vor pâine şi circ. Oricât de scumpă ar fi pâinea şi oricât de mult i-ar costa circul.

În 2010 sunt mai multe concerte decât sărbători religioase importante. Câteva pe lună şi pentru toate gusturile. A fost Air, vor fi AC/DC, Clapton, Bob Dylan sau Cranberries. Nu lipsesc nici Aerosmith sau greii de la Sonisphere. O căutare pe Google e suficientă pentru o documentare integrală şi devine clar că nu mai vorbim ca acum 5 ani de un concert mare şi câteva de umplutură. Surprinzător, a fost nevoie de o criză pentru ca Bucureştiul, în special, şi România, în general, să intre cu drepturi depline în circuitul unui mare festival internaţional.

Înţeleg că criza prieşte ţărilor mici şi încercate economic. Românii sunt obişnuiţi să nu aibă mai nimic, şi din 2000 nu au trecut decât 10 ani, din care belşugul s-a simţit maxim 4. Din 2004 până prin 2008. Se zice că te înveţi uşor cu binele, dar când tradiţia răului e lungă, standardele sunt destul de jos. Iar concertele vând şi pentru că par a fi simbolul că răul nu mai e chiar atât de rău. E şomaj, scădere economică, dar spectacolele arată o evoluţie. Şi mai e vorba şi de energiile cumulate care se cer descătuşate. Dacă tot nu ieşi la restaurant, nu mai cumperi haine, electronice, mobilă sau apartamente noi…

stiri verificate
Categoria: Diverse
Etichete: , ,

Comentarii prin facebook

10 răspunsuri la Concertul, etalon de bunăstare

  • Haine Online
    Decembrie 3, 2010 la ora 16:28

    Oooooooooh ce plictiseala, sun la MAPN sa vad daca sa mai scos vreun loc pentru soldati gradati voluntari si nu raspunde nimeni in nici un judet

    Răspunde
     
  • codru'penal
    Aprilie 15, 2010 la ora 22:10

    Uite aici: http://www.trilulilu.ro/doftorul/ef2e4799481f2f asta mi-a marcat copilaria si adolescenta 🙂

    Răspunde
     
  • VirtualKid
    Aprilie 12, 2010 la ora 13:11

    Copilului meu ii place AcDc. Are doar trei ani. Din pacate, costurile unei eventuale deplasari la Bucuresti depasesc posibilitatile. Privita din acest unghi, bunastarea nu trebuie sa ia in calcul acest criteriu. Ne ramane „youtube”. Este mult mai accesibil.

    Răspunde
     
  • Per Gessle
    Aprilie 2, 2010 la ora 21:49

    Irina, a fost o exprimare nefericita, nici o legatura cu iti sugera ca ai fi adolescenta. Nu as avea cum, pt ca nu ne cunoastem. 🙂
    Cat despre Per Gessle, asa il cheama pe vocalistul de la Roxette.

    Răspunde
     
  • irina
    Aprilie 2, 2010 la ora 20:54

    @ Per Gessle

    Cred că tocmai m-ai făcut adolescentă şi nu ştiu dacă să o iau ca pe un compliment. E drept că femeile vor să fie considerate cât mai tinere şi totuşi…sau să fie de la id-ul tău simţul ăsta patern (chiar dacă e per şi nu pere :))) ). Oricum, cred că în final suntem de acord!

    Răspunde
     
  • Per Gessle
    Martie 31, 2010 la ora 20:09

    Da, e vorba si de frustrare, dar si de pasiune si dorinta de a evada din cotidian. Si pe undeva ma gandesc ca ajungi oricum sa dai banii aia in timp pe medicamente altfel. Cred ca viata are farmecul ei in felul asta, pt ca si sa ai posibilitati matriale nelimitate iarasi nu mi se pare o chestie de invidiat, pt ca de multe ori ajungi probabil sa nu mai pui pret pe lucruri asa cum pui atunci cand ti le doresti suficient de mult timp incat sa te bucuri realmente cand ajungi sa le ai. Cel mai mult te bucuri de un lucru atunci cand il ai pt prima data si ai facut eforturi mari sa ajungi la el. Dupa care vrei mai mult, si mai mult, si e firesc.
    Imi amintesc primul meu concert… eram in anul I de facultate si am mers la Project K1, 3 SE si Class. Acum nu m-as mai duce, singurii la care am mers in mod repetat au fost Voltaj, in perioada in care erau in voga si Iris. Dar Iris a concertat duminica trecuta la Moll Timisoara si eu am preferat sa imi distrez copilul la locul de joaca un etaj mai jos de Iris. Si ii apreciez pe oamenii astia pt ca ei cred in muzica lor, dar uite ca nu am mai urcat un etaj, pt ca prioritatile mele s-au schimbat.
    De multe ori constientizez cat de multe lucruri pe care mi le doream am reusit sa imi indeplinesc, de exemplu cand sunt in masina si ascult o melodie dupa care alta data tanjam. Si cate multe altele imi mai doresc…. Dar de fiecare data privesc cu optimism, chiar si la un BMW 760 sau X6M ma gandesc ca o sa mi-l pot permite peste inca 10 ani, pt ca o masina second de 10 ani nu poate costa prea mult, nu-i asa? 🙂
    Acum, stii cum e si cu concertele… iti trebuie nu numai bani, dar si o anumita varsta pt ele. Acum familia primeaza. Ca uite, eu am preferat sa imi distrez copilul duminica, dar daca aveam 20 de ani mai urcam cu siguranta inca un etaj. In schimb, voi face orice este necesar ca pe fiu-meu sa-l trimit la concertul la care va dori sa mearga peste 10-15 ani, cand va fi suficient de mare sa-si doreasca sa mearga cu prietenii. Ca eu am trecut de adolescenta si intre timp s-a inventat mp3-ul.. 🙂

    Răspunde
     
  • irina
    Martie 31, 2010 la ora 15:16

    @ Per Gessle
    de acord, asta spuneam şi eu, că dată fiind frustrarea acumulată în ani şi ani, concertele o să se tot vândă, în detrimentul a orice altceva.
    @ george
    eu ştiu doar că am făcut un calcul, căci voiam să merg la concert Metallica la Budapesta, şi nu ieşeam mai ieftin. Ba din contră. Nu ştiu însă cum e mai departe, dar cred că şi dacă ar costa la fel, nivelul salariilor ar face diferenţa.
    @ dorel
    nu mă mai miră nimic!

    Răspunde
     
  • dorel
    Martie 31, 2010 la ora 09:18

    george atentioneaza corect asupra unui lucru observat de mai mult timp: biletele la concertele din Romania sunt de 1.5 – 2 ori mai mari decat la concerte similare, cu trupe similare, in vest; dar ce, ne mai miram? pai, au si organizatorii de terminat vile la munte, au de schimbat Audi A6 cu Audi A8, au de facut vacante in Seychelles,ce Dumnezeu… ‘Au va mai mira ceva in tara in care un ins cu 4 clase sta in capul poporului lui 25 de ani, iar un interlop ajunge secretar de stat la MAI?

    Răspunde
     
  • george
    Martie 31, 2010 la ora 07:51

    este foarte bine ca avem ocazia sa ascultam live niste nume mari ale muzicii. Partea proasta este ca in majoritatea cazurilor biletele sunt mai scumpe decat in vest (ala care ne raportam mereu). Am prieteni care prefera sa se duca la concert in alta tara pentru ca in 2 zile vad altceva si ajung mai eftin decat ar sta in tara…Nu mai spun de organizare ca si aici avem unele probleme de profesionalism (ex concertul Madonnei)

    Răspunde
     
  • Per Gessle
    Martie 31, 2010 la ora 07:18

    Stateam in urma cu cateva zile si incercam sa compar leul greu cu leu lui Ceashca.. Salariul lui tata era undeva pe la 1.500 de lei si al mamei cam 1.200 inainte de ’89. Tanda pe manda, sa zicem ca intrau 2.500 – 3.000 de lei/luna. Si ramaneau din ei jumatate. Daca te raportezi la salariile de azi, indraznesc sa afirm ca in mare, sunt multe familii in ziua de azi care „aduna” cumulat – sot si sotie – cam tot pe acolo. Si leul greu e chiar mai greu decat leul din anii ’80, pt ca imi amintesc ca dadeam 5,5 lei pe paine, iar Dacia 1410 era cam 80.000 lei, adica aproape 20.000 euro azi… Hm! Pai si atunci… de ce ne ajungeau banii? Erau parintii nostri mai cumpatati, sau chiar nu aveau pe ce sa si-i cheltuie? Poate si una si cealalta, ca au fost „educati” ani de zile sa stinga lumina, sa aiba jumatate de paine pe zi de persoana, sau sa nu consume carburant mai mult de 2 week-end-uri pe luna. Tigari mai proaste, dar mai ieftine, lista poate continua. Renuntati la satelit, la telefon mobil si debransati-va de la incalzire sau macar renuntati la centrala pe gaz…
    Standardele noastre sunt altele si cred ca este firesc sa fie astfel. Ceausescu nu iti dadea posibilitatea sa alegi, dar iti dadea un acoperis si un job, chiar daca o data la doua saptamani primeau salam la magazin in colt si faceam cozi de cateva ore, uneori inutil pt ca se termina inainte sa apuci sa ajungi la ghiseu. Azi mai sunt multi in Romania, in special pensionari, care traiesc la fel ca atunci. Unii pt ca au ramas setati asa, altii pt ca nu au alta varianta. Dar nu numai la noi se gasesc cazuri din astea, numai ca noi avem mai multe decat altii. Frustrant nu este ca ele exista, ci inechitatea dintre oamenii astia si smecheri. Nu am spus smecheri gandindu-ma la cei pe care ii ajuta capul sa faca ceva cu viata lor, ci la cei care pun borduri, asfalteaza de mantuiala, etc.
    Revenind la topic, uneori pasiunile nu au pret. Pasiunea pentru o masina pe care ti-ai dorit-o 10 ani, sau pentru o formatie pe care o ascultai cand erai pusti la un amarat de casetofon dupa ce ani la rand urmareai ore in sir programele sarbesti ca sa prinzi un videoclip de 4 minute cu cei pe care ii indragesti. M-as duce oricand la un concert Roxette, pt ca mi-au marcat copilaria si adolescenta, dar nu mai canta. Insa as putea fuma 2 pachete in minus pe saptamana ca sa vad un film 3D… si asa mai departe. E firesc sa mai faci lucrurile si pentru sufletul tau, renunti la altele daca nu ai o situatie materiala relaxata, si din cand in cand mai joci un fotbal, mai vezi un concert, sau mai petreci un concediu. Asta daca nu esti in cifra aia oficiala de 10% somaj. Ca atunci lucrurile devin dramatice.

    Răspunde
     
 
 
Adaugă comentariul
 
 

Emailul nu va fi făcut public. Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Nume: *
Adresa de email: *
Pagină web
Comentariul*
 caractere rămase