Comments on: După 20 de ani…

By: neuronos

neuronos — Thu, 24 Jun 2010 18:38:39 +0000

“şi nimeni nu are dreptul să spună acum că era mai bine atunci.” consider că este spus la modul simbolic…chiar dacă era rau , este unii care au dreptul la opinie, ce sa faci , şi pentru asta au fost ucişi tineri atunci

Am venit cu trenul de la 100 km in bucureşti să luptăm, trei inconştienţi ! Se tragea şi vroiam arme să fim siguri ca scăpăm de gunoaiele ce iubeau partidul din suflet (aceiaşi ce au devenit prosperi oameni de afaceri ) de miliţieni de manifestările de pe stadioane şi aşa mai departe.

Am vazut toate stările pe care oamenii le aveau atunci şi petele roşii pe asfalt, taburile care trageau dacă se părea că se mişcă o perdea şi tancurile de la TNB mi-au lasat un semn de intrebare despre lupta împotriva “teroriştilor” !
Nu am primit arme că eram mici am plecat spre casă, am scăpat şi am mers cu naşul !

Sunt revoluţionari care au primit carnet doar findcă doi colegi de muncă au depus mărturie că a fost şi ăla acolo şi pentru paraziţii ăştia plătesc taxe !

By: Zait

Zait — Sat, 06 Mar 2010 00:19:16 +0000

“La liceu, în gazdă
de Irina Munteanu
8/09/2009

1176 vizite

În septembrie 1989 treceam în clasa a X-a; eram elevă la Liceul “A.T. Laurian” din Botoşani, la profilul “Informatică”, şi tocmai împlinisem 15 ani….”
aveai dreptate “nani” … dar nu cred ca mai conteaza acum, ceea ce va conta mereu e faptul ca pentru oameni ca Irina Munteanu cei de teapa lui Vanghelie sau Becali vor fi mereu o sursa de inspiratie si de venit…. ca doar asa mai supravietuiesc jurnalistii….presei de scandal.

By: nani

nani — Thu, 14 Jan 2010 17:44:24 +0000

Draga Irina,
intr-adevar, familia mea nu a avut probleme cu comunistii, dar asta nu inseamna ca ii puteam suferi, sau ca cineva ar fi fost vreun simpatizant al regimului. Doamne fereste! Insa am incercat sa fim cat mai putin implicati in tot ceea ce avea legatura cu politicul, pentru a ne asigura – noua insine – un mediu cat mai putin stresant. Pe de alta parte, sunt convinsa ca au existat si situatii diferite, asa cum este cea descrisa de tine mai sus. Singurul aspect care mi-a ridicat semne de intrebare a fost varsta ta – atat de frageda in momentul acela. Dar, asa cum s-a mai spus, modul in care oamenii percep evenimentele este diferit…O seara buna!

By: Irina

Irina — Thu, 14 Jan 2010 10:22:24 +0000

Dragă nani,
mă bucur că familia ta nu a avut probleme cu comuniştii. De asemenea mă bucur că pentru tine Revoluţia nu a însemnat decât o vacanţă prelungită. Ce să spun, oamenii ca tine fac ca lumea noastră să fie una relaxată şi împlinită. Din păcate sunt şi unii care percep altfel lucrurile. Şi până la urmă asta face ca tot ce se întâmplă în jur să fie mai puţin plictisitor. Sau nu?

By: miki

miki — Thu, 14 Jan 2010 07:42:37 +0000

nani, nu inteleg…
cum iti poti imagina ca perceptiile unui om pot fi … neadevarate? de asemenea, cum poti ajunge la concluzia ca daca ea a trait lucrurile intr-un anumit fel si tu nu, asta face relatarea neadevarata. sau ciudata.

ca dupa logica asta, atunci tu ai lasat un comentariu cel putin ciudat. ca sa nu spun neadevarat.

By: nani

nani — Wed, 13 Jan 2010 22:03:43 +0000

Draga Irina,
nu stiu daca o sa te mai uiti la comentariul asta, pentru ca vad ca a trecut deja ceva timp de la postarea articolului. M-am decis, totusi, sa-ti raspund, pentru ca, sincer, modul cum relatezi tu perceperea momentului 22 Decembrie mi se pare cel putin ciudat, ca sa nu spun neadevarat. Si eu eram copil atunci, si eu aveam in jur de 7-8 ani, insa nici urma de imbratisari pe canapea ca am scapat de Ceausescu, nici atata stres pt faptul ca lui Mos Craciun trebuia sa-i spunem Mos Gerila. Revolutia a venit pentru mine ca un fapt normal, cu o vacanta prelungita de la 2 la 4 saptamani, cu telefoanele zilnice ale mamei care ii spunea bunicii ca trebuie sa fierbem apa si…cam atat. A venit firesc, fara nicio demarcare clara pentru noi, care eram copii, poate doar o bucurie reala datorata faptului ca nu mai trebuia sa purtam uniforme. Asta este parerea mea, pentru ca eu ASA am vazut momentul 22 Decembrie 1989.

By: irina

irina — Thu, 31 Dec 2009 08:16:34 +0000

E ok, suntem de acord că a fost un moment de răscruce şi o traumă. Cred la fel ca şi tine că o traumă trebuie depăşită, înţeleasă şi asumată, nu uitată. A uita înseamnă a rămâne într-un cerc vicios. Din păcate, eu zic că la noi s-a rămas în cercul vicios al lipsei de valori şi al acceptării tacite. Şi nu ce s-a întâmplat în ’89 e de vină pentru asta, ci incapacitatea oamenilor de aici de a uita de egoismul şi egocentrismul învăţat de la comunişti.

By: Moise Guran

Moise Guran — Wed, 23 Dec 2009 06:16:16 +0000

Eu aveam 16 ani si ma uitam la tv si plangeam ca prostu fara motiv. Nu conteaza. Nu prea mai conteaza pentru nimeni ceea ce s-a intamplat atunci. Eu zic ca intr-un fel asta e bine, caci Revolutia pentru noi e ca o trauma uitata. Din pacate nu cred ca este o trauma depasita, ci doar una acoperita. Una care influenteaza inconstientul colectiv spre decizii stupide si destine ratate.