Comments on: Cât costă să fii artist

By: Air max online

Air max online — Sat, 13 Aug 2011 18:34:35 +0000

I enjoy what you consumers are up also. This sort of smart job as well as reporting! Continue your amazing works individuals I’ve incorporated an individual guys to my own blogroll. I think it’ll boost the value of my own blog

By: neuronos

neuronos — Fri, 25 Jun 2010 13:52:02 +0000

Nu e neaparat obligatoriu sa faci Arta numai in cand si daca esti in fata sevaletului sau a pianului ci oriunde te afli si orice faci iti poate oferi uneori, oportunitatea de a crea un fel de Arta, de a emana armonia sau alte stari !

Un exemplu este felul in care iese emisiunea voastra ! E o “arta” in felul in care voi faceti emisiunea prin comentariile, imaginile, ordinea, etc, etc .

Chiar si formele efemere de arta plac, ex., poate nu cel mai bun, sculpturile in nisip sau gheata, sunt la fel de trecatoare ca si noi si dovedesc ca important e ca aducem un pic de armonie, frumos, dar sau har, maiestrie …dupa care ne “topim” !

Deci vrei sa faci arta sau sa castigi bani din arta ?

By: Schneider

Schneider — Mon, 03 May 2010 18:58:41 +0000

lol =)) asta da treaba…

By: irina

irina — Mon, 08 Feb 2010 10:44:35 +0000

@ Laura Sava
Cred că nu cunoşti pe nimeni dintre cei de mai sus. Şi eu ştiu mai bine când spun asta. Similarităţile unor poveşti nu fac decât să creeze prototipuri. Diferenţele de genul, drept sau ase, anul 3 sau 4, anglia sau franţa, nu schimbă sensul. Nu scriu aici un eseu, deci nu cred că simţeam nevoia unei analize didactice. Şi din câte ştiu un profesor nu prea are voie să fie implicat emoţional, altfel… În altă ordine de idei am senzaţia că tu pierzi esenţa aici. Nu mă autovitimizez. E autoironie. Oamenii despre care am scris chiar sunt personaje, pentru că povestea se naşte din ei văzuţi unilateral. Nu îmi arog rolul de zeu şi nici măcar faptul că îi percep obiectiv, nu contează dacă oamenii despre care vorbesc sunt exact cum i-am prezentat sau datele au fost schimbate ca în filmele făcute după fapte reale. Şi nici măcar nu m-am străduit să îi prezint cu acurateţe, ci să scot în evidenţă ce mi se părea mie esenţial. Că am atins nişte puncte sensibile nu face, însă, decât să îmi arate că mesajul meu a ajuns unde trebuie.

By: Laura Sava

Laura Sava — Mon, 01 Feb 2010 13:59:16 +0000

trei din cele patru persoane, initial era oameni, am inlocuit cu persoane, asa se explica scaparea

By: Laura Sava

Laura Sava — Mon, 01 Feb 2010 13:55:32 +0000

Se întâmplă să cunosc trei din cei patru persoane care au inspirit cazurile tale, dar nu ma voi referi la asta pentru că e nauseating să mă gândesc la câte deformari există in textul tău. Mă voi referi, în schimb, la ceva poate mai interesant, la cum e articulat textul. Suferă de tăceri vinovate şi de carenţe de logică internă similare celor pe care le intâlnesc uneori în eseurile studenţilor mei, pentru care obişnuiesc să îi taxez mai drastic decât pentru formulările ocazional nereuşite. Să ne uitam puţin la cazurile A şi C. Ambele prezintă exemple de tineri care au renunţat la studiile pe care le-au ales iniţial, dar situaţiile sunt tratate diferit. În primul caz, după momentul renunţării ‘nici că mai contează ce a urmat’, pe când povestea lui C o faci interesantă ulterior momentului răzgândirii. Ca un cititor curios ce mă aflu, mă întreb totuşi ce s-a întâmplat cu A? De ce într-un caz contează anumite informaţii, în altul nu? Ultimul caz îl anunţi ca fiind unul de ‘valenţe artistice dovedite’ pentru ca paragraful să se incheie contradictoriu cu: ‘Probabil mai încolo o să dea şi dovada talentului’. Nu spui despre D decât că e ‘un student harnic şi pasionat’, dar calităţile astea le avea şi B. Ceea ce îi diferenţiază, înţelege cititorul, este verdictul tău legat de valenţele artistice. Personal, mă indoiesc de validitatea acestor judecăţi. Mă îndoiesc nu neapărat pentru că iţi lipsesc studiile de specialitate, ci pentru că te raportezi dubios la ideea de artă şi artist. Cititorul nu poate decât să înţeleagă din primul tău paragraf că s-a produs o alunecare de sens, o echivalare dubioasă între a fi artist şi a fi celebru. ‘Când nu ai bani, nici măcar nu poţi să afli dacă ai fi putut deveni celebru. Ca Brâncuşi.’ Despre ce vorbim, de fapt, a fi artist sau a deveni celebru? În plus, oscilezi între a vedea în artă un lăudabil efort (vezi sfârşitul paragrafului despre C) şi o ‘fantezie’. Tonul tău e deranjant, condescendent. Autovictimizarea şi automitologizarea (vezi ‘zecile de pasiuni’) sunt aduse până la extrema în care echivalezi până şi condiţia monastică a unei persoane pe care declari că o admiri cu anumite avantaje materiale. Te las pe tine, la final, să ghiceşti care e verdictul meu în legătură cu articolul tău.

By: Adi P

Adi P — Fri, 29 Jan 2010 10:44:09 +0000

Multumesc pentru articol. Pe langa faptul ca e f bine scris, multumesc pentru speranta. Pentru speranta si pentru faptul ca imi aduci aminte atunci cand sunt deprimat ca exista si mai rau. Pentru ca imi aduci aminte ca pot oricand alege altceva, chiar cu riscul sa ajung un ilustru nimeni. Chiar daca nu crezi, nu exista prea tarziu. Exista doar abandon, conformism, delasare…inca o data multumesc….

By: ion

ion — Thu, 28 Jan 2010 09:20:14 +0000

@irina – daca te cheama John Baldessari iti arzi lucrarile. asa a facut nebunul. si s-a si chemat “art project”. scopul a fost sa se reseteze.

Si totusi, cel mai artist dintre artisiti ramane Ion Baleanu.

By: Moise Guran

Moise Guran — Wed, 27 Jan 2010 23:14:23 +0000

@Vali. Nu, nu Cel mai iubit dintre pamanteni i-a adus moartea. Avem tendinta sa ne martirizam eroii, dar asta nu i-ar face mai valorosi.
nevermind. vali, mai treci pe la noi! Esti bine venit.

By: vali

vali — Wed, 27 Jan 2010 22:44:12 +0000

Cred ca aici era vorba de sansa de a face arta, dar Irina, vezi tu, daca vorbim doar de arta invatata, studiata bla bla, ii “omoram” pe Vincent van Gogh, Edgar Allan Poe… Esti gata sa distrugi muzica ultimilor 60 de ani pentru a renega arta si creatia nascuta din blues si jazz?
Daca vorbim despre arta facuta dupa norme scolare, Picasso ar fi cel mai prost pictor care a trait vreodata,

Pe scurt, vreau sa spun ca nu banii sau studiile aprofundate te fac artist, ci mesajul transmis prin una sau mai multele forme de arta. Scoala poate doar sa ofere un alt substrat mesajului, poate sa ofere o sustinere tehnica, dar la fel de bine poate sa limiteze creatia in trasaturi deja cunoscute.

Scopul unui artist poate ar trebui sa fie transmiterea mesajului, crezului sau, nu sa devina celebru, recunoscut. Daca este sau nu recunoscut, depinde de talentul sau, nu de scoala urmata.

In fine, tinde sa devina o disputa personala si nu sunt interesat sa se intample asta.